Thomas CSINTA, Profesor de matematici aplicate în științe inginerești și social–economice, Director de Studii CUFR România (Conseil Universitaire, Formation, Recherche auprès des Grandes Ecoles Francaises), Co-fondator IRSCA Gifted Education, Vicepreşedintele Consortiului EDUGATE (Consorțiul Român pentru Educația Copiilor și Tinerilor Supradotați și Talentați)
Résumé (vezi mai jos în românește!)
Les erreurs judiciaires françaises qui ont marqué l’histoire de France, seront divisées en trois catégories, au sens de catégories mathématiques abstraites (c’est-à-dire une collection d’objets liés par des implications logiques ─ morphismes, ayant deux propriétés fondamentales: la capacité de composer des implications logiques associatives et l’existence d’une implication logique d’identité pour chaque objet) comme élément de base de la théorie des catégories (une branche des mathématiques qui tente de généraliser toutes les mathématiques en terme de catégories, quels que soient les objets et leurs implications logiques, avec des applications, y compris à la sémantique des langages de programmation et également au système judiciaire, en général et dans la théorie des erreurs judiciaires, en particulier).
Voici les 3 catégories structurelles
Catégorie 1.-Erreurs judiciaires officiellement reconnues par la justice française („une justice à géométrie variable”) après la Seconde Guerre mondiale (après 1945, y compris, pendant la Vème République–depuis 1958).
* Sous-catégorie 1.a-Erreurs judiciaires officiellement reconnues à la suite de la révision des procès par la CRCP, au terme de laquelle les personnes concernées ont été condamnées de manière définitive.
* Sous-catégorie 1.b-Erreurs judiciaires reconnues officiellement (en première instance ou dans la procédure d’appel) sans l’intervention du CRCP, dans lesquelles les personnes concernées ont été incarcérées en détention provisoire.
Catégorie 2.-Erreurs judiciaires officiellement reconnues par la justice française avant la Seconde Guerre mondiale.
Catégorie 3.-Erreurs judiciaires officieuses, c’est-à-dire non reconnues officiellement par la justice française, en raison des rejets justifiés de la révision des procès par le CRCP, malgré le fait que la société civile les considère comme des erreurs judiciaires suite aux enquêtes, non judiciaires, menées par les médias.
Conclusion
Dans le modèle mathématique proposé à la TEJ (Théorie des Erreurs Judiciaires), chaque erreur est une catégorie (C) placée dans le nœud (sommet) d’un graphe (G) liée par des foncteurs (F) et constitue globalement une topologie de réseau dans un espace topologique et probabilisé. Le but du travail scientifique est d’élaborer un espace topologique „stable” (standard) associé aux erreurs judiciaires en France, qui est le plus susceptible de se réaliser comme „événement” aléatoire (avec des fluctuations négligeables autour de sa „valeur” standard).
Annexe (Anexă)
Investigație jurnalistică: Lucrarea cu caracter didactico – pedagogic „Poliția e cu noi”!
Subiect de Teză de Doctorat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale). Pentru un Absolvent de Master (M2) în MASS. Sunt privilegiați absolvențîi CUFR România.
Nouă CRCP (Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale) a fost instituită în Franța prin Legea n° 89-431 din 23 iunie 1989 și ea este însarcinata cu organizarea revizuirii sentințelor judecătorești (condamnarilor penale) atât în proceduri juridice corecționale (agresiune sexuală, vătămare corporală, tâlharie, furt calificat–cu sau violență, consum și trafic de stupefiant, altele decât cele de mare risc, escrocherie, proxenetism–prostituție, etc.), cât mai ales, în cele criminale (viol și tentaiva de viol, omucidere și tentativă de omor, crimă premeditată–asasinat, trafic de stupefiante de mare risc, jaf armat, sechestrare de persoană–kidnapping, atentate–terorism, spionaj, etc.).
Cunoscută și sub numele de CRDP (Comisia de Revizuire a Deciziilor Penale), conform art. L.451-1 din COJ (Codul Organizației Judiciare) francez (text de referință: art. 622-626 din CPP – Codul de Procedura Penală), această este compusă din 5 magistrați ai Curțîi de Casație (membri titulari) desemnați de către Adunarea Generală, asistați de către 5 membri suplinitori desemnați prin același procedeu, având că președinte unul dintre cei 5 membri titulari, ales dintre magistrațîi CPJC (Camera de Procedura Juridică Criminală).
Comisia are obligația (cel puțîn teoretic !) să instrumenteze toate cererile care au fost depuse spre revizuire, după care, ea este abilitată să efectueze direct sau indirect (prin comisii rogatorii) toate investigațiile pe care le estimează că importante și necesare (în respectivul dosar penal), pentru descoperirea realitățîi, respectiv, restabilirea adevărului (istoric). Ulterior, ea organizează o audiență în cursul căreia, pe de o parte, Avocatul General (al acuzării) reprezentând Ministerul Public, iar pe de altă parte, condamnatul, îmreuna cu avocatul sau sunt audiați (în scris și oral) în privința capetelor de acuzare, care la rândul lor pot solicită că decizia comisiei să fie făcută într-o ședința publică. În urmă acesteia, ea statuează printr-o decizie motivată (argumentată), incontestabilă prin recurs.
Admiterea unei cereri de revizuire de către CRCP (CRDP) presupune în mod obligatoriu, pe de o parte, ramânerea definitivă a sentinței judecătorești (în procedura corecțională sau criminală) prounutata de către un Tribunal de Înaltă Instanță (TGI)-devenit din 1 ianuarie 2020 Tribunal Judiciar, eventual, în urmă unei contestațîi la Curtea de Apel, iar pe de altă parte, existența unui element nou, necunoscut Curțîi (Complet de judecată, în procedura corecțională, format din 3 magistrați, respectiv, Curtea cu Jurați, în procedura criminală, formată din 9 jurați–3 magistrați și 6 cetățeni aleși arbitrar de pe listele electorale în Prima instanța și 9 în Apel) în momentul procesului, care să pună la îndoiala culpabilitatea celui condamnat. În cazul în care CRCP estimează că cererea este susceptibilă de a fi admisă, ea sesizează CPJC (Camera de Procedura Juridică Criminală–Chambre Criminelle) a Curții de Casație, statuând ca o „Curte de Revizuire a Condamnărilor Penale”.
În Franța, ea este o „formațiune judiciară” specială, atașată Camerei Criminale a Curțîi de Casație, însarcinata cu examinarea cererilor de revizuire a hotarârilor judecătorești în materie penală (corecțională sau criminală) rămase definitive și nu poate fi sesizată direct de către condamnat, care în prealabil, trebuie să formuleze (el însusi sau prin intermediul avocatului sau) cererea de revizuire a sentinței sale de condamnare CRCP, care la rândul ei decide dacă transmite sau nu dosarul, Curțîi de Revizuire. Iar conform Legii din 23 iunie 1989, art. 622 din CPP (Codul de Procedura Penală) îl autorizează pe condamnat (respectiv, pe avocatul sau), că în cazul în care după pronunțarea sentinței (rămasă definitivă), apare în dosarul acestuia un „element nou” care îi este favorabil (fie îl disculpă, fie îi pune culpabilitatea la îndoiala) să poată depună o cerere la CRCP.
În urmă unei ședințe publice, Curtea de Revizuire, audiind, pe de o parte reprezentanții Ministerului Public, iar pe de altă parte, apărarea, statuează printr-o ordonanță (decizie) care ramâne definitivă, fără posibilitatea de a putea fi contestată ulterior în față unei (alte) jurisdicții. Astfel, dacă ea consideră cererea „întemeiată”, poate anula condamnarea pronunțată anterior de către un TGI rămasă definitivă și să trimită condamnatul (devenind inculpat!) în față unui alt tribunal având aceași competență juridică (teritorială) în materie de condamnări penale. Dacă nu există această posibilitate, în special, în cazul în care condamnatul a fost amnestiat (grațiat), a decedat sau este iresponsabil (că urmare a unor boli psihice grave: schizofrenie, paranoie, dedublare de personalitate, etc.), în cazul contumaciei (judecării în lipsa) sau al prescripției pedepsei, Curtea de Revizuire, poate ea însasi să statueze în ceea ce privește soarta fostului condamnat, devenind inculpat, în urmă anulării hotarârii (sentinței) judecătorești pronunțate anterior.
În cazul în care revizuirea sentinței (hotărârii) judecătorești a unui condamnat are că rezultat achitarea lui („relaxe”/eliberarea, „non-lieu/încetarea urmăririi penale) el are dreptul să fie despăgubit și poate solicită statului „repararea” detenției (inclusiv, provizorii) pe care a suferit-o până la punerea să (defintivă) în libertate! Este vorba de prejudiciul material și moral, prevăzut de către articolul 149-1 din CPP (Codul de Procedura Penală).
„Repararea” detenţiei provizorii în cadrul Justiţiei franceze (Thomas CSINTA)
Atașată Curții de Casație, CNRDP (Comisia Națională de Reparare a Detenției Provizorii), „devine” începând din 2001 CNI (Comisia Națională de Indemnizație), care este compusă conform art. 149-3 din CPP din primul președinte al Curții de Casație sau din reprezentantul sau, din 2 magistrați ai Curții având gradul de președinte de Camera Criminală și 1 consilier, respectiv, 3 membri supleanți, toți desemnați anual de către Curte. Cererea se adresează primului președinte al Curții de Apel, în cel mult 6 luni de la decizia de „achitare” a condamnatului, devenită definitivă. Decizia luată de către primul președinte, în maximum 10 zile de la notificare, poate face obiectul unui recurs în față Comisiei de Revizuire, decizia căreia nefiind susceptibilă de niciun recurs.
Estimarea prejudiciului (material și moral) nu se bazează pe un „barem” sau pe o anumite „grilă tarifara”. Calculul are la baza prejudiciul financiar, familial și moral suferit de către încarcerat (fie că prevenit, fie că deținut) în funcție de statutul sau socio–profesional. Este vorba de profesia acestuia, de veniturile sale, de locul sau de muncă pierdut, de bunurile materiale posedate (legal) înainte de încarcerare și pierderile financiare suferite că urmare a detenției, respectiv, prejudiciul familial, tinând cont de numărul copiilor întretinuti, de un eventual divorț, dar mai ales de cel moral, suferit în timpul detenției.
Merită să menționez aici faptul că, practic (conform unor studii și statstici pe care le-am efectuat), în principiu, un proces penal nu va fi revizuit de către CRCP decât în următoarele 4 cazuri diferite:
- Dacă apar „elemente noi” în dosar
- Dacă a fost stabilită (probată) inexistentă (lipsa) crimei
- Dacă un martor (implicat în dosar) este condamnat pentru mărturie falsă (mincinoasă)
- Dacă 2 persoane sunt (au fost) condamnate pentru aceași crimă
APROFUNDAREA DOSARULUI
Iată și cele 3 categorii structurale
Categoria 1.–Erori judiciare, recunoscute oficial de către Justiția franceză (Statul Francez) după cel de-al 2-lea Război Mondial (după 1945, inclusiv, în timpul celei de a V-a Republici Franceze, din 1958)
* Subcategoria 1.a–Erori judiciare recunoscute oficial că urmare a revizurii proceselor (care le-au gennerat), de către CRCP, în care cei în cauza erau condamnați (definitiv)
* Subcategoria 1.b–Erori judiciare recunoscute oficial (în procesele din Prima instanța sau în Apel) fără intervenția CRCP, în care cei în cauza erau preveniți (cercetați penal în detenție provizorie)
Categoria 2.–Erorori judiciare recunoscute oficial de către Justiția franceză (Statul Francez), înainte de cel de-al 2-lea Război Mondial
Categoria 3.–Erori judiciare oficioase, adică, nerecunoscute oficial de către Justiția franceză (Statul francez) datorită respingerii revizuirii proceselor penale care le-au generat de către CRCP (justificat) cu toate că societatea civilă le consideră că erori judiciare, că urmare a unor investigații nejudiciare realizate de către mijloacele mass–media de investigație.
Notă. Introducerea categoriilor de mai sus nu este exhaustivă.
În categoria 1, în loc de subcategoriile 1.a si 1.b pot fi introduse, 2 categorii distincte, numerotate cu n°1 si n°2. Din contra, toate categoriile (1, 2 si 3), pot fi si ele subcategorizate, în functie de parametrii matematico–judiciari ai erorilor judiciare utilizati, care la rândul lor, pot fi si acestia alesi în mai multe moduri distincte si ponderate. Toate acestea vor conduce la modele probabilistice diferie, mai mult sau mai putin fiabile (cu sanse mai mari sau mai mici de realizare) dar o convergenta a lor în sens tare (în norma) catre unul „standard” pate fi realizata cu ajutorul schemelor de aproximare.
Definitia 1.
Se numește categorie C (în sensul limbajului din teoria claselor Neumann-Bernays-Gödel) un triplet compus din următoarele 3 elemente fundamentale:
- o clasa Ob(C)–compusă din obiecte (ale categoriei C)
- o clasa Mor(C)–compusă din aplicații logice (morfisme)
- o aplicație (morfism) f: Mor(C) –> Ob(C) (ale categoriei C), cu element identitate.
În cazul a 2 categorii, C și D, aplicația f: C–> D se numește functor (structura de conservare a legăturilor între categorii)
Definitia 2.
Se numeste graf o pereche ordonată de mulțimi G = (V, E), unde V este o mulțime finită și nevidă de elemente numite noduri sau vârfuri, iar E ⊆ {{x, y} | (x, y) ∈ V2 ∧ x ≠ y}, este E este o mulțime de perechi (ordonate sau neordonate) de elemente din V numite muchii (dacă sunt perechi neordonate) sau arce (dacă sunt perechi ordonate).
Definitia 3.
Se numește topologie de rețea (fizică și logică) o arhitectură bazată pe interconexiunile fizice (reale) și logice (virtuale) dintre noduri.
Definitia 4.
Cuplul (E, τ ) se se numeşte spaţiu topologic pe E dacă şi numai dacă:
- E este o mulţime,
- τ o familie de submulţimi ale lui E
- E şi ∅ sunt elemente ale lui τ
- Dacă pentru orice i∈Nk si Gi∈τ => [∪Gi∈τ si ∩Gi∈τ]
CONCLUZIE
În MM (Modelul Matematic) propus în TEJ (Teoria Erorilor Judiciare), fiecare eroare judiciară este o categorie (C) plasată în nodul (vârful) unui graf (G) având cu muchii (arce) functori (F) care în ansamblul lor constituie o topologie de rețea, într-un spațiu topologic, probabilizabil.
Scopul lucrării este elaborarea unui spațiu topologic „stabil” (standard) asociat erorilor judiciare în Franța, care are cea mai mare probabilitate de realizare că „eveniment aleatoriu” (cu fluctuații neglijabile în jurul „valorii” standard a acestuia).
Bibliografie selectivă
Abderrahim El-Jabri și Abdelkader Azzimani. O eroare judiciară de aproape 1M€.
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului