Teze de doctorat - rezultatele căutării

Teoria ergodică este o ramură a matematicii născută din studiul ipotezei ergodice formulată (de fizicianul Ludwig Boltzmann în 1871 pentru teoria sa cinetică a gazelor) care studiază proprietățile statistice ale sistemelor dinamice deterministe exprimate prin comportamentul mediilor în timp ale diferitelor funcții de-a lungul traiectoriilor sistemelor dinamice. Ca și teoria probabilităților, ea se bazează pe noțiuni generale ale teoriei măsurilor, în strânsă legătură cu teoria sistemelor dinamice și teoria haosului (sisteme complexe), cu analiza armonică, teoria Lie (teoria reprezentării, rețelele în grupuri algebrice) și teoria numerelor (teoria aproximărilor diofantine, funcțiile L). Teoria haosului (formulată de Edward Lorenz în 1960) sau Teoria sistemelor complexe este o ramură a matematicii și fizicii teoretice care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde și denumirea teoriei). Sisteme formale de tip Gödel sunt sisteme care se supun Gödel’s incompleteness theorems (două teoreme ale logicii matematicie publicate de Kurt Gödel în 193), care demonstrează limitele inerente ale fiecărui sistem formal axiomatic.

https://patriaromana.com/2025/11/19/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolome/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch)  Scholar Google Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea...

L'agrégation est en France un concours de recrutement de professeurs soit de l'enseignement secondaire, soit de l'enseignement supérieur: Les professeurs agrégés de l'enseignement secondaire sont parfois appelés „agrégés de l'Université” (avec une majuscule), en référence à l'Université de France, qui désigne l'enseignement secondaire organisé par Napoléon Ier en 1808, en même temps qu'est recréé le concours de l'agrégation. Le concours est ouvert aux titulaires d'un master. Elle constitue, avec le concours du CAPES, le détachement et l'inscription sur liste d'aptitude, l'une des façons d'enseigner, en qualité de professeur titulaire, dans le second degré; Il ne faut pas les confondre avec les professeurs agrégés de l'enseignement supérieur, pour les disciplines qui ont une deuxième agrégation, d'un niveau supérieur (droit, sciences politiques et gestion). Ce dernier concours est ouvert aux titulaires d'un doctorat. Il a d'ailleurs existé aussi une agrégation de médecine, aujourd'hui quasiment disparue. Le concours d'agrégation de l'enseignement du second degré est organisé pour le recrutement des professeurs agrégés de l'enseignement du second degré (qu'on désigne couramment comme„ agrégés” ou parfois comme „agrégés de l'Université”, à ne pas confondre avec les lauréats de l'agrégation de l'enseignement supérieur). Il existe depuis 1766 : il s'agissait alors de créer un corps d'enseignants susceptible de prendre la relève des jésuites qui venaient d'être bannis de France. Concours de haut niveau très sélectif, il permet d'être professeur avec un service dans les collèges, les lycées, dans les classes préparatoires ou à l'université (PRAG). Dans sa forme moderne, le concours de l'agrégation est institué en 1810. Il comporte trois disciplines : sciences, lettres supérieures et grammaire.. La préparation à l'agrégation s'effectue soit au sein de l'université soit dans les Écoles normales supérieures. Le concours dans une discipline donnée est national et identique pour tous les candidats quel que soit leur cursus de préparation (affectation en fonction du classement). Le concours comporte des épreuves d'admissibilité (épreuves écrites), des épreuves d'admission (épreuves orales) ainsi que des épreuves physiques pour les concours de l'agrégation d’Éducation physique et sportive. Alors que l'agrégation du secondaire permet à ses titulaires d'intégrer le corps des professeurs du secondaire, les concours d'agrégation de l'enseignement supérieur permettent à leur titulaire d'intégrer directement le corps des professeurs des Universités. Ils sont organisés pour le recrutement des professeurs des universités dans les disciplines suivantes : droit, sciences politiques, gestion. L'agrégation du supérieur a également existé dans d'autres disciplines, notamment la médecine, laquelle n'existe plus que pour l'École du Val-de-Grâce, du service de santé des armées. Dans les autres disciplines, dans lesquelles il n'existe pas ou plus d'agrégation du supérieur, les professeurs du secondaire, certifiés ou agrégés, ne peuvent devenir professeur des universités qu'après avoir accompli une thèse de doctorat, été qualifiés aux fonctions de maître de conférences par le Conseil National des Universités et recrutés par une université à cet effet, et après avoir accompli une œuvre de recherche suffisante pour justifier une promotion dans le corps des professeurs des universités.

https://youtu.be/yxxy13iP7NM Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main...

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main...

Teoria haosului (teoria sistemelor complexe) este o ramură a matematicii și fizicii teoreticii (moderne) care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde și denumirea teoriei). Scientia Teoria haosului a fost formulată în 1960de Edward Lorenz, care spunea că „Un fenomen care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” Cu alte cuvinte, există o ordine ascunsă în orice evoluție aparent haotică a oricărui sistem dinamic complex. (A se vedea și Scientia) Sistemele complexe sunt sistemele care conțin atât de multe elemente în mișcare încât este nevoie de un calculator (ultra)performant care să calculeze toate posibilitățile (probabilitățile) de interacțiune. Acesta este și motivul pentru care Teoria Haosului (care ne arată că natura lucrează după anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri mărunte) nu avea cum să apară înainte de sfârșitul secolului al XX-lea. Mai există un alt motiv pentru care această teorie a aparut atât de recent, acel motiv este Revoluția Mecanicii Cuantice și felul în care a terminat Era Deterministă. Atunci când Sigmund Freud a elaborat teoria psihanalizei, el a pornit de la ideea că problemele mintale sunt rezultatul unor traume din trecut. Terapia psihanalitică permite pacientului să își străbată amintirile, să găsească, să înfrunte și să rezolve problema generatoare de conflict. Toată această idee se baza pe o cauză și un efect liniar.

Românii care au în plan să achiziționeze o locuință nouă în 2024 de la un dezvoltator imobiliar sau de la alt tip de persoană...

https://www.youtube.com/watch?v=yDJVgs8z9OU https://www.youtube.com/watch?v=2sUtcShPBHk&pp=ygUdcHJvZi4gdW5pdi4gZHIuIFZhc2lsZSBCdXJsdWk%3D Programul  integral (în format pdf) al Sesiunii Ştiinţifice Anuale a Institutului de Cercetări „Acad. Ioan  Hăulică” al Universității „Apollonia” din Iaşi Notă....

Cu ocazia împlinirii a 21 ani de la înființarea Academiei Germano-Române din Baden-Baden, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Primăria Municipiului București, în parteneriat...

Abstract. The term „receptology” is the author's own lexical and conceptual creation, formed from the Latin recipiō (to receive) and the Greek word/suffix logos...

În cadrul manifestărilor dedicate aniversări a 175 de ani de la revoluția din 1848, an al deșteptării naționale, și de la prima intonare a...

Nota autorului. Materialul științific utilizează cunoștițe aprofundate de matematici superioare în domeniul sistemelor complexe (care în fizica modernă reprezintă un sistem dinamic multicomponent, compus din mai multe subsisteme în interacțiune între ele, utilizând teoria fractalilor), al sistemelor de tip Gödel (teoremele de incompletitudine), teoriei algebrice a grafurilor și cercetărilor operaționale. Astăzi, sistemele complexe constituie subiect de cercetare pentru o mare varietate de ştiinţe și nu numai în științele sociale (socio-judiciare) pentru explicarea interacțiunilor dintre membrii unui sistem social, dar și în ştiinţele umane, în care principalul obiectiv este acela de a explica interacţiunile dintre neuronii unui sistem nervos.

https://www.youtube.com/watch?v=2-VUlu4egc8&pp=ygUPTW9oYW1lZCBLZXRhdGEs Prof. dr. Mohamed Ketata, directorul Biroului pentru Europa Centrală și Orientală al Agenției Universitare a Francofoniei AUF-Europe centrale et orientale despre a doua ediție...

Nota autorului. Materialul științific utilizează cunoștițe aprofundate de matematici superioare în domeniul sistemelor complexe (care în fizica modernă reprezintă un sistem dinamic multicomponent, compus din mai multe subsisteme în interacțiune între ele, utilizând teoria fractalilor), al sistemelor de tip Gödel (teoremele de incompletitudine), teoriei algebrice a grafurilor și cercetărilor operaționale. Astăzi, sistemele complexe constituie subiect de cercetare pentru o mare varietate de ştiinţe și nu numai în științele sociale (socio-judiciare) pentru explicarea interacțiunilor dintre membrii unui sistem social, dar și în ştiinţele umane, în care principalul obiectiv este acela de a explica interacţiunile dintre neuronii unui sistem nervos.

Inteligența Artificială în Marketing și Inteligența Umană sunt aduse din nou față în față pentru generarea de idei inovative în digital marketing. A doua...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 De-a lungul timpului, tot mai mulți investitori, fie persoane fizice, fie persoane juridice originare din China au înființat societăți în România conform statisticilor făcute...

Un mesaj amical spre cei interesați (curioși, intelectuali, jurnaliști, politicieni etc.– enumerarea e alfabetică) care știți că aveți un „doctorat fake” (plagiat), ar fi...

„Jaful secolui”. Cele mai mari jafuri din istoria contemporană, comise cu sau fără violență (Thomas CSINTA - subiect de teză de doctorat în MASS - Matematici Aplicate în Științe Sociale, bazată pe teoria sistemelor compexe)

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalism, Directeur d'Etudes CUFR-Enseignement supérieur franco-roumain Les études de...

Prin definiție, exploatarea neautorizată  a unei opere literare, științifice sau artistice, precum și a unei mărci de fabricație, a unui brevet de invenție sau în general a unei creațîi spirituale sau materiale, de orice natură a ar fi ea (cu scopul realizării unui profit!), care posedă un autor sau mai mulți autori, fără acordul acestuia sau al acestora, se numește „contrafacere" sau „imitație". Ea este considerată o activitate frauduloasă de natură contravențională  sau infractională din partea celor care o comit, deci este sancționată de lege. Atât de către Codul Civil, cât și de către Codul Penal. Cert, în contextul actual al unei mondializări, mai mult decât, agresive, în care informația circulă necontrolată (în virtutea libertății de exprimare) și cu o viteză uriașă de propagare, plagiatul este imposibil de stopat sau de eradicat. Există însă un set de măsuri generale care ar putea contribui esențial la monitorizarea și menținerea lui în anumite limite „decente", pentru a face din acesta un flagel de tip marginal, ca din multe alte fenomene specifice societății de consum (evaziunea fiscală, publicitatea mincinoasă, dezinformarea, vânzarea și cumpărarea de tip „fake” pe internet, etc.). Astfel, în România, unde în mediul universitar, plagiatul a devenit un „sport national” învățământul superior și cercetarea ar trebui reorganizate pe niște criterii care să permită separarea cadrelor universitare, în două grupuri (submulțimi) disjuncte: cadre didactice (cu o vocație, predominantă, didactică)  si  de  cercetare (cu o vocație, predominantă, de cercetare), pentru a nu-i obliga pe cei cu vocație didactică predominantă să scrie și să publice articole stiintifice și cărți, de care aceștia nu sunt capabili. Pentru că modelul de enseignant–chercheur (research professor) din țările occidentale, cu o  normă de cca ¼ activitate didactică și restul de ¾ activitate de cercetare (în Franța), se pare că instituțiile de invățământ superior românești nu este funcțional, nici măcar în cazul în care cele două activități ale cadrului didactic universitar se „înjumătățesc” (adică, ½ din timp activitate didactică și ½ din timp activitate de cercetare). În felul acesta, cei cu vocație de cercetători ar face mai multă cercetare (cu activitate didactică redusă, doar, în ciclul doctoral–sub formă de cursuri de cercetare), iar cei cu vocație de „dascăli” ar face mai multe ore de curs (în ciclurile de licență și mater–în care, cercetarea este, în general, practic, limitată sau marginală). Acest model ar exclude, cadrelor didactice universitare din România, care nu au vocație de cercetare să presteze „servicii” didactice (adică, cursuri) în alte instituții de învătământ superior (publice sau mai ales, private), în calitate de „profesor (cadru didactic) asociat” („cu plata la oră”) în timpul programului afectat cercetării sau să presteze un alt „job” full-time într-o instituție privată (sau în unele cazuri și publice). În momentul da față, în majoritatea țărilor europene, cadrele didactice universitare (și în special gradele superioare – conferențiar și profesor) îndeplinesc un dublu rol, așa cum acest lucru este bine pus în evidență prin statutul lor (în Franța): enseignant–chercheur (conferențiar și profesor), adică formator pe de o parte și cercetător pe de altă parte sau assistant research professor și research professor (în majoritatea țărilor anglo–saxone). Expresia de EC („Enseignant–Chercheur”) apare în Franța, pentru prima dată (într-un text oficial) în Legea din 26 ianuarie 1984 – Legea Sovary, după numele ministrului educației naționale mitterrandist, Alain Savary (1918–1988, în funcție între 1981-1984), prin intermediul art.55, 56 și 57, iar statutul ascestuia este reglementat prin decretul n084-431 din 6 iunie 1984. Pe baza art.L952-2 din Codul Educației, acesta, deși, este un funcționar (public) are partricularitatea de a fi independent în activitatea sa lucrativă (profesională), adică, în privința prelegerilor (cursurilor, seminariilor) pe care le ține, respectiv, în privința cercetărilor pe care le inițiază, evident, conform unei programe de studii, într-un ciclu de pregătire (1, 2 sau 3), în cadrul unei instituțîi de învățământ superior public sau privat (conform art.43 al Legii de Orientare al Învățământului superior n068-978 din 12 noiembrie 1968). În ceea ce privește misiunea acestuia, art.3 din decretul n084-431 (având la baza art.55 din Legea 84-52), precizează că un enseignat–chercheur, în calitatea sa de funcționar, trebuie să desfăsoară o activitate lucrativă cu un volum de 1.607h anual (conform art.7 din Legea 84-52), din care, activitatea sa didactică se compune (conform art.4), de manieră disjunctă, fie din 128h de curs, fie din 192h de seminar, fie din 288h de lucrări practice de laborator (cu ultimele două, „flexibilizate”–adică, „ușor” variabile, conform unui alt decret din 23 aprilie 2009) sau dintr-o combinație ponderată a acestora, 1h00 de curs (seminar, laborator) fiind echivalata cu 4,2h din acctivitatea pe care o desfăsoara un salariat în funcția publică (în care intră, pregătirea cursului, corectarea lucrărilor, supravegherea examenelor, etc.). În ceea ce priveste restul activității, deținătorul titlului de „enseignant–chercheur” (research professor), este consacrat (destinat) cercetării științifice, difuzării culturii, respectiv, a informației tehnico–științifice, cooperării internaționale (prin intermediul programelor de colaborare, conferințelor, congreselor, colocviilor, seminariilor științifice, etc.) și participarea la conducerea unor instituții de învățământ superior sau subunități ale  acestora (catedră, departament, facultate sau mai nou UFR– Unitate  de Învățământ și Cercetare din cadrul unei universități, respectiv, subunități de învățământ și cercetare, dependente de o instituție de învățământ superior). Crearea titlului de enseignant–chercheur are la baza ideea că acest tip de cadru didactic universitar, în principiu, are propriul său curs (liber), original (într-un domeniu), bazat pe propriile sale tehnici și metode pedagogice, precum și pe rezultatele sale științifice. Din contră, în primul ciclu universitar francez (în cei 3 ani de Licență: L1, L2, L3), în care volumul de ore este mare, pentru a face față orelor „neacoperite” de către cadrele didactice universitare de tip EC (Enseignant–Chercheur), de  MIES (Moniteur d'Initiation à l'Enseignement Supérieur, conform decretului 89-794, echivalentul unui preparator și asistent universitar  doctorand–aflat în posesia unei ALR –Alocație de Cercetare, cu o activitate didactică de maximum 96h/an de seminar sau lucrări practice de laborator), respectiv, de ATER (Attaché Temporaire d'Enseignement et de Recherche, conform decretului n°88-654 din 7 mai 1988, cel care au obținut deja titlul de doctor și a fost admis pe listele de calificare de enseignant–chercheur/conferențiar sau profesor, dar nu este înca titularizat, cu cel puțîn 64h de curs/an, 96h de seminar/an și 144h de lucrări practice de laborator/an) și pentru a nu le compromite activitatea lor de cercetare, MENC (Ministerul Educației Naționale și al Cercetării), face, sistematic, titularizarea (pe baza de concurs național: scris și oral) a unor profesori din învatamântul mediu (preuniversitar), cca 14.000 (în activitate, în  prezent), de tip PRCE/Pr. Ce (Professeurs Cértifiés–profesori titulari în școală generală și în liceu, aflați, în posesia unui Certificat d’Aptitude au Professorat de l’Enseignement du Second degré–cu cca 6.000 de titulari) și PRAG/Pr. Ag (Professeurs Agrégés–aflați în posesia unei diplome de Agrégation–cel mai prestigios concurs național în învatamântul secundar și post–bac francez de scurtă durata de 2/3 ani, de tip Prépa, respectiv, STS, IUT și Licență–învățământ universitar, acceptat pentru titlul de conferențiar în loc de doctorat, fără echivelent în învățământul românesc, cu cca 8.000 de titulari, reprezentând puțin peste 18% din totalul cadrelor didactice universitare). Atât PRAG cât și PRCE, dispun de 384h de curs anual. Dacă prima categorie poate dirija atât seminarii sau lucrări de laborator cât și cursuri magistrale (în locul un conferențiar–cu care este și asimilat în materie de predare), în ciclurile superioare ale Licenței (L2–L3), cea de a 2-a categorie este implicată, în special, în activități desfășurate în L1, dar în cazuri mai rare, aceasta poate fi implicată și în conducerea de seminarii și lucrări de laborator în L2. În concluzie, conform principiului „Mincinosul este victima celui care îl obligă să mintă, de frică să nu audă adevărul", foarte probabil că dacă universitarii români n-ar fi obligăți să scrie lucrări cu caracter științific pentru a-și justifica activitătile lor de cercetare, sigur, ar plagia mult mai puțin, și sigur, și-ar face datoria mult mai conștincios .Și în plus, ar stăpâni mai bine tematicile, respectiv, problematicile abordate de către sudenții lor în diplomele, memoriile și tezele lor până în Doctorat (D1-D3), via Licență (L1-L3) și Master (M1-M2), care  în Franta sunt, încă de la început, împărțite în două opțiuni separate: Licență de Cercetare (care continuă în Master de Cercetare) și Licență Profesională (cu finalitate pentru ciclul 1), respectiv, Master de cercetare (care continuă în Doctorat) și Master Profesional (cu finalitate pentru ciclul 2). Pentru că este de neconceput, ca un profesor–director  de cercetare (conducător de doctorat în Franța) să dirijeze o temă cercetare pe care să n-o stapâneasca, fie pentru că îi propune studentul, fie pentru că n-are niciun fel de studii si cercetări efectuate în acel domenmiu, iar acesta este obligat să facă apel la diferite programe de anti-plagiat pentru a-i putea confirma sau infirma veridicitatea și valoarea lucrării. Fără să mai adăugăm și faptul că lucrările de sfârșit de ciclu (L3, M2, M3) sunt susținute în fața unor comisii de specialitate, iar tezele de doctorat au și raportori (referenți) externi, specialiști (recunoscuți), în domeniul abordat (care face obiectul memoriului). Și atunci, ne punem întrebarea: cum este posibil ca un student (indiferent de ciclul în care studiază) să plagieze? Sau, de ce să fie mai mult vinovat el, decât directorul său de teză (conducătorul de diplomă, de teză de masterat sau de doctorat, etc., în România) sau membrii comisiei (juriului), respectiv, raportorii (referenții) lucrării, care acceptă acordarea acestuia, a titlurilor universitare sau academice?  Situația este oarecum, asemănătoare, și în cazul publicării cărților. În principiu, editurile care publică lucrări (articole, reviste, cărți, etc.), cel puțin teoretic, dispun de controlori și referenți științifici, în urma deciziei cărora, lucrările dobândesc dreptul de publicare (BT–bun  de tipar) cu numărul de ISSN  (pentru reviste) sau ISBN (pentru cărți) asociat acestora si cu descrierea CIP a Bibliotecii Nationale din România. Și iarăși, atunci cum este posibil ca o carte să fie un plagiat, dacă el primește din partea editurii validarea BT, cu atât mai mult cu cât ea este, în majoritatea cazurilor, prefațată și de către o personalitate (recunoscută) în domeniu ? Fie pentru că controlorii și referenții nu există, fie că aceștia nu-și fac treaba corect sau sunt incopetenti, deci ar trebui înlocuiți cu personal corespunzător care să-și asume răspunderea pentru publicarea lucrărilor. În sfârșit, o altă măsură contra plagiatului numeric (contra copy-paste) ar fi securizarea tuturor site-urilor profesionale cu programe „anti-copy-paste” care să nu permită furtul documentelor, ceea ce este deja funcțional chiar și pe o serie de site-uri ale prestigioaselor cotidiene occidentale. În încheiere, merită să subliniez aici si faptul că, în cazul unei lucrări publicate (articol, carte, etc.) există, ca și în cazul unei crime comanditate: cel care comite „crima", adică autorul (autorii) lucrării și cel (cei) care o verifică această (direct, indirect, sub o formă sau altă), adică, „comanditarul” (comanditarii). Mi se pare absolut normal, ca în cazul plagiatului, să nu fie responsabilizați, nu numai autorul (autorii) lucrării dar și cei însărcinati cu verificarea acesteia (directorul/conducătorul, membrii comisiei și referenții științifici), la fel ca și în cazul crimei comandidate, pentru că în realizarea unei teze de doctorat (sau în scrierea unei cărți), în contextul social–istoric în care trăim astăzi, în caz de plagiat, este vorba de o „crimă organizată” Pentru a evita aceste situații, în școlile doctorale franceze, temele de cercetare (de doctorat) sunt propuse de către enseigants–chercheurs (conferențiari și profesori– directori  de cercerare, în general în cadrul CNRS–Centrul Național de Cercetare Științifică), o instituție publică „centralizată” (la nivel național), din temele pe care aceștia le studiază („cercetează”) și despre care „scriu” (adică, publică articole, cărți, etc.) și ca urmare le cunosc (și le stăpânesc) foarte bine. Spre deosebire de școlile doctorale din România, în care profesorii sau conferențiarii abilitați să dirijeze („conducă”) cercetare științifică pot acepta și „propunerile” studenților lor, fără a avea realizări (cercetări, publicații cu caracter științific) în domeniul în care urmează desfășurarea studiilor doctorale. Există și în Franța excepții, în cazul în care studentul din ciclul 3 (doctorandul) – aproape în exclusivitate, cadru didactic sau cercetător într-o instituție universitară sau de cercetare cu caracter academic) alege ca temă un subiect pe care îî propune spre soluționare (cercetare) o firmă (întreprindere, companie, etc.) în care acesta și-a desfășurat stagiile cu caracter lucrativ în timpul studenției (în ciclurile inferioare – L și/sau M). Într-o asemenea situație însă, el nu se va adresa profesorilor săi din instituția universitară absolvită (care, într-o mare majoritate de cazuri nu are profesori specializați în domeniul respectiv), dar unor cabinete de consultanță și cercetări private de tip R&D, care dispun de specialiștii (enseignant–chercheur/reasearch professor) de înalt nivel academic și vastă experiență în toate domeniile de vârf (mai ales „neconvenționale”), capabili să-i dirijeze activitatea și teza de doctorat, în urma unui acord bilateral între acesta din urmă (cabinetul de consultanță și cercetări) și firma interesată, care va și sponsoriza (subvenționa) cercetarea întreprinsă (inclusiv, realizarea tezei de doctorat) asupra căreia va avea, exclusiv,  drepturi depline.

Iată cele 10 întrebări ale jurnalistului Geo Scrpcariu de la Radio Punct Londra în cadrul interviuluiu său de o oră (dint-un material care sub formă de rezumat, are 35 de pagini): 1. GS: Dragă Thomas, știu că ești un om de știință și de 33 de ani ești satbilit în Franța, iar aproape de două decenii desfășori în România o activitate publicistică și de cercetare de mare anvergură (ieșită din comun) în niște domenii pluri-inter și transdiciplinare (foarte) puțin cunoscute, cel puțin pentru noi (în mateamtici aplicate la marea criminalitate-crimă organizată și criminologie, modelizare matematică în psihologia socială-psihosocilogie, în sociologie matematică la studiul comportamentului deviant, etc.) publicate într-o serie de cărți (totalizând peste 25.000 de pagini), care ne sunt complet străine. Ai putea să ne lămurești cu această activitate, a ta (debordantă), simultan, de jurnalist de investigație și de cercetător în matematici aplicate în științele sociale (și în special, socio- judiciare)? 2. GS: De ce credeai tu, atunci, că existența supraconductibilitîții la „temperaturi înalte” era atât de importantă? 3. GS: Ce te-a determinat ca să-ți orientezi cercetările în această direcție? 4. GS: Cum te-ai adaptat la sistemul de îvnvățământ universitar și de cercetare francez, mai ales că destinația ta inițială a fost Germania? 5. GS: Să înteleg că, practic, de atunci, ți s-a scimbat, complet, sfera de interese iar fostele tale cercetări în domeniul științelor fundamentale le-ai orientat către matematici aplicate în științele sociale (socio-juridice)?! 6. GS: Ce aplicații concrete ar putea putea avea (psiho)sociologia metematică în viața de toate zile, în afară de aplicațiile sale la studiul comportamentului deviant sau, în particuler, la cel infracțional criminal? 7. GS: Dragă Thomas, de ce nu ai continuat aceste cercetări atât de interesante și utile societâții civile, după ce te-ai stabilit în Franța? 8. GS: Spune-mi Thomas, te rog, care a fost scopul creării punctului de lucru CUFR București în România? 9. GS: În sfârșit, pentru că cei din jurul tău (și al meu) sunt foarte nedumeriți în legătură cu ceea ce faci tu, astzăzi, ce răspunzi celor care te consideră ziarist, scriitor și profesor universitar doctor? 10. GS: În încheiere, de ce ai afirmat Thomas dragă la începutul convorbirii noastre că acest interviu este unul „interzis”? Iată și căteva răspunsuri ale profesorului Thomas Csinta, redactor șef și director al publicației Jurnalul Bucureștiului la unele dintre acestea 2. GS: De ce credeai tu atunci (când lucrai în cercetarea științifică - ca fizician teoretician la Măgurle), că existența supraconductibilității la „temperaturi înalte” era atât de importantă? TC: Cred că aveam cel puțin două motive. Pe de o parte, pentru că fenomenul supraconductibilității la „temperaturi înalte”, părea a fi incompatibilă cu teoria BCS (elaborată de către fizicienii teoreticieni americani John Bardeen, Leon Neil Cooper și John Robert Schrieffer) distinsă cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1972, conform căreia acesta nu se putea manifesta decât la „temperaturi scăzute” (valorile maxime fiind 110K în 1911, care au crescut până la cca 230K în 1973 – după care nu s-a înregistrat nicio modificare) așa cum a arătat, de altfel, experimental și fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes (împreună cu echipa sa de cercetători formată din Gilles Holst, Cornelis Dorsman și Gerit Flim), iar pe de altă parte, pentru că supraconductorii cu temperaturi crtice de tranzițe mari (comparabile cu temperatura camerei, cca 18-200C) ar fi avut o serie de aplicații practice în foarte multe domenii de activitate (industrie, construcții, armament, mașini unelte, furnizori de energie, etc.). Apoi, cum bine știi, înainte de stabilirea mea în Franța (din întămplare) lucram în cercetarea științifică fundamentală (în domeniul fizicii teoreticii și matematice) legat de structura condesată a păturilor subțiri feromagnetice, iar ulterior de cea a materialelor supraconductoare, sub conducerea Acad. (mc) Prof. Aretin Corciovei, șeful secției (laboratorului) de Fizică Teoretică din cadrul IFIN (Institul de Fizicî și Inginerie Nucleară) al ICEFIZ (Institutul Central de Fizică) de la București–Măgurele. În cercetările mele am elaborat un nou model al păturilor subțiri (feromagnetice și semiconductoare) bazată pe teoria unor operatori (speciali) de contracție (și self contracție) ai căror puncte fixe înlocuiau nodurile rețelelor cristaline din structurile materiale solide, ceea ce mi-a permis, cu ajutorul unor scheme de aproximare, construcția unui șir (aproape) convergent de funcții vectoriale cu un număr mare de variabile (de tip distribuții) care, printre altele, conținea și temperatura critică de tranziție (Tc) a materialului din „starea normală” în starea „stare supraconductoare”. Am reușit să identific (cu o mare precizie) și ecuația operatorială a cărei soluție era această funție. Cu alte cuvinte, teoretic, aș fi putut determina intervalul căruia aparținea această temperatură de tranziție (Tc) prin evaluarea extremelor acestei funcții de distribuții în raport cu aceasta. Din păcate, tehnologia informației (IT) în acea perioadă nu era suficient de performantă pentru evaluarea și normarea funcției determinate (în raport cu temperatura) cu scopul obținerii unei valori (sau șir de valori) limite (maxime) pentru temperatura critică (Tc), care conform unei conjecturi pe care am formulat-o într-o lucrare, părea mare, cel puțin, în raport cu valorile obținute până atunci (cca 230K, insuficient de mare pentru a permite utilizarea supraconductibilității la scară industrială). Notă. Supraconductibilitatea este un fenomen în care rezistența electrică a unui material conductor tinde către zero, atunci când temperatura sa scade sub o anumită valoare (specifică materialului), numită temperatură critică (Tc). Fenomenul a fost observat pentru prima dată de către fizicianul (experimentator) olandez Heike Kamerlingh Onnes în 1911. Studiind dependența de temperatură a rezistivității electrice a mercurului (Hg), el a observat (constatat) că sub o anumită temperatură, apropiată de temperatura heliului (He) lichid (4,20K), rezistivitatea acestuia scade brusc și tinde către zero. Ulterior, alți fizicieni experimentatori, în alte universități si centre (laboratoare) de cercetare, au reușit să determine temperaturi critice (de tranziție-Tc) pentru mai multe elemente chimice simple și compuse. S-a observat de asemenea că, dacă se aplică unui supraconductor un câmp magnetic, fenomenul de supraconductibilitate dispare la o anumită intensitate a câmpului, numită intensitate (de câmp) critică, iar aceasta depinde de materialul supraconductorului și de temperatură. În mod analog, dacă densitatea curentului prin supraconductor depășește o anumită valoare critică, atunci fenomenul de supraconductibiltatea dispare. 3. GS: Ce te-a determinat ca să-ți orientezi cercetările în această direcție? TC: Faptul că am aflat că în 1986 Johannes Georg Bednorz și K. Alex Müller (fizicieni elevețieni de la IBM Swiss Confederation Group) studiind proprietățile electrice ale materialelor ceramice (în pături subțiri sub formă de „sandwich”), au obținut pentru „sandwich-ul” de Oxid de (Ba/Lantan/Cu) o temperatură de tranziție (Tc) de 350K, ceea ce era deja „mare” în raport cu cele înregistrate anterior și contrazicea, oarecum, teoria BCS, pentru ca ulterior, alte echipe de cercetători în domeniul fizicii experimentale să obțină temperaturi critice chiar și în intervalul 90- 1000K (și chiar până la cca 1600K). Acest lucru era fantastic, pentru că dacă supraconductibilitatea la „temperaturi scăzute” nu avea aplicații practice la nivel industrial, cea la „temperaturi înalte” (în principiu, la temperatura camerei), avea numeroase, printre care, la magneți supraconductori, la bobine (care pot genera câmpuri magnetice cu valori de 6-14 T la temperatura He lichid), la transportul de energie (fără pierderi prin efect Joule), la biomagnetism, în IT (crerearea unor microprocesoare cu o frecvență de pesste 4.000–5.000 de ori mai mare decăt la cele actuale, ceea ce, de altfel, studiau și Bednorz și Muller, etc.). Îmaginează-ți că ai introdus un curent de o anumită intensitate într-un cablu supraconductor (un diamagnet ideal), după care îndepărtezi sursa. Conform efectului efectului Meissner-Oschenfeld (descoperit de către fizicienii experimentatori germani Walther Meissner și Robert Ochsenfeld în 1933), acesta expulzează câmpul magnetic (liniile de câmp magnetic) în exteriorul cablului, care va (vor) genera în jurul său o „pătură izolatoare” având ca efect conservarea curentului în cablu (curent constant într-un mediu privat de rezistență electrică), fără pierderi prin efect Joule, ceea ce înseamnă, că intensitatea curentului va rămâne constantă, practic, timp de zeci de ani fără a mai avea nevoie de sursă. 5. GS: Să înteleg că, practic, de atunci, ți s-a scimbat, complet, sfera de interese iar fostele tale cercetări în domeniul științelor fundamentale le-ai orientat către matematici aplicate în științele sociale (socio-juridice)?! TC: Da, sigur. Practic, din acel moment am trecut la o altă etapă a activității mele didactice și de cercetare, de la învățământul și cercetarea în științele fundamentale (matematică și fizică) la învățământul și cercetarea în științele aplicate, în particular, la matematici aplicate la științele sociale. Cu această ocazie, tot „nepremeditat”, am fost solicitat pentru direcția unor memorii (diplome) în MASS (Matematici Aplicate în Știinte Sociale) având în vedere pregătire mea interdisciplinară, cu atât mai mult cu cât, acestea aveau o legătură cu niște studii și cercetări pe care le-am efectuat sub conducerea prof. P. Popescu–Neveanu legat de comportamentul deviant (infracțional) în care am introdus componenta socio–genetică (Codul Socio–Genetic) în codul genetic personal (CGP), ca un „complement algebric” al codului bio–genetic (CBG/ADN) pentru caracterizarea integrală (completă) a IU (individului uman). Spre deosebire de CBG (ADN) care este stabil (invariabil în timp), CSG este cvasistatic (în jurul unui „echilibru stabil”) care poate însă și evolua ca o soluție temporală a unei ecuațiî diferențiale (cu derivate parțiale) de ordinul 2 responsabilă cu descrierea proceselor (fenomenelor) sociale dinamice. În 1981, această lucrare (avându-l ca conducător știinșific pe prof. Popescu–Neveau) a fost adresată Academiei de Studii Sociale și Politice, cu titlul „Bazele teoretice ale psohosociologiei matematice. Cercetări și contribuții teoretice”, care urma să fie testată (experimentată) în mediul carceral românesc, dar fără succes, pentru că autoritățile române nu au aprobat proiectul, în primul rând pentru că nu l-au înțeles, iar în al doilea rând, din motive de securitate. 6. GS: Ce aplicații concrete ar putea putea avea (psiho)sociologia metematică în viața de toate zile, în afară de aplicațiile sale la studiul comportamentului deviant sau, în particuler, la cel infracțional criminal? TC: Este suficient să menționez faptul că după atacuriloe teroriste islamiste din 11 septembrie 2001 în SUA, George W. Bush (n.1946, în funcția de cel de-al 43-lea președinte al SUA, între 20 ianuarie 2001–20 ianuarie 2009) lansează pe plan politico-militar, pe 28 septembrie, războiul contra terorismului internațional GWOT (Global War on Terror). Cu această ocazie, serviciile secrete americane sugerează consilierilor prezidențiali și crearea unor rețele de comunicare (de socializare) internaționale care să furnizeze informații despre oameni din toate categoriile socio–profesionale, despre grupuri sociale cu interese comune, etc., precum și despre mecanismele de interacțiune socială dintre aceștia care vor deveni ulterior: Facebook, Twitter, Instagram, Linkedin, etc. Acestea vor contribui la localizarea individului uman, personalizat, într-un spațiu psihosociologic (psiho–socio–matematic) și socio–profesional virtual, exploatabil prin metode matematice sofisticate. La baza acestora se află Codul Sociogenetic (GSG), care împreună cu cel Biogenetic (ADN), determină Codul Genetic Personal (CGP), vizualizabil printr-o matrice de corelație care conține toate informațiile „culese” despre o persoană (prin intermediul rețelelor de socializare). Astfel, fără să-și dea seama, aceasta un „om matrice”, sau „omul matrice”. Pot menționa aici faptul că structurile sociale abstracte și studiul lor prin metode, modele și tehnici statistico–matematice, au apărut cu mulți ani în urmă în literatura românească de specialitate, deja în „Mecanica Socială” a lui Spiru C. Haret (1851–1912, academiciam si profesor universitar, matematician, astronom și pedagog român de origine armenească), apoi, în lucrările lui Gheorghe Zapan (1897–1976, psiholog, matematician, cibernetician, pedagog, filozof și jurist român, al cărui elev prefrat a fost Acad. Prof. Paul Popescu-Neveanu/1926-1994, fost profesor și șeful catedrei de psihologie de la Universitatea din București, iar între anii 1990-1994, fost Director al Institutului de Psihologie al Academiei Române, cu care am avut ocazia să lucrez pe vremea studenției mele), ulterior preluate sub diverse fome, în special sub forma testelor socio-psihometrice (dezvoltate prin lucrările lui G. Meuris și L. Daveux) și de către Scoala de psihologie românească a lui C. Zahirnic. 7. GS: Dragă Thomas, de ce nu ai continuat aceste cercetări atât de interesante și utile societâții civile, după ce te-ai stabilit în Franța? TC: Din fericire, acest vast proiect, nu l-am abandonat și am reușit să-l studiez (mai ales ca profesor de matematică și științe fizice în activitatea mea didactică cu deținuții), în mediul carceral francez (unde am obținut rezultate foarte bune), care este și astăzi, în derulare, dar, numai în cadrul celei de-a 3-a etape a activității mele științifice, care de cca două decenii se desfășoară simultan (sub formă de „part-time”) la Paris și la București, în cadrul CUFR (Consultanța Universitară Franco–Română de pe lângă Școlile Superioare de Înalte Studii) București, în colaborare cu presa scrisă în care am activat în calitate de jurnalist de investigație–corespondent de presă, în cele cu „circuit închis” (Ziarul și Revista Poliția Capitalei, IPA- International Police Association Jurnal, Revista ProLex, Monitorul OADO–Organizația pentru Apărarea Dreturilor Omului), respectiv, în cele cu „circuit deschis” (Acum și Necenzurat) până nu de mult (cu cca o jumătate de deceniu în urmă) când Nick (Nicolae) Iliescu (fostul redactor șef al vechiului Jurnal al Bucureștiului-Old JB-adresat tuturor cetățenilor) a făcut apel la mine pentru a deveni corespondentul lui de presă în Franța (ceea ce, atunci, nu avea). După moartea lui prematură (ca urnmare a unui stop cardio-respirator) în 2019, am preluat Jurnalul Bucureştiului (al cărui director și redactor șef sunt) și l-am transformat „în trepte” într-o platformă cultural-educațională și de cercetare în domeniul științelor socio-juridice), care a generat peste 700 de publicații științifice sub formă de „fapt divers” (adunate în 12 volume-dintre care 9 sunt deja apărute și 3 în curs de apariție, totalizînd peste 30.000 de pagini), dintre care un număr considerabil (legate de marea criminalitate–crima organizată, crime de sânge, crime economico-financiare, crime sexuale–kidnapping, jihadologie–atentate-terorism, erori judiciare) constituie chiar și subiecte de teze de doctorat în MASS (Matematici Aplicate în Științele Sociale) utilizând în studiul fenomenelor (anti)sociale (infracțional–criminale) sistemele complexe (teoria haosului), sistemele formale (Gödel), teoria grafurilor, teoria categoriilor matematice (abstracte) sau cercetarea operațională (optimizarea). Iată câteva dintre ele, dar acestora se vor adăuga și cercetările mele legate de asasinatele din Brabantul belgian cu 4 decenii în urmă (nesoluționate până astăzi), care sun publicate în jurnal și totalizează deja peste 400 de pagini. (A se vedea ciclul de lucrări ale autorului Brabantul în haos și sub teroare). 9. GS: În sfârșit, pentru că cei din jurul tău (și al meu) sunt foarte nedumeriți în legătură cu ceea ce faci tu, astzăzi, ce răspunzi celor care te consideră ziarist, scriitor și profesor universitar doctor? TC: Hm.... Că din păcate pentru ei, eu nu mă regăsesc în niciunul dintre cei pe care ai menționat mai sus. „Ziaristul” mă duce cu gândul la „omul de litere”, la arta scrisului și a exprimării orale, ambele specifice comunicării, ori eu nu posed aceste calități. Eu fac cercetări în cadrul unor anchete private aprofundate (ca private investigator) în domeniul comportamentului (anti)social cu carcater infracțional criminal pe care le studiez și le fac publice sub formă de articole (lucrări științifice) specifice jurnalismului de investigație. „Scriitorul” mă duce, din nou, cu gândul la „omul de litere” care scrie cărți în proză (eseuri, nuvele, romane, etc.) cu caracter literar–artistic, ori, eu sunt un om de știință, am scris și scriu cărți de matematică și fizică, pentru „elevi preparatoriști” (primul ciclu universitar-nivel licență în România) și „elevi ingineri” (ciclul 2 universitar-nivel master) respectiv, despre faptul divers (marea criminalitate, crime de sânge, crime sexuale-kidnapping, crime economico-financiare, jihadologie-atentate-terorism, erori judiciare) sub formă de investigații jurnalistice-anchete-dezvăluri, care fac în colaborare cu autoritățile polițienești și judiciare și care fac parte din domeniul științelor socio–juridice ceea ce este cu totul altceva decât literatura (beletristica). În ceea ce privește „profesorul universitar doctor”, aici este vorba deja de un pleonsam, pentru că un profesor nu poate fi universitar, fără să fie doctor în științe și apoi, în principiu, el își desfășoară activitatea într-o universitate. În ceea ce mă privesște, personal, eu lucrez în cadrul unui cabinet (centru) de consultanță universitară și cercetare științifică de tip R&D de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii (care chiar dacă este echivalentul, cel puțin, a unei instituții academice de tip universitar, acesta nu se numește „universitate”), motiv pentru care eu sunt „enseignant–chercheur” (research professor/profesor–cerctător, echivalentul fostului prof. univ. dr. docent în România) și nu profesor „universitar” iar cursanții mei nu se numesc studenți, oficial, dar elevi- preparatoriști sau elevi-ingineri, chiar dacă ei corespund, prin echivalență, studenților din România, iar statutul meu cu cel al profesorului universitar. Știi, ca și cum dacă ne raportăm la unitatea administrativ-teritorialî de „județ” (în latină „iudex/judicis”), în Franța acesta corespunde, tot prin echivalență (chiar în sesns matematic) unui „département”, în Marea Britanie, unui „county”, în Italia unui „circondari”, în Belgia unor „arrondissements administratifs”, în Portugalia unui „concelhos”, etc. Acestea sunt, practic, echivalente între ele și echivalente și cu un județi, dar nu se numesc județe și nici nu sunt identice cu acestea. Putem pune în evidență mai clar echivalența administrativ- teritotrială în cazul regiunilor (ariilor), aglomerațiilor urbane, ale zonelor metropolitane, etc. Astfel, zonele metropolitane românești corespund în Franța aglomerațiilor (ariilor, regiunilor) urbane (sau unui spațiu urban), prezente de altfel, în toată lumea occidentală dezvoltată (sub diverse denumiri), numai că acestea din urmă prezintă o „continuitate și densitate” urbană care depășește între 2-5 ori populația orașelor care le generează, spre deosebire de cele românești, care au caracter rural și sunt „neglijabile” în raport cu populațiile orașelor în centrul cărora se află. Câteva exemple în acest sens sunt suficiente. Orașele românești de rangul 1 (după București), care au o poluație cuprinsă între 300.000-350.000 de locuitori (Cluj, Timișoara, Brașov, Iași, Craiova și Galați) nu generează în zona lor metropolitană decât cca 100.000-150.000 de locuitori și cu o foarte slabă „continuitate urbană”, pe când cele din Franța, comparabile cu cele din România (Bordeaux, Toulouse, Nisa, Lille, Nantes, etc) cu o mare densitate și continuitate urbană, au populațiile cuprinse între 1 milion și 2 milionane de locuitori. Fără să mai vorbim de polul urban parizian (Grand Paris) care depășește 13 milioane de locitori pentru o populație „intramuros” de 2,5 milioane de locuitori, spre deosebire de București, care cu o populație de cca 1,7 milioane de locuitori are o populație de numai cca 2,5 milioane de locuitori, ceea ce în Franța ar corespunde populației metropolei Grand Lyon (cu o populatie „intramueos” de numai cca 500.000 de locuitori). Acest lucru este detaliat ăn articolul de mai jos. Un alt exemplu ar putea fi o comparație între „fișa postului” unui enseignant-chercheur (research professor) în Franța și a unui profesor universitar din România. În Franța, echivalentul profesorului universitar efectuează 128h de curs magistral, ceea ce reprezintă doar 1/4 din activitatea sa lucrativă, iar restul de 3/4 din timp este obligat să consacre cercetării științifice, publicațiilor și conducerii tezelor de doctorat (ale căror teme le propune el studenților din propria-i tematică de cercetare). În plus, el este considerat funcționar (sau cu statut de funcționar) și nu poate presta alte job-uri (fără acordul instituției căreia aparține și care va stabili niște condiții bilaterale de colaborare, astfel încât, activitatea depusă să nu prejudicieze nici activitatea sa didactică și nici activitatea sa de cercetare a instituției al cărei angajat este). Din contră, în România, același profesor universitar, are în „fișa postului” său activitatea sa lucrativă împărțită, doar în două părți egale. Adică, 1/2 din activitate sa lucrativă este dedicată activității didactice și tot 1/2 din timp cercetării, publicațiilor, și cunducerii tezelor de doctorat (ale căror tematici pot propune chiar studenții, ei înșiși, profesorului, fără ca acesta să le cunoască, ceea ce de alftel, favorizează și plagiatul!). În plus, nu rareori se întâmplă când aceștia lipsiți de vocația reală de cercetare științifică, (pentru că au fost recrutați din învățământul preuniversitar sau viața activă, prin intermediul unor filiere nepotiste sau de tip mafiot în anii 1990 și începutul anilor 2000, când învățământul superior „post-revoluționar” și în special, cel privat-un adevărat focar de poluare și infecție intelectuală, a „explodat” din cauza creșterii numărului mare de pseodo-studenți), pentre cea de-a doua parte a activității lor lucrative, sunt angajați (full-time) într-un alt job și nu rareori, chiar în instituții publice. Alt exemplu ar putea constitui și cazierul judicar al persoanei fizice sau juridice, care este foarte diferit organizat în Franța față de cel din România, deși cele două, din punct de vedere juridic sunt, practic, echivalente. Ca urmare ce sunt eu și ce fac? Este foarte simplu. Sunt un profesor–cercetător de matematici aplicate în științele sociale (în particular, socio–judiciare) cu o formație pluri-inter și transdisciplinară care studiază fenomenele (anti)sociale (inclusiv, erorile judiciare) cu ajutorul unor structuri matematice speciale, „neoclasice”, cum sunt sistemele complexe (teoria haosului), sistemele formale (Gödel), teoria categoriilor (abstracte), teoria ergodică, teoria grafurilor, cercetarea operațională (optimizarea), pe lângă cele „clasice”, cum sunt teoria probabilităților și statistica matematică. 10. GS: În încheiere, de ce ai afirmat Thomas dragă la începutul convorbirii noastre că acest interviu este unul „interzis”? TC: În primul rând pentru că era pregătit de mult timp, și mai ales, pentru alții, care l-au considerat, oarecum, „incendiar” pentru că în loc să „simplifice” activitatea mea de cercetare și publicistică, „mai mult pune paie pe foc” și o complică datorită numeroaselor informații și necunoscte inedite, cel puțin marelui public („uninformed public”), care riscă să nu înțeleagă mare lucru. Iar în al 2-lea rând, pentru că acesta poate genera pe temele (tematicile) studiate și prezenate, pentru publicul informat („informed public”), o serie de întrebări, tot, „incendiare” la care răspunsurile mele (pentru protejarea drepturilor de autor, aparținând, în exclusivitate, cabinetului meu) trebuie să fie foarte limitate (vagi), cea ce, poate, n-ar fi normal! Având însă în vedere „violența” cu care lucrările mele sunt copiate pentru a fi integrate în cărți și apoi, vândute fraudulos, altă cale nu există. Este și motivul, de altfel, pentru care acestea sun „protejate” în jurnal și accesibile, în integralitate, numai unui public restrâns. Pentru a veni, totuși, în ajutorul cititorului, în ultimul timp, la propunerea D-nei Maria Vijianu, Principal Editor J-B, asociez fiecărei lucrări un „rezumat” destul de „consistent” (în câteva pagini), care cred că este mai decât suficient pentru informarea acestuia 10+1. GS: Mai am o întrebare, înainte de a termina interviul cu cele 10 întrebări pe care mi le-ai acordat. Te rog. Pentru că și tu în cadrul vastei tale serii de lucrări (în peste 30.000 de pagini) intitulată „Investigații jurnalistice în serial”, ai 10 volume+1 „hors série”. Ca urmare, îți pun și eu o întrebare suplimentară în afară celor 10. Există mai multe surse care susțin că vei depune candidatura pentru Academia Română la secția de Sociologie-Economie-Juridic, condusă de către Acad. Mugur Isărescu. Este adevărat? Dorești acest lucru? (...) TC: Este adevărat. Dar nu-mi doresc și nu mi-am dorit acest lucru niciodată. Cum nu mi-am dorit, de altfel ,să fac parte nici din alte comitete și comiții caragialești, românești, prezentă (din abundență) pe scena cultural-științiifică din România. Este mentorul meu spiritual Generalul Bartolomeu Constantin Săvoiu, dar și alți intelectuali de valoare din anturajul meu care insistă și consideră că trebuie să fac acest lucru, cel puțin din patriotism. Ca urmare, am trecut de „preselcție” (adică, acceptarea candidaturii mele), acum urmează doar „detaliile”, adică, depunerea CV-ului meu cu toate lucrările mele publicate în Franța și România (un material uraș, lucrări de matematică, fizică, educație-învățâmânt-cercetare, științe social-economice, (psiho)socilogie, psihologie, pedagogie, științe juridice-marea criminalitate, crime de sânge, crime economico-fiananciare, crime sexuale-kidnapping, jihadologie-atentate-terorism, erori judiciare, în peste 50.000 de pagini). Vorba lui Jean-Marie Le Pen (n. 1928, politician francez de extremă-dreaptă, fondatorul și președintele onorific al Frontului Național, pe care l-a condus timp de 39 de ani între cu anul 1972-2011, când a cedat funcția fiicei sale Marine Le Pen), este vorba „de un detali al istoriei”! NB. Era să uit, un alt „amănunt” al istoriei este că alături de profesorul Florian Colceag (specialist în Gifted Education, recunoscut pe plan mondial) sunt fondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate) care are ca scop sprijinirea și promovarea tinerilor cu talent și har deosebit, mai ales a copiilor supradotați în toate domeniile (știință, artă, management, leadership și formează resurse umane capabile să rezolve problemele lumii contemporane). Această instituție (ONG), împreună cu CUFR România (Conseil Universitaire, Formation, Recherche auprès des Grandes Ecoles Francaises) a cărei Director de Studii sunt, au inițiat și inființat Consortiu EDUGATE (Consorțiul Român pentru Educația Copiilor și Tinerilor Supradotați și Talentați-numărând peste 40 dintre cele mai prestigioase instituții, firme și organizații ca fondatori), avându-l ca președinte pe Florin Colceag, iar pe mine, ca vicepreședinte. Notă. Interviul integral..https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/interviul-interzis-si-exclusiv-al-profesorului-cercetator-thomas-csinta-director-si-redactor-sef-al-jurnalului-bucurestiului-acordat-in-timpul-unui-antrenament-sportiv-jurnalis/?fbclid=IwAR1_B2UAFlakmo4_PcmiRPxsnRBs96Pn8xPB9PPNLuysMWLPt_oo6UaMmGE..

Înfiinţată în România cu peste un deceniu și jumătate în urmă, CUFR are ca obiective principale: Informarea, Orientarea şi Pregătireaelevilor (cu Diplomă de Bacalureat Românesc), respectiv, a studenţilor (în special din primii 2 ani, dar şi din anii superiori ai Universităţilor tip Politehnic sau Economic), pentru Concursurile de Admitere în reţeaua Şcolilor Superioare Franceze de Înalte Studii (Grandes Écoles), în special cele ştiinţifice (ENS), inginereşti (de tip GEI), economice (de tip GEC), respectiv, veterinare (VETO), precum şi în universităţi de tehnologie (UT), care au incluse în programa lor de învăţământ, Ştiinţele Exacte şi Ştiinţele Tehnice, în cele Economice şi Comerciale, respectiv, în cele Veterinare, membre ale CGE (Conferinţa Şcolilor Superioare Franceze de Înalte Studii – „Grandes Ecoles”), respectiv, în Universităţi, elitiste, accesibile doar prin Concurs (Examen) de Admitere, pentru candidaţii străini, inclusiv, pentru români (unele chiar şi pentru francezi!).O extensie şi pentru alte tipuri de Concursuri, cum ar fi Ştiinţele medicale si Farmaceutice, respectiv, Ştiinţele Socio-Umane şi Juridice, a fost realizată începând din anul 2008. Alte tipuri de activităţi, cum ar fi consultanţă în pregătirea lucrărilor de stagiu de cercetare în întreprinderi sau instituţii franceze, în pregătirea diplomelor de sfârșit de ciclu universitar în sistemul LMD (de Licenţă și de Masterat), în pregătirea concursurilor de titularizare în învățământul preuniversitar și universitar Capes, Agrégation, în elaborarea unor lucrări postuniversitare, respectiv, în pregătirea și direcția de referate și teze de doctorat, a fost inclusă în activitatea CUFR îincepând din anul 2010. (A se vedea și articolul autoruluii Le Doctorat – PhD).În egală măsură, CUFR, urmăreşte şi realizarea unei convergenţe între sistemele educative (preuniversitar şi universitar) român şi francez (poate cel mai sofisticat, complex şi diversificat dar şi foarte flexibil sistem educativ în lume!), în perspectiva integrării învăţământului românesc în marile structuri educative europene, asigurând, astfel, candidaţilor români aceleaşi şanse de reusită pe piaţa de competeţă, respectiv, pe piața munci franceze, ca şi colegilor lor francezi.Având în vedere faptul că admiterea în aceste instituţii se desfăşoară, de regulă, la diverse niveluri de studii (cu diplomă de bacalaureat, în Ciclul I-primul Ciclu universitar sau Ciclul Pregătitor-Inginerie/Economie/Social/Veterinar, etc., cu diplomă de bacalaureat +1/2 şi diplomă de bacalaureat +3/4 ani universitari, în Ciclul II-Ciclul secund sau Ciclul de Inginerie/Economie/Social/Veterinar, etc.), instruirea (pregătirea) candidaţilor are loc înClase Speciale Pregătitoare (la Matematică şi Ştiinţele Fizice, respectiv, Biologie, Ştiinţe Social-Economice, Filozofie și Cultură Generală franceză).Cadrele Didactice asociate CUFR, sunt universitari sau profesori preuniversitari metodişti, cu o deosebită activitate didactică şi pedagogică, autori de manuale şcolare şi lucrări diverse, lectori la Centul de Excelenţă sau Membri în Comitetele de Redacţie ale revistelor de specialitate destinate învăţământului preuniversitar şi universitar, cu o bogată experienţă în acest gen de activitate, francezi, sau români cu stagii efectuate în universităţile şi şcolile superioare franceze, buni cunoscători ale celor două sisteme de învăţământ, vorbitori de limba franceză.Pregătirea propusă în cadrul CUFR este organizată în aşa fel încât să asigure cursantului şi cunoştinţele necesare pentru Concursurile de Admitere în Instituţiile de Învăţământ Superioare româneşti, în cazul renunţării acestuia la proiectul său iniţial, adică, de a se prezenta candidat la concursurile de admitere în Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii, respectiv, în Universităţile Franceze (eitiste), alese în cadrul proiectului Profesional.CUFR, ca instituţie independentă, dispune de diverse tipuri de acorduri bilaterale cu Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii (Les Grandes Écoles) şi cu Universităţi de Tehnologie (UT) care recunosc cursurile sale pregătitoare, şi pe baza cărora acceptă la concurs (în limita unui număr de locuri stabilit) candidaţii prezentaţi de acesta.Având în vedere faptul că CUFR nu face parte din programele de colaborare europene (Erasmus, Tempus, Socrates, Leonardo, etc.) candidaţii săi, vor fi prezentaţi în calitate de „independenți”, adică, în afara programelor de colaborare (hors Programmmes d’Echanges). Admişi în urma Concursului de Admitere în sistemul educativ selectiv al CGE (fie în Clase Pregătitoare-Ciclul I de studii, fie în Ciclul Profesional, de Specializare-Ciclul II de studii, în Şcolile Superioare de Înalte Studii Post-Prépa) sau în Învătământul Superior, în general de lungă sau de scurtă durată ( STS-Tehnicieni Superiori, IUT-Institut Universitar de Tehnologie, LP-Licenţă Profesională, LC-Licenţă de Cercetare, MP – Masterat Profesional, MC -Masterat de Cercetare, Doctorat), ei nu vor putea beneficia de burse naţionale de studii (româneşti), dar vor putea dispune de burse sociale (între 5.0000€ – 20.000€/an în funcție ciclul universitar) sau de merit, din partea instituţiilor în care sunt admişi, în funcţie de media obţinută (sau de rezultatele obţinute după semestrul I, respectiv, primul an de studiu). În plus, ei au dreptul la diverse prestaţii (alocaţii) sociale din partea statului francez (respectiv, al Primăriilor), în special pentru locuinţă (APL, cca 55-60% din costul chiriei). În felul acesta, în principiu, studiile superioare în Franţa, practic, pot fi considerate gratuite!11. L1 PACES. Sage-femme. Dentiste Pharmacien. Médecin généraliste. Médecin. spécialiste. C. C. Admission sur concours. 10. D. Admission sur dossier. DC. Admission sur dossier ou concours. 9. L 1. L 2. L 3. M 2. M 1. Licence. D1. D2. D3. Master. Doctorat. DC. DSCG. DEC. D. Expertise comptable. D Diplômes de Grandes Ecoles, diplômes d’Ingénieur, Masters. CPGE éco.: Diplômes des Grandes Ecoles de commerce et de gestion (ex. HEC) CPGE lettres : ENS, Ecoles des Chartes, Master. CPGE Sciences : Ecoles vétérinaire, Ecoles d’Ingénieur, Masters. C. DE. Vétérinaire. 6. DC. Arts et Beaux-arts. DMA. DNAT. DNSEP. DSAA. ING. DC. Diplômes d’écoles. Grandes écoles : IEP-Sc. Po., Ecoles d’Ingénieur et de commerce avec prépas intégrées, arts et audiovisuel, etc. C. DC. DE. Architecture. M. Master. DC. Diplômes d’écoles : vente, com., tourisme, etc C. Social et paramédical. DE. DE. Licence professionnelle. D. DCG. D. Comptabilité Gestion. DE. DE. L. 3. DUT. D. BTS/A. BTS. D. 2. CPGE. éco. CPGE éco. D. CPGE. Lettres. D. CPGE. Sciences. D. 1. UNIVERSITÉ. IUT. LYCÉE. ÉCOLES.CUFR asigură studenţilor săi prin acest statut de „candidat independent”, posibilitatea, ca după absolvire, ei să poată fi recrutaţi (angajaţi în CDI-Contracte de Muncă pe Perioadă Nedeterminată) de către marile grupuri și companii industriale franceze (sau multinaționale), în care vor efectua stagii de cercetare şi producţie încă din timpul studiilor, ceea ce este o condiţie „sine qua non”, pentru obţinerea unui permis permanent de şedere (reşedinţă permanentă, definitivă) pe teritoriul naţional francez.Amintim că în cadrul programelor uzuale de colaborare (schimburi de studii) europene mai sus amintite, studenţii români posedă un statut special, nefiind supuşi regimului (sever) de selecţie de care au parte candidatii francezi şi au obligaţia să respecte condiţiile contractului impus de programul de colaborare, care prevede, ca regulă generală, revenirea în ţară după terminarea studiilor!Absolvenţii români ai Şcolilor Superioare Franceze de Înalte Studii Inginereştisau Economice, pot opta însă şi pentru o alternativă mult mai avantajoasă, atît din punct de vedere social cât şi financiar: revenirea în ţară pentru ocuparea unor posturi de mare răspundere sau conducere în cadrul marilor societăţi industriale, financiar-bancare sau comerciale franceze, implantate în România (Renault, Alcatel, FT-Orange, Altstom, Air France, Air Liquide, BULL-Informatique, WTC, EDF, GDF, Société Générale, BNP-Paribas, AXA Assurances, Rhodia, l’Oréal, Bouygues, Vivendi, Aventis, Lafarge, St.Gobin, Michelin, Suez, Auchan, Carrefour, Cora, etc.) având în vedere că Franţa este de departe cel mai mare investitor financiar (ca cifră de afaceri!) cu un volum permanent în creştere şi că toate aceste instituţii franceze (cca 300, Membre ale Camerei de Comerţ si Indusrtrie a Franţei la Bucureşti), fără excepţii, apreciază în mod cu totul deosebit o Diplomă (franceză!) de Înalte Studii Inginereşti sau Comerciale.

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/gabriel-ungureanu-scrisoare-deschisa-primarului-aurelian-velican-si-nicolae-agapie/ https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/raspunsul-de-complezenta-tipizat-al-ag-sef-pr-nicolae-agapie-seful-postului-de-polite-din-comuna-harman-zona-metropolitana-brasov-la-plangerea-velican/ Așa cum am promis celor aproape 17.000 de cititori (până în prezent) care urmăresc serialul „Atac canin sângeros la Hărman” (Zona Metropolitană Brașov), pentru o...

https://patriaromana.com/2025/11/19/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolome/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch)  Scholar Google Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „ Le...

https://patriaromana.com/2025/11/19/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolome/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch)  Scholar Google Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolomeu-cons/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, profesor cercetător în Modelare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „ Le...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/gabriel-ungureanu-scrisoare-deschisa-primarului-comunei-dl-onoriu-aurelian-velican/ În România, regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi este reglementat prin OUG 55/2002 ((privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi) Un...