Am observat anume tendinţe în ariile trainingului, consultanţei, coachingului în dezvoltarea personală, profesională şi spirituală pe piaţa românească, din 2004. Aş vrea să împărtăşesc ce am constatat, din punctul de vedere al marketingului şi mai precis al poziţionării. Să ne gândim de exemplu la un training pe care o companie l-a externalizat unei agenţii de relaţii publice. Acesta este un exemplu bun şi potrivit. Ei bine, am să scriu despre un exemplu opus. Ca o bază fundamentală în promovarea unui produs, trebuie să existe o piaţă. Această piaţă, pentru seminariile în dezvoltare personală şi profesională, a început să se dezvolte din 1998, odată cu primele traininguri de analiză tranzacţională şi programare neurolingvistică au fost ţinute la Bucureşti, Timişoara şi Iaşi. De atunci, piaţa a crescut, aşa cum e normal, şi a apărut o diversificare a nevoilor. Mai întâi, exista o anumită piaţă cu clienţi interesaţi de autocunoaştere şi dezvoltare de sine. Apoi au apărut nişele, iar acum ne referim deja la pieţe diferite. Asta cere o anume distincţie şi selecţie fină a instrumentelor şi abordărilordisponibile pentru a promova produsul sau serviciul, fie că e vorba de un seminar, un eveniment, un produs multimedia, un site web sau cărţi.
Am urmărit cu atenţie, în perioada 2007-2009 anunţurile care au fost postate pe grupul de yahoo „Dezvoltare profesională”. De asemenea, am urmărit evenimentele care adunau profesionişti pe aceste subiecte: Business Edu, Empower, Salonul (Inter)Naţional de Psihologie, Festivalul Body Mind and Spirit, presa economică şi dedicată, comunicările pe web ale companiilor şi profesioniştilor în domeniu. Astfel, am constatat câteva aspecte comune, care ţin de abordări riscante pe care şi le-au asumat. Există nevoi diferite:
- personale (inteligenţă emoţională, inteligenţă financiară, autocunoaştere, creativitate, motivaţie, life coaching, gestiunea obiectivelor, învăţare eficientă (citire rapidă, memorare, concentrare), comunicare interpersonală şi relaţionare, stima de sine, leadership, gestiunea stresului şi a emoţiilor, relaxare, analiză grafologică, etc.)
- profesionale (branding personal, soft skills, training de expertiză nişat (inclusiv tehnic), training vocaţional (actorie, improvizaţie, scenaristică, regie, pictură, teatru, desen), business cocahing, persuasiune, vânzări, gestiunea carierei, orientare profesională, team-building, management, etc.)
- spirituale (rugăciune, iertare, meditaţie, channeling, trainguri de influenţă orientală, terapie regresivă, proiecţii astrale, psihologie transpersonală, intepretarea visurilor, yoga, etc.)
Orice produs/serviciu poate fi plasat, teoretic, în mai multe coşuri. Puteai să faci asta şi să scapi cu basma curată…până prin 2008. Dar acum nu se mai poate. Au umblat prea mulţi cu „cioara vopsită” şi nevoia de educare a pieţei se resimte tot mai pregnant. În realitate, orice produs poate apaţine numai uneia din aceste trei mari categorii: personal, profesional sau spiritual. Modalitatea de separare se poate face în mod tranşant în funcţie de cine plăteşte pentru asta şi de ce. Poţi să speri, de exemplu, că la un seminar de advertising de 2 zile ce costă 300 €, vor veni studenţi şi dădace? Nu cred. La un asemenea seminar vor veni profesionişti cu experienţă sau anumite companii care ar putea plăti pentru instrucţia câtorva oameni. Poţi să te aştepţi în mod onest ca o companie să plătească pentru un seminar de gestiunea stresului sau pentru un workshop de creativitate? Foarte puţin probabil. Ceea ce nu poate fi măsurat nu aduce return on investment (ROI), prin urmare este mult mai probabil ca oameni care plătesc din buzunarul lor să vină la asemenea seminarii.
Când am prezentat, la sfârşitul lui 2007, un proiect dedicat reducerii stresului în organizaţii, Călin Fusu, pe atunci cunoscut ca fondatorul Neogen, m-a întrebat ce se poate face pentru a creşte stresul din organizaţii, nu să-l reducă. De asemenea, nu te poţi aştepta în mod serios ca profesionişti serioşi motivaţi de carieră sau companii vor plăti ca să exploreze visarea, vieţile anterioare sau viitoare, universuri paralele, vorbitul cu spiritele sau vindecarea chakrelor. În marketingul politic, există un principiu: focusează-te pe cei care au intenţia să voteze. Dacă vinzi un tip de training, nimeni nu se poate certa cu tine cu privire la faptul că ar putea fi interesant, dar întrebarea care se pune este: cine plăteşte pentru asta?
Spre exemplu, eu aş fi interesat să urmez seminarii de fotografie de război, sau tehnici de supravieţuire în condiţii extreme, sau de o formare serioasă în coaching, dar nu aş plăti pentru aşa ceva, pentru că este prea în afara focusului meu. Eu sunt în primul rând marketer, profiler în HR şi autor. Mă poţi convinge să particip la seminarii despre cum se concepe o poveste (storytelling), promovare pe internet, poate ceva pe legislaţie de afaceri, dar nu mă vei vedea niciodată plătind pentru un seminar despre care n-am percepţia că-mi va aduce ROI în maxim un an. Nu mă vei vedea, pentru că nu se poate. Chiar dacă admit că e interesant, util sau mi-ar place, nu aş da bani pe asta şi, mai mult, nu aş participa nici pe gratis (pentru că timpul meu valorează bani). Şi, înainte de a trimite mesaje unei pieţe potenţiale, ia-ţi câteva momente să te gândeşti cui te adresezi.
Am văzut o mulţime de oameni ce confundau dezvoltarea personală cu cea profesională sau dezvoltarea personală cu cea spirituală. În primul rând, de exemplu, atunci când susţii un seminar bazat pe anumite convingeri sau principii care au o legătură cu spiritualitatea, există riscul ca asta să declanşeze un conflict cu participanţii care au alte convingeri. Eu de exemplu nu cred în vieţi anterioare, universuri paralele, fantome sau OZN-uri pentru că m-am documentat ştiinţific în aceste arii şi am aflat cum au au fost demonstrate ca fraude, tendinţe înşelătoare sau evenimente uşor explicabile prin teorii diferite. Respect dreptul fiecăruia la părerea proprie, fără să fiu neapărat de acord cu ea. Unul din lucrurile pe care le valorizez cel mai mult la adevărata dezvoltare personală este respectul pentru propriul model asupra lumii. Când apreciez cu adevărat asta, nu adopţi o atitudine de genul: „Ai să vezi că am dreptate şi tu te înşeli şi eu de fapt sunt mai luminat(ă) decât tine pentru că am mintea mai deschisă!”. Atunci se poate spune că respecţi cealaltă persoană cu adevărat.
Dacă ai un produs/serviciu care cade într-una din aceste categorii, marketează-l corespunzător, dacă vrei să fii inteligent(ă). Altfel, creşte riscul de Soam şi intri în competiţie cu alţii care ar putea să o considere competiţie neloială. Dacă ştii că nu poţi face o treabă bună, atunci măcar angajează un profesionist. Unul din cele mai rele lucruri care se pot întâmpla este să ai un furnizor care îşi imaginează că oferă un anumit tip de produs, când în realitate se adresează unei pieţe complet diferite. M-am săturat ca de mere pădureţe de anunţuri pe forumuri, comunicate de presă, descrieri de seminarii, anunţuri de evenimente care pot dovedi numai lipsa de seriozitate a oamenilor care le promovează. Unii oameni, ca să se distreze, se uită la sitcomuri. Eu citesc revista presei şi mai ales comunicatele de presă. Astfel, descopăr fără surprindere aberaţiile semi-profesionale pe care cei ce au aroganţa să se considere oameni de relaţii publice le scriu în fiecare zi în secţiunile de business. Nu-mi pasă dacă urmezi seminariile Chartered Insistute of Marketing, sau cele recunoscute de International Coach Federation, sau ale Guvernului României, sau ale lui Richard Bandler ori Dalai Lama. Promovează-te corespunzător sau pregăteşte-te să-ţi pierzi vremea şi răbdarea clienţilor imaginari cu Spam.
Marcus Victor Grant (consultant și trainer în învățare eficientă-citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP), consilier în carieră, Global Career Development Facilitator și cofondator al Asociaţiei Române de Coaching.
Copyright © Marcus Victor Grant 2009-prezent. Traducere și adaptare de Marcus Victor Grant a articolului „Marketing Un-Mix” publicat inițial în limba engleză la data de 12 septembrie 2009 pe Analytic Vision. Copyright © Marcus Victor Grant, toate drepturile rezervate. Acest articol a mai fost publicat în revista Economia Online (nr 37, 31/05/2015 în categoriile Analize, Gândire economică și în categoria Industrii, subcategoria Educație) aici. Actualizat în română în 2023. Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…