Articol cu caracter umanitar bilingv (franco – român). Loïc Thétio, ancien policier – membre de l’IPA France, le „roumain de l’Atlantique” – „Le dernier voyage” en Roumanie dans le but humanitaire (Compatriotul meu Loïc Thétio, fostul funcționar de poliție – membru al IPA France, „românul de pe coasta Atalnticului” – ultimul voiaj în România, în scop umanitar) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Mesajele private ale compatriotului meu Loïc Thétio („Omul de pe coasta Atlanticului”)
Cher Thomas, je serai en Maramures pour la 90 émeaction humanitaire entre le 1er et le 14 septembre. Les applaudissements que je reçois proviennent des gens qui n’ont pas de mains, les hourras de ceux qui n’ont pas de voix. Je suis un héros dans un monde de silence et d’indifférence totale. Si totusi… Recevez mon meilleur souvenir. Loïc Thétio
Bonjour Cher Thomas, je constate que vos réalisations sont très appréciées. Bravo et je suis très content pour vous et pour vôtre oeuvre. Les félicitations à vôtre égard affluent. Ouah quel boulot de recherches et d’écriture. Quel pavé qu’est votre livre. Le fruit de beaucoup de travail et vous avez cependant pris un peu de votre précieux temps, chargé pour y glisser une tranche vie d’un fou d’humanitaire. Merci pour celà. Notre 90 éme action se fera entre le 1er et 14 septembre 2025. Pour info, j’ai envoyé le lien aux maires de Lorient et de Ploemeur. A l’Ambassadeur de France en Roumanie ainsi qu’à son homologue en France, directeur de la coopération à Bucarest et au député du Morbihan. Voilà…Salutations sincères, Loïc Thetio
Bonsoir encore, un énorme combat en solitaire pour honorer cette 90 éme action solidaire. Travail gigantesque et usant. La générosité en France est tombée à moins zéro depuis la guerre en Ukraine… Je suis épuisé. Bonne soirée de gala, Loïc Thetio
Cher Thomas, les transports en direction de la Roumanie, voire autres. J’arrête définitivement les aides car je n’ai plus de matériels à offrir. La générosité en France est devenue complètement négative…Soutien de Zelenski comme d’autres dirigeants européens voire Américain… C’est tout dire, Loïc Thetio
Cher Thomas, si vous dites que l’humanitaire que je pratique et vous en êtes le témoin assidu, est politique j’accepte votre analyse à la condition expresse sans appel d’écrire ce mot avec un „P” majuscule pour qu’il soit compris dans sa version première, noble, généreuse et désintéressée. Je viens de déjeuner avec le préfet du Maramuresfondateur de l’ASSOC.Son équipe acheminera en Ukraine les différents matériels orthopédiques que j’ai offerts. Une de leurs équipes sur place en Ukraine se chargera de l’utilisation à bon escient. C’est vrai les Roumains n’aiment pas leurs voisins, la preuve. Je vous invite à découvrir cette association basée à Baia Mare (n. r. Association professionnelle d’aide sociale-ASSOC,une organisation qui a fait un travail extraordinaire en promouvant l’aide sociale pour améliorer les conditions de vie des groupes défavorisés, comme les personnes handicapées, les personnes âgées et les migrants, en mettant en place des centres de jour, des services de soins à domicile et en soutenant les réfugiés ukrainiens). Bon courage pour vos émissions de télévision…Dire que la France n’aime pas Poutine est déjà le commencement d’une certaine vérité, d’un aveu. Très cordialement, Loïc Thetio
J’ai vu à la télé comment laFrance Insoumise et le RN (Rassemblement national)ont pris plaisir à humilier et à écraser Bayrou. Impitoyable venant de personnes ayant maille à partir avec la justice….Très cordialement, Loïc
„Cu câteva ore înainte de placare, îmi evaluez, cu umilință și fără bunăvoință bilanțul umanitar, ca mai mult decât positiv. Am reușit să aduc prin convingerile mele, prin lupetele mele pentru ceilalți puterea de a-i aujuta și de a demonstra că fraternitatea este posibilă între oameni. Doamne ajută. Larevedere. Loïc”
„Dragi prieteni, am ajuns acasă ieri seara la ora 22h00 fără probleme rutiere de raportat si fără verificări. După 5.867 de kilometri (dus-întors), ne vom odhini. Suntem mândri și fericiți că v-am cunoscut și v-am ajutat. Ne vom gândi des la voi. Vă salutăm. Loïc”
Bonjour Thomas, un bel article hommage fort et bouleversant m’a été consacré vendredi 19 septembre 2025 écrit par Gheorghe Pârjadans le Graiul Maramuresului et qui s’intitule „A disparut oamenia din Europa?”. J’en ai pris connais après avoir été avisé par des amis du Maramures. Donnez moi vos impressions. Bonne journée. Très cordialement. Loïc
Cher Thomas, les larmes ont accompagné ma dernière visite humanitaire en Maramures. Pour longtemps, je le crains, je marcherai sur les Chemins, la Roumanie gravée au plus profond de mon coeur. Je parlera et penserai en roumain avec tous les amis. Bravo. À bientôt de vous lire. Cordialement, Loïc
„Domnule Prefect. De la întoarcerea mea acasă, primesc mărtirii de recunoștință și dragoste. Sunt fericit și trist inacelasi timp. De asemenea, mai mulți prieteni m-au informat că un articol, scris de Gheorghe Pârja a apărut pe 19/10/2025 în Graiul Maramureșului, intitulat A dispărut oamenia din Europa? Am citit acest omagiu puternic și emoționant care m-a făcut să plâng, atât de surprins am fost. Aceiași prieteni mi-au încredințat o întrebare pe care v-o transmit: De ce România nu v-a acordat, așa cum a făcut Franța, medalia de Meritpentru servicii exemplare?Răspunsul aparține autorităților române. Mi-e foarte greu să mă despart de trecutul care mă doare. Va doresc o zi bună. Cu respect și stimă. Loïc”
Lettre à Maramures1
Cette région si bienveillante par tous ses côtés n’est qu’un lointain et précieux héritage. Propriété d’un Dieu à qui le peuple s’adresse par les prières en le remerciant de lui avoir prêté cette terre. Ils vénèrent le soleil. J’ai souvent entendu dire à ce sujet que le Maramureș est la plus belle contrée de la Roumanie. Que les gens y sont accueillants comme le bon pain. Je me suis aperçu qu’ils avaient un cœur gros comme ça. Ces gens là sont honnêtes, droits et fiers. Ils font souvent référence à leur passé et à leurs racines qui puisent la force dans un lieu, secret, pour lequel ils ont un énorme respect ou une crainte. Cette valeur à chercher la vraie spiritualité dans une nature omniprésente et aussi généreuse. Ils font l’élevage de quelques animaux. Ils adorent les arbres, surtout le sapin, digne expression de quelques divinités bienfaitrices. Ce bois fait partie intégrante de leur quotidien, de leur sang, de leur chair. Creusé il sera la mangeoire pour les bêtes. Sculpté il servira à ériger la maison, le toit, qui hébergera la famille, les amis, l’étranger. Il sera le témoin de la vie pour le berceau de l’enfant à naître, des meubles, des ustensiles de cuisine, de la mort avec les cercueils du dernier voyage menant à la vie éternelle et joyeuse. A ériger des églises qui ressemblent à des conifères. Si quelqu’un frappe à la porte alors c’est la confiance qui s’invite et elle est reçue. Je me demande si le Maramureș n’a pas été découvert, par hasard, par quelques aventuriers égarés ? Oui cette région existait mais sur elle-même depuis la nuit des temps. Elle a su se garder du modernisme ravageur. Richesse, lovée dans le creux des montagnes, abreuvée par des ruisseaux, clairs et limpides qui apportent la fraîcheur. Cette protection naturelle de la forêt millénaire a su préserver, garder les rites ancestraux. C’est ainsi que le folklore est toujours aussi présent, authentique, vivant et sa transmission a traversé les siècles. Les histoires, orales, ont navigué de génération en génération. Tout est resté intact, comme si les rides du temps n’avaient aucune emprise sur ce trésor. Le soir, autour du feu on peut encore écouter le „vieux” qui dit: „Si le pays disparaissait, nous et notre village ne disparaîtront jamais, par contre si notre village n’était plus alors ce serait la fin du monde.” Le peuple du Maramureș aime sa terre. Qu’il soit éleveur ou paysan, tout a une profondeur. Pour eux l’essentiel se résume à la vie au quotidien, considérée plus que le labeur. Nos „Frères latins” aiment la vie. Je les trouve optimistes. Complices de la débrouillardise et de rien font grand-chose. Parler fort, crier, se quereller mais juste ce qu’il faut pour entretenir l’amitié. Ils sont curieux. Ils se respectent. Leur fierté? Être né dans le Maramures, Roumain évidemment, mais également Européen avec la plus grande conviction. J’aime me replonger dans cette atmosphère de visages tendres, souriants de ces gens rares qui m’ont fait découvrir ces inoubliables paysages et aimer cette musique typique du Maramures qui résonne le soir par delà les sommets, qui invite à la fête et à la danse, accompagnée de „Noroc” à chaque lampée de Țuica, qui réchauffe la gorge et le corps. Les chants traditionnels sont très beaux, mélodieux avec lesquels la communion est profonde, sincère. Ne jamais perdre cette richesse, cette limpidité pour nous faire encore rêver… ! Je t’aime et j’ai mal … !””
Rep. Cum a început aventura România pentru tine? Loic Thetio:Bine-ai zis aventură…totul a început cu imaginile de la Tv cu revoluția voastră din 1989. Am fost foarte afectat de situația românilor. A omului simplu. Apoi, în satul meu a fost o expoziție internațională de turism, acolo un român ce vorbea franceză impecabil mi-a dat o carte de vizită și m-a chemat să vin. Eu duceam ajutoare deja spre Yugoslavia, dar m-am trezit la frontiera lor cu granițele închise. Așa am ajuns la frontiera Austria-Slovenia, într-un sat din Cehoslovacia era o expoziție de minerale, am fost s-o vedem, acolo erau doi tineri din Maramureș. Am decis să venim aici, la Șurdești. Au urmat 34 de ani de fidelitate pentru zonă, am venit cu ajutoare de tot felul, am făcut peste un milion de kilometri cu drumurile, ori la început, atunci, nu era ușor, nu ca acum. Vize, granițe închise. A fost o luptă continuă în a face rost de ajutoare, de materiale sanitare, medicale. Durerea mea e că binele se uită repede. Chiar și cel făcut cu continuitate. Ar putea fi din cauza știrilor, a presei, a fugii după senzațional, oamenii s-au desensibilizat. Am traversat frontiere de zeci de ori, am dormit sute de ore în mașini. Am ajutat în sănătate, în învățământ, cu orice am adunat. Acum, din păcate, contextul modial s-a schimbat. Oamenii se întorc spre ei. Până acum adunam tone de materiale, acum am găsit generozitate zero. Nu mai am ce aduce, nu mai dă nimeni tehnică, materiale. O explicație ar fi că se duc spre Ucraina, dar poate e și teama de criză. În Franța, Germania, Elveția n-am mai găsit materiale de donat. Am colaborat aici foarte bine cu primării, cu ASSOC, cu edilii din Șișești, Groșii Țibleșului, Copalnic Mănăștur. Din păcate, eu cred că aceasta e ultima mea călătorie în România, acțiunile umanitare sunt sub semnul întrebării.
Rep: Puteți calcula ajutorul pe care l-ați adus aici? În tone, în materiale, în kilometri, în orice. Loic Thetio: O piramidă de materiale. Zău! O piramidă egipteană. Spitalul din Baia Sprie dotat, clinica din Șișești, materiale pentru școli, mobilier, tehnică medicală, materiale ortopedice.
Rep: Ce găsiți bine și rău în România? Peste timp? Ce ar fi aici de găsit adorabil sau detestabil, privind din afară? Loic Thetio:Păi vă dau un exemplu recent, grăitor. Ieri am vorbit la telefon cu redactorul unui ziar din București. M-a ascultat, apoi a zis că interesul meu este unul… politic. Am zis că accept critica, dacă îmi demonstrează. Niciodată n-am făcut politică. Am adus materiale pentru oameni bolnavi, pentru oameni cu handicap. Nu politică. Eu rămân cu speranța că se schimbă vremurile și mentalitățile. De bine? S-a schimbat vizibil nivelul infrastructurii. De rău? În continuare, politicienii nu se uită spre oameni.
Rep: Cine e Loic în afara activității umanitare? Loic Thetio:Rămân același. Avem acum o fetiță de îngrijit, Louise, am rămas fidel muzicii noastre tradiționale, cânt și particip la festivaluri inclusiv Festival Interceltique du Lorient, voi continua să am activități cu fundația, dar pe plan local, acasă, în zona noastră. Am avut în România experiențe umanitare teribile, impresionante. Mai ales în mediul rural, am găsit oameni necăjiți, izolați, fără șanse. Ideea redeschiderii spitalului Baia Sprie, ce are acum mii de pacienți, e o încântare. Dar s-a terminat… nu mai suntem în poziția de a face bine, nu mai găsim donații. Din păcate, aventura România, vorba ta, se încheie aici…
Acest text a pornit de la un emoționant interviu al colegului Alexandru Rujacu un personaj care a marcat Maramureșul ultimelor trei decenii, prin spiritul de ajutorare, înțeles în codul omeniei. Adică să-ți sprijini semenii când au nevoie. Personajul se numește Loic Thetio, numit și românul de la Atlantic, care a bătut România, mai ales Maramureșul, cu ajutoare de tot felul. Dialogul recent a avut loc în liniștea unei pensiuni din Șurdești, loc simbolic pentru mine, anunțând confratelui că este ultima vizită în Maramureș. Motivele sunt cele care au rezonanța din titlu. Până voi ajunge la argumente mă întorc în timp și îmi amintesc de regretatul coleg și devotatul întru profesie, Emil Danciu. El a fost jurnalistul și atașat al ziarului nostru, multă vreme, pe lângă acțiunile umanitare ale francezului Loic. Emil avea o prețuire specială pentru aventura francezului, pentru sentimentele sincere de a fi de folos unei lumi în întrămare. Și lumea se numea Maramureș.
Într-o zi, când Loic a venit cu ajutoare la Șurdești, m-a invitat și pe mine să văd cum este un om care ne-a arătat o altă față a omeniei. Am ajuns la Șurdești, cu dimensiunea simbolică a locului, înainte fiind măreția bisericii, apoi la Șișești, unde autoritățile de atunci au fost generoase în sentimente. În acea zi am înțeles că francezul nu ne dădea pomană, ci umplea un gol care lipsea. Și aici funcționa partea de mărturisire a sufletului, aura unor emoții învățate prin pildă directă, am văzut ce înseamnă demnitatea omului ca ins. Loic a înțeles că noi suntem scriși în cântecul care nu se cumpără, ci se dăruiește. Apoi, Emil Danciu i-a propus francezului să vină la o întâlnire cu redactorii ziarului nostru. Cu acel prilej am înțeles și mai bine semnificația faptei morale, iubirea de semeni și lacrimă de bucurie coaptă. Loic știa că niciun popor nu este scutit de încercări, iar atunci când le învinge, noaptea devine slujitoarea zilei. Ieșeam dintr-o lume și aveam porți deschise spre alta.
Iar Loic era mesagerul noii lumi căreia trebuia să-i deprindem regulile cât mai repede. Loic a înțeles și profunzimile neamului. Țăranii noștri, oricât de săraci ar fi fost, viețuiau frumos, erau împodobiți fie în zi de lucru, fie în zi de sărbătoare, omenescul din ei dădea seninătate în suflet. Minunat om Loic Thetio.Și acum revin la recentul interviu acordat confratelui Ruja. Dacă la început funcționa un altruism necomentat, acum lumea s-a schimbat. Spune Loic: „Acum, din păcate, contextul european s-a schimbat. Oamenii se întorc spre ei înșiși. Până acum adunam tone de materiale, acum am găsit generozitate zero. Nu mai am ce aduce, nu mai dă nimeni tehnică, alte materiale. O explicație ar fi că se duc spre Ucraina, dar poate e și teama de criză. În Franța, Germania, Elveția n-am mai găsit materiale de donat. Din păcate, eu cred că aceasta este ultima călătorie în România, acțiunile umanitare sunt sub semnul întrebării. Am traversat frontiere de zeci de ori, am dormit sute de ore în mașini. Am ajutat în sănătate, în învățământ adică materiale pentru școli, mobilier, tehnică medicală, materiale ortopedice…”
Mă gândesc că și lumea românească s-a schimbat.Au venit alte generații, care se raportează altfel la spiritul de ajutorare. Ce ne lipsea atunci, acum se poate procura din țară. Să nu uităm că avem milioane de români plecați peste hotare, care au luat direct legătura cu realitatea care ne lipsea după 1989. Mentalitatea dăruirii pentru semeni s-a schimbat. Am ajuns în faza proverbului: nu-i da omului pește, ci dă-i undiță să învețe să pescuiască! Morală sănătoasă pentru devenirea unei societăți. Argumentele lui Loic poate intră și în logica noii realități.În acest caz, titlul meu cu dispariția omeniei din Europa poate fi adevărat doar pe jumătate. Încolo, vine parabola pescarului.
Loic a colaborat bine cu primăriile din Șișești, Groșii Țibleșului, Copalnic Mănăștur, precum și cu spitalul din Baia Sprie. Poate și în alte așezări maramureșene pe care nu le știu. Pentru experiențele umanitare impresionante petrecute în Maramureș se cuvin mulțumiri și recunoștință. Mai ales pentru sprijinul acordat cetățenilor din mediul rural, unde Loic a găsit oameni necăjiți, izolați, fără șanse. Dar s-a terminat, spune Loic, nu mai sunt în poziția de a face bine, nu mai găsim donații. Niciodată nu a făcut politică, cum a fost învinuit, ci s-a pus în slujba celor bolnavi, handicapați. Nu uit că francezul a îndrăgit muzica din Maramureș, iar în repertoriul formației cu care a venit și în Maramureș a inclus și horea lui Ion Petreuș, „Maramureș plai cu flori”.
Acum s-a retras în atmosfera satului natal, se ocupă de firma lui și se îngrijește de fetița Louis. Dragă Loic, mai hai pe la noi!Că drumul îl cunoști bine. Să vii cu mâinile în buzunare. Nu ne vei uita, fiindcă regretatul tău prieten, Emil Danciu, ți-a pus un nume pe merit: românul de la Atlantic! Acum, la sfârșit de text, cred că omenia în Europa nu a dispărut cu totul. Nouă ne-a rămas consecvența sufletească a lui Loic Thetio. Mulțumiri de pe toate văile Maramureșului!
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.