Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Dr. Radu Pavel, Avocat Coordonator al Societății Românești de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații, subliniază că aplicarea procedurii secundare de insolvență în România, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 848/2015, ridică dificultăți juridice semnificative pentru creditorii societăților străine care operează prin sucursale, în special din perspectiva capacității de folosință și a corectei determinări a noțiunii de „sediu”. Potrivit acestuia, practica judiciară recentă demonstrează că lipsa unei strategii procedurale riguroase, centrate pe citarea societății-mamă și pe respectarea mecanismelor de cooperare transfrontalieră, conduce frecvent la respingerea cererilor ca inadmisibile. Deși cadrul european consacră principiul protejării intereselor locale prin proceduri secundare, valorificarea efectivă a acestuia depinde de corelarea Regulamentului cu legislația națională și de utilizarea instrumentelor juridice adecvate, precum notificarea practicianului străin, solicitarea măsurilor de conservare și invocarea jurisprudenței relevante. O abordare juridică bine fundamentată este esențială pentru protejarea activelor din România, limitarea riscurilor procedurale și asigurarea unei recuperări eficiente a creanțelor creditorilor locali.
Noile reguli fiscale și sancțiuni legale care pot afecta persoanele fizice și juridice din 2026
Evoluția constantă a comerțului internațional și dinamica piețelor financiare impun o cooperare riguroasă între instanțele judecătorești pentru protejarea relațiilor comerciale, cadrul legal fiind definit în mod esențial de Regulamentul (UE) nr. 848/2015 privind procedurile de insolvență. Această reglementare europeană se coroborează cu legislația națională, respectiv Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, pentru a stabili condițiile în care o sucursală locală a unei entități străine poate face obiectul unei proceduri colective. Provocarea majoră constă în determinarea corectă a noțiunii de sediu și în gestionarea conflictului dintre aplicarea universală a dreptului statului de origine și protecția activelor locale, în contextul în care sucursalele nu beneficiază de personalitate juridică proprie. Prezentul articol analizează provocările actuale privind cererile de deschidere a procedurii secundare de insolvență, interpretarea noțiunii de sediu, impactul jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție și strategia procedurală optimă pentru protejarea drepturilor creditorilor.
Procedura secundară de insolvență pentru societăți străine cu sucursală în România–Condiții și noțiunea de „sediu” în sensul Regulamentului 848/2015
Un exemplu relevant în acest context este procedura de insolvență sau restructurare ce vizează o societate înmatriculată într-un alt stat membru UE (unde se află centrul intereselor sale principale-COMI), dar care activează în România prin intermediul unei sucursale (unde are un sediu-establishment). În soluționarea cererii de deschidere a procedurii secundare, judecătorul sindic român are sarcina de a verifica dacă acțiunea inițiată în fața instanței străine este o procedură principală de insolvență conform Regulamentului (UE) 2015/848, condiție esențială pentru a permite declanșarea unei proceduri teritoriale în România în temeiul art. 3 alin. (2) din același act normativ. Evaluarea instanței trebuie să se concentreze, de asemenea, pe demonstrarea existenței unui sediu pe teritoriul român, în sensul prevăzut de art. 2 pct. 10 din Regulament. Astfel, creditorii locali sau reprezentanții debitoarei trebuie să probeze că punctul de lucru din București reprezintă un loc de operare stabil, unde se desfășoară o activitate economică netranzitorie cu resurse umane și bunuri sau servicii. Îndeplinirea acestor criterii tehnice este fundamentală pentru recunoașterea competenței instanțelor române de a gestiona procedura secundară și pentru asigurarea protecției juridice a activelor situate în România.
Dispozițiile Regulamentului referitoare la dreptul unui creditor de a solicita deschiderea unei proceduri secundare urmăresc mai ales compensarea efectelor aplicării universale a dreptului statului membru pe teritoriul căruia este deschisă procedura principală, permițând, în anumite condiții, deschiderea unor proceduri secundare în vederea protejării inclusiv a intereselor locale. Noțiunea „sediu” ar trebui interpretată în sensul că poate include locul de derulare a operațiunilor unei societăți debitoare pe teritoriul statului membru în care se află o sucursală a acestei societăți, în caz contrar, interesele creditorilor stabiliți în acest stat membru nu ar beneficia de protecția prevăzută de Regulament sub forma deschiderii unei proceduri secundare. Or, atunci când adoptă dispozițiile naționale care stabilesc condițiile pentru deschiderea unei proceduri secundare, statele membre sunt obligate, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene de Justiție, să se asigure că efectul util al Regulamentului, ținând seama de obiectul său, este îndeplinit.
De ce solicită creditorii români procedura secundară de insolvență și de ce sunt respinse cererile în practică
Deschiderea unei proceduri secundare sau teritoriale în România oferă creditorilor locali un mecanism important de protecție a creanțelor, permițând societății unice să fie citată prin sucursala sa pentru a răspunde cu bunurile și drepturile aflate pe teritoriul național. Conform Regulamentului 848/2015, această procedură facilitează aplicarea unor măsuri de conservare imediate, precum interdicția de a deplasa sau înstrăina activele situate în statul unde se află sediul secundar, asigurând astfel integritatea masei credale în beneficiul antreprenorilor români. Totodată, un avantaj major al inițierii unei astfel de proceduri este cooperarea judiciară transfrontalieră, care permite schimbul reciproc de informații între procedura principală și cea secundară. Astfel, creditorii pot beneficia de transparență în procesul de depunere și verificare a declarațiilor de creanță și pot identifica mai ușor activele societății-mamă disponibile local. Aceste instrumente juridice sunt concepute pentru a proteja drepturile creditorilor autohtoni, oferindu-le pârghii eficiente de control asupra patrimoniului debitoarei străine aflat sub jurisdicția română.
Din jurisprudența recentă a instanțelor din România rezultă că cererile formulate de creditorii români de deschidere a procedurii secundare de insolvență a unei societăți cu sediul principal într-un stat membru UE si o sucursală/agenție înregistrată în România sunt respinse ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate de folosință. Instanțele subliniază aplicabilitatea directă a Regulamentului (UE) nr. 848/2015 privind procedurile de insolvență este posibilă doar în condițiile art. 3 alin. (2), stabilind că cererea de deschidere a unei proceduri de insolvență în România trebuie formulată obligatoriu împotriva societății-mamă, în calitate de titulară a patrimoniului de pe teritoriul statului membru. Deoarece sucursala este considerată un dezmembrământ fără personalitate juridică și fără bunuri proprii, judecătorii rețin că starea de insolvență se verifică exclusiv prin raportare la entitatea principală, recunoașterea procedurii principale deschise în alt stat membru fiind automată și necondiționată de publicarea prealabilă în evidențele ONRC. Deși există hotărâri care sugerează că sucursala ar putea răspunde pentru obligații asumate în nume propriu, majoritatea practicii judiciare confirmă că lipsa capacității de folosință a sucursalei atrage respingerea cererilor îndreptate greșit, impunând o strategie procesuală riguroasă pentru citarea corectă a societății-mamă prin reprezentanții săi legali.
Executări silite și poprire: Contestații, suspendări și protecția drepturilor tale
Respingerea cererilor de deschidere a procedurii secundare–Analiza practicii judiciare recente
Este de observat, sub un prim aspect, că formularea „societate mamă” vs. entitate fără capacitate procesuală de folosință în situația societății unice cu un sediu principal într-un stat membru UE si cu sucursale, agenții înregistrate în România, vine în contradicție cu considerentele cuprinse în Decizia nr. 6 din 15 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ.
S-a stabilit de către instanța supremă că, în situațiile în care titlul executoriu vizează un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi determinată prin raportare la sediul secundar al debitoarei. Potrivit art. 227 alin. (2) din Codul civil, sucursalele și punctele de lucru reprezintă sedii secundare ce conferă persoanei juridice apartenență teritorială, fiind atribute de identificare dovedite prin registrele de publicitate. În consecință, ori de câte ori aceste structuri apar în titlul executoriu ca titulari ai obligațiilor ce trebuie aduse la îndeplinire, instanța de executare competentă poate fi judecătoria în circumscripția căreia se află sediul dezmembrământului, deoarece acesta corespunde din punct de vedere legal noțiunii de sediu al debitorului, asigurând astfel o aplicare corectă a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Cum se închide o firmă în România în 2025: Dizolvare, Lichidare și Radiere
Procedura de insolvență ca executare silită concursuală–Relevanța Deciziei ÎCCJ nr. 6/2023 pentru procedurile secundare de insolvență
Insolvența este definită ca o procedură concursuală de executare silită cu caracter special, motiv pentru care deciziile instanței supreme devin extrem de relevante pentru clarificarea condițiilor de deschidere a procedurii secundare în cazul sucursalelor din România. Într-un context în care jurisprudența națională este încă marcată de interpretări contradictorii, este important să se recunoască faptul că doar societatea unică deține capacitatea de a avea drepturi și obligații proprii. Prin urmare, orice raport juridic atribuit sucursalei se naște, în realitate, direct în patrimoniul societății-mamă, indiferent de locația sediilor sale secundare în diverse state membre ale Uniunii Europene. Sucursala nu este o entitate independentă, ci o modalitate de extindere a întreprinderii fondatoare, fiind creată cu scopul de a facilita realizarea investițiilor de capital extern și desfășurarea unei activități economice proprii. Aceasta este înființată prin voința și fondurile societății mamă, care îi alocă resursele necesare pentru organizare și funcționare. Din această perspectivă, sucursala servește drept instrument teritorial prin care societatea mamă își îndeplinește obiectivele comerciale, justificând astfel aplicarea unitară a normelor de insolvență asupra întregului patrimoniu al entității juridice unice.
Cum poate fi evitată excepția lipsei capacității de folosință–Strategic procedurală pentru deschiderea procedurii secundare de insolvență în România
Pentru a evita respingerea cererii de deschidere a procedurii secundare pe motivul lipsei capacității de folosință a sucursalei, avocații din cadrul Societății Românești de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații recomandă formularea acțiunii direct împotriva societății-mamă din statul membru UE unde se află centrul intereselor principale (COMI). Este esențial ca citarea să se realizeze atât la sediul principal al debitoarei, prin practicienii desemnați în procedura principală (dacă aceasta a fost deja inițiată), cât și la sediul sucursalei din România. În acest sens, se solicită judecătorului sindic aplicarea art. 38 alin. (1) din Regulamentul 848/2015, care impune instanței notificarea imediată a practicianului străin sau a debitorului în posesie, oferindu-le acestora posibilitatea legală de a fi audiați cu privire la cererea formulată. Suplimentar, pentru o protecție sporită a masei credale, creditorii pot solicita judecătorului român, prin ordonanță președințială, dispunerea unor măsuri de conservare urgente în temeiul art. 38 alin. (3) din Regulament, raportat la art. 70 din Legea nr. 85/2014. Aceste demersuri vizează blocarea oricăror încercări de a deplasa sau înstrăina activele debitoarei aflate pe teritoriul României, precum și suspendarea operațiunilor de transfer al bunurilor sau drepturilor patrimoniale. Prin aplicarea acestor măsuri sub sancțiunea nulității, se garantează conservarea patrimoniului local și protejarea intereselor creditorilor români până la soluționarea definitivă a cererii de deschidere a procedurii de insolvență.
„Noile măsuri procedurale privind citarea corectă a societății mamă trebuie tratate cu atenție pentru a evita respingerea cererilor de deschidere a procedurii secundare din cauza lipsei capacității de folosință a sucursalei.”, a declarat Dr. Radu Pavel, Avocatul Coordonator al Societății Românești de avocatură Pavel Mărgărit și Asociații.
„Clarificarea statutului juridic al sucursalei și utilizarea corectă a mecanismelor de notificare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 848/2015 sunt obligatorii pentru a depăși barierele procedurale legate de capacitatea de folosință și pentru a asigura creditorilor locali accesul la activele debitoarei din România.”, a declarat Dr. Nicoleta-Mirela Năstasie, Avocat Senior, practician în insolvență, al Societății Românești de avocatură Pavel Mărgărit și Asociații.
În concluzie, insolvența în România pentru societățile străine cu sedii secundare este o procedură complexă care necesită o armonizare atentă între Regulamentul (UE) 848/2015 și legislația națională pentru a depăși obstacolele legate de capacitatea de folosință a sucursalei. Succesul unei cereri de deschidere a procedurii secundare depinde de o strategie procedurală riguroasă care să includă citarea corectă a societății mamă și solicitarea măsurilor de conservare a activelor locale.
Notă. Societatea Românească de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații este una dintre societățile de avocatură de top din România, care furnizează servicii juridice de cea mai înaltă calitate. Printre clienții societății de avocatură se află companii multinaționale și autohtone de anvergură. În 2025, poveștile de succes ale societății de avocatură i-au adus recunoașterea internațională din partea celor mai prestigioase ghiduri și publicații internaționale de profil. Astfel, societatea de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații s-a situat în acest an pe locul 3 în România în clasamentul firmelor de avocatură de business cu cea mai relevantă expertiză, realizat de publicația Legal 500. Societatea de avocatură este recunoscută la nivel internațional și de ghidul IFLR 1000 Financial and Corporate 2025. De asemenea, Pavel, Mărgărit și Asociații este singură societatea de avocatură din România recomandată de directorul internațional Global Law Experts din Londra în aria de practică Dispute Resolution.
English version
Dr. Radu Pavel, Managing Partner of Pavel, Mărgărit and Associates Romanian Law Firm, emphasizes that the application of secondary insolvency proceedings in Romania under Regulation (EU) No. 848/2015 raises significant legal challenges for creditors of foreign companies operating through branches, particularly with regard to legal capacity and the correct interpretation of the concept of „establishment.” According to him, recent Romanian case law shows that the absence of a well-structured procedural strategy—focused on correctly summoning the parent company and complying with cross-border judicial cooperation mechanisms—frequently leads to the dismissal of applications as inadmissible. Although the European legal framework enshrines the protection of local interests through secondary proceedings, its effective use depends on the proper alignment of EU law with national legislation and on the use of appropriate legal tools, such as notifying the foreign insolvency practitioner, requesting interim protective measures, and relying on relevant case law. A carefully substantiated legal approach is therefore essential to safeguard assets located in Romania, reduce procedural risks, and ensure the effective recovery of creditors’ claims.
New tax rules and legal sanctions affecting individuals and legal entities in 2026
The constant evolution of international trade and the dynamics of financial markets require rigorous cooperation between judicial authorities in order to protect commercial relations, the legal framework being essentially defined by Regulation (EU) No. 848/2015 on insolvency proceedings. This European regulation operates in conjunction with national legislation, namely Law No. 85/2014 on insolvency prevention and insolvency proceedings, as well as Law No. 31/1990 on companies, in order to establish the conditions under which a local branch of a foreign entity may be subject to collective proceedings. The major challenge lies in the correct determination of the concept of establishment and in managing the conflict between the universal application of the law of the state of origin and the protection of local assets, in a context in which branches do not enjoy separate legal personality. This article analyses the current challenges related to applications for the opening of secondary insolvency proceedings, the interpretation of the notion of establishment, the impact of the case law of the High Court of Cassation and Justice, and the optimal procedural strategy for protecting the rights of the creditor.
Secondary insolvency proceedings for foreign companies with a branch in Romania Conditions and the notion of „establishment” under Regulation 848/2015
A relevant example in this context is an insolvency or restructuring proceeding concerning a company incorporated in another EU Member State (where its centre of main interests–COMI–is located), but which operates in Romania through a branch (where it has an establishment). When resolving an application for the opening of secondary proceedings, the Romanian syndic judge must verify whether the action initiated before the foreign court constitutes a main insolvency proceeding within the meaning of Regulation (EU) 2015/848, this being an essential condition for allowing the initiation of territorial proceedings in Romania pursuant to Article 3(2) of the same regulation. The court’s assessment must also focus on demonstrating the existence of an establishment on Romanian territory, within the meaning of Article 2(10) of the Regulation. Thus, local creditors or the debtor’s representatives must prove that the business location in Bucharest represents a stable place of operations where non-transitory economic activity is carried out with human resources and assets or services. Meeting these technical criteria is fundamental for recognising the jurisdiction of Romanian courts to manage secondary proceedings and for ensuring the legal protection of assets located in Romania.
The provisions of the Regulation concerning the right of a creditor to request the opening of secondary proceedings are primarily aimed at offsetting the effects of the universal application of the law of the Member State in which the main proceedings are opened, allowing, under certain conditions, the opening of secondary proceedings in order to protect local interests as well. The concept of „establishment” should be interpreted as including the place where the debtor company’s operations are carried out in the Member State where it has a branch; otherwise, the interests of creditors established in that Member State would not benefit from the protection provided by the Regulation through the opening of secondary proceedings. Moreover, when adopting national provisions governing the conditions for opening secondary proceedings, Member States are required, according to the consistent case law of the Court of Justice of the European Union, to ensure that the effectiveness of the Regulation, in light of its objectives, is fully achieved.
Why Romanian creditors request secondary insolvency proceedings and why applications are rejected in practice
The opening of secondary or territorial insolvency proceedings in Romania provides local creditors with an important mechanism for protecting their claims, allowing the single company to be summoned through its branch to answer with the assets and rights located on national territory. Under Regulation 848/2015, such proceedings facilitate the application of immediate preservation measures, such as prohibiting the relocation or disposal of assets located in the state where the secondary establishment exists, thus ensuring the integrity of the insolvency estate for the benefit of Romanian entrepreneurs. At the same time, a major advantage of initiating such proceedings is cross-border judicial cooperation, which enables reciprocal exchange of information between the main and secondary proceedings. Creditors can thus benefit from transparency in the process of filing and verifying claims and can more easily identify the assets of the parent company available locally. These legal instruments are designed to protect the rights of domestic creditors, providing effective levers of control over the foreign debtor’s assets under Romanian jurisdiction.
Recent Romanian case law shows that applications filed by Romanian creditors for the opening of secondary insolvency proceedings against a company with its main registered office in another EU Member State and a branch or agency registered in Romania are often rejected as being filed against an entity lacking legal capacity. The courts emphasise that the direct applicability of Regulation (EU) No. 848/2015 on insolvency proceedings is possible only under the conditions of Article 3(2), establishing that the application for opening insolvency proceedings in Romania must be filed exclusively against the parent company, as the holder of the assets located on the territory of the Member State. Since the branch is considered a subdivision without legal personality and without its own assets, judges hold that the state of insolvency is assessed solely by reference to the main entity, the recognition of the main proceedings opened in another Member State being automatic and unconditional, regardless of prior publication with the Trade Register. Although there are decisions suggesting that a branch could be liable for obligations undertaken in its own name, the prevailing judicial practice confirms that the lack of legal capacity of the branch leads to the dismissal of incorrectly directed applications, requiring a rigorous procedural strategy for the proper summons of the parent company through its legal representatives.
Rejection of applications for opening secondary insolvency proceedings– Analysis of recent judicial practice
It should be noted, first of all, that the distinction between „parent company” and an entity without legal capacity in the case of a single company with its main office in an EU Member State and branches or agencies registered in Romania contradicts the reasoning contained in Decision No. 6 of 15 May 2023 of the High Court of Cassation and Justice, delivered in a recourse in the interest of the law. Through this decision, it was established, in the interpretation and uniform application of Article 651(1) of the Romanian Civil Procedure Code, that where the enforceable title concerns a subdivision without legal personality, territorial jurisdiction of the enforcement court may be determined by reference to the secondary establishment of the debtor legal entity, namely the registered office of that subdivision.
The Supreme Court held that, in situations where the enforceable title targets a subdivision without legal personality, territorial jurisdiction of the enforcement court may be established by reference to the secondary establishment of the debtor. Under Article 227(2) of the Civil Code, branches and working points represent secondary establishments that confer territorial affiliation to the legal person, being attributes of identification evidenced through public registers. Consequently, whenever such structures appear in the enforceable title as holders of the obligations to be performed, the competent enforcement court may be the court within whose jurisdiction the subdivision’s establishment is located, as it legally corresponds to the notion of the debtor’s registered office, thus ensuring a correct application of Article 651(1) of the Civil Procedure Code.
Insolvency proceedings as collective enforcement The relevance of High Court Decision No. 6/2023 for secondary insolvency proceedings
Insolvency is defined as a special form of collective enforcement proceedings, which makes the decisions of the Supreme Court extremely relevant for clarifying the conditions for opening secondary proceedings in the case of Romanian branches. In a context where national case law remains marked by contradictory interpretations, it is important to recognise that only the single company has the capacity to hold rights and obligations in its own name. Consequently, any legal relationship attributed to a branch arises, in reality, directly within the patrimony of the parent company, regardless of the location of its secondary establishments in various EU Member States. The branch is not an independent entity, but rather a means of extension of the founding enterprise, created for the purpose of facilitating foreign capital investments and carrying out its own economic activity. It is established through the will and funds of the parent company, which allocates the resources necessary for its organisation and operation. From this perspective, the branch serves as a territorial instrument through which the parent company fulfils its commercial objectives, thereby justifying the unitary application of insolvency rules to the entire patrimony of the single legal entity.
How to avoid the exception of lack of legal capacity Procedural strategy for opening secondary insolvency proceedings in Romania
To avoid the dismissal of an application for opening secondary insolvency proceedings on the grounds of the branch’s lack of legal capacity, the lawyers of the Romanian Law Firm Pavel, Mărgărit and Associates recommend filing the action directly against the parent company in the EU Member State where its centre of main interests (COMI) is located. It is essential that service of process be carried out both at the debtor’s main registered office, through the practitioners appointed in the main proceedings (if already initiated), and at the branch’s registered office in Romania. In this respect, the syndic judge is requested to apply Article 38(1) of Regulation 848/2015, which requires the court to immediately notify the foreign practitioner or the debtor in possession, granting them the legal opportunity to be heard regarding the filed application. Additionally, for enhanced protection of the insolvency estate, creditors may request the Romanian court, by way of a presidential injunction, to order urgent preservation measures pursuant to Article 38(3) of the Regulation, in conjunction with Article 70 of Law No. 85/2014. These steps aim at blocking any attempts to relocate or dispose of the debtor’s assets located in Romania, as well as suspending operations involving the transfer of assets or patrimonial rights. By applying such measures under sanction of nullity, the preservation of local assets and the protection of Romanian creditors’ interests are ensured until the final resolution of the application for opening insolvency proceedings.
Business and Assets Acquisitions in Romania 2025: Regulations, risks, and essential steps
„These new procedural measures regarding the correct service of process on the parent company must be handled with care in order to avoid the dismissal of applications for opening secondary insolvency proceedings due to the lack of legal capacity of the branch.” stated Dr. Radu Pavel, Managing Partener of the Romanian Law Firm Pavel Mărgărit and Associates. „Clarifying the legal status of the branch and correctly using the notification mechanisms provided by Regulation (EU) No. 848/2015 are mandatory to overcome procedural barriers related to legal capacity and to ensure that local creditors gain access to the debtor’s assets located in Romania.” stated Dr. Nicoleta-Mirela Năstasie, Senior Lawyer and insolvency practitioner at the Romanian Law Firm Pavel Mărgărit and Associates. In conclusion, insolvency proceedings in Romania concerning foreign companies with secondary establishments represent a complex legal mechanism requiring careful harmonisation between Regulation (EU) 848/2015 and national legislation in order to overcome obstacles related to the legal capacity of branches. The success of an application for opening secondary proceedings depends on a rigorous procedural strategy that includes the correct summons of the parent company and the request for preservation measures over local assets.
Note. Pavel, Mărgărit and Associates Law Firm is one of the top law firms in Romania, providing high-quality legal services. The firm’s clients include multinational and domestic companies of great magnitude. In 2025, the law firm’s success stories brought it international recognition from the most prestigious international guides and publications in the field. As a result, Pavel, Mărgărit and Associates Law Firm ranked 3rd in Romania in the Legal 500’s ranking of business law firms with the most relevant expertise. The law firm is internationally recognized by the IFLR 1000 Financial and Corporate 2025 guide. Additionally, Pavel, Mărgărit and Associates Law Firm is the only law firm in Romania recommended by the international director of Global Law Experts in London in the Dispute Resolution practice area.
French version
Dr. Radu Pavel, Avocat coordonnateur du cabinet roumain d’avocats Pavel, Mărgărit et Associés, souligne que la mise en œuvre des procédures secondaires d’insolvabilité en Roumanie, sur le fondement du Règlement (UE) n° 848/2015, soulève des défis juridiques majeurs pour les créanciers des sociétés étrangères opérant par l’intermédiaire de succursales, notamment en ce qui concerne la capacité juridique et l’interprétation correcte de la notion „d’ établissement”. Selon lui, la jurisprudence roumaine récente démontre que l’absence d’une stratégie procédurale rigoureuse, axée sur la citation correcte de la société mère et le respect des mécanismes de coopération judiciaire transfrontalière, conduit fréquemment au rejet des demandes pour irrecevabilité. Bien que le cadre juridique européen consacre la protection des intérêts locaux par le biais des procédures secondaires, son efficacité dépend de l’articulation adéquate entre le droit de l’Union et la législation nationale, ainsi que de l’utilisation des instruments juridiques appropriés, tels que la notification du praticien étranger, la demande de mesures conservatoires et l’invocation de la jurisprudence pertinente. Une approche juridique solidement argumentée est dès lors indispensable afin de protéger les actifs situés en Roumanie, de limiter les risques procéduraux et d’assurer un recouvrement effectif des créances des créanciers locaux.
L’évolution constante du commerce international et la dynamique des marchés financiers imposent une coopération rigoureuse entre les juridictions afin de protéger les relations commerciales, le cadre légal étant défini de manière essentielle par le Règlement (UE) n° 848/2015 relatif aux procédures d’insolvabilité. Cette réglementation européenne se combine avec la législation nationale, à savoir la Loi n° 85/2014 sur les procédures de prévention de l’insolvabilité et d’insolvabilité des entreprises, ainsi que la Loi n° 31/1990 sur les sociétés, afin d’établir les conditions dans lesquelles une succursale locale d’une entité étrangère peut faire l’objet d’une procédure d’insolvabilité en Roumanie.
Le défi majeur réside dans la détermination correcte de la notion de siège et dans la gestion du conflit entre l’application universelle du droit de l’État d’origine et la protection des actifs locaux, dans un contexte où les succursales ne disposent pas de personnalité juridique propre. Le présent article analyse les défis actuels liés aux demandes d’ouverture d’une procédure secondaire d’insolvabilité financière, l’interprétation de la notion d’établissement, l’impact de la jurisprudence de la Haute Cour de cassation et de justice et la stratégie procédurale optimale pour la protection des droits de chaque créancier en Roumanie face à un débiteur en Roumanie.
Exécution forcée et saisie: Contestations, suspensions et protection de vos droits
Procédure secondaire d’insolvabilité pour les sociétés étrangères disposant d’une succursale en Roumanie Conditions et notion „d’établissement” au sens du Règlement 848/2015
Un exemple pertinent dans ce contexte est la procédure d’insolvabilité ou de restructuration visant une société immatriculée dans un autre État membre de l’UE, où se situe le centre de ses intérêts principaux (COMI), mais exerçant son activité en Roumanie par l’intermédiaire d’une succursale, constituant un établissement. Lors de l’examen de la demande d’ouverture de la procédure secondaire, le juge-syndic roumain doit vérifier si la procédure ouverte devant la juridiction étrangère constitue une procédure principale d’insolvabilité au sens du Règlement (UE) 2015/848, condition essentielle pour permettre l’ouverture d’une procédure territoriale en Roumanie conformément à l’article 3, paragraphe 2, dudit règlement. Cette analyse est déterminante pour la reconnaissance d’une procédure d’insolvabilité en Roumanie affectant une insolvabilité financière transfrontalière.
L’évaluation du tribunal doit également porter sur la démonstration de l’existence d’un établissement sur le territoire roumain, au sens de l’article 2, point 10, du règlement. Ainsi, les créanciers locaux ou les représentants du débiteur doivent prouver que le point d’activité situé à Bucarest constitue un lieu d’exploitation stable, où s’exerce une activité économique non transitoire avec des ressources humaines et des biens ou services. Le respect de ces critères techniques est fondamental pour la reconnaissance de la compétence des juridictions roumaines à gérer la procédure secondaire et pour assurer la protection juridique des actifs situés en Roumanie, en faveur de chaque créancier en Roumanie confronté à l’insolvabilité du débiteur.
Les dispositions du règlement relatives au droit d’un créancier de demander l’ouverture d’une procédure secondaire visent principalement à compenser les effets de l’application universelle du droit de l’État membre sur le territoire duquel la procédure principale est ouverte, en permettant, sous certaines conditions, l’ouverture de procédures secondaires afin de protéger les intérêts locaux. La notion „d’établissement” doit être interprétée comme incluant le lieu où sont exercées les activités de la société débitrice dans l’État membre où se trouve sa succursale, faute de quoi les intérêts des créanciers établis dans cet État membre ne bénéficieraient pas de la protection prévue par le règlement sous la forme d’une procédure secondaire. Or, lorsqu’ils adoptent des dispositions nationales fixant les conditions d’ouverture d’une procédure secondaire, les États membres sont tenus, conformément à une jurisprudence constante de la Cour de justice de l’Union européenne, de garantir l’effet utile du règlement, compte tenu de son objectif, notamment en matière d’insolvabilité des entreprises et d’insolvabilité financière.
Pourquoi les créanciers roumains sollicitent une procédure secondaire d’insolvabilité et pourquoi les demandes sont rejetées en pratique
L’ouverture d’une procédure secondaire ou territoriale en Roumanie offre aux créanciers locaux un mécanisme essentiel de protection des créances, permettant à la société unique d’être citée par l’intermédiaire de sa succursale afin de répondre avec les biens et droits situés sur le territoire national. Conformément au Règlement 848/2015, cette procédure facilite l’adoption de mesures conservatoires immédiates, telles que l’interdiction de déplacer ou d’aliéner les actifs situés dans l’État où se trouve l’établissement secondaire, garantissant ainsi l’intégrité de la masse active au bénéfice de chaque créancier en Roumanie confronté à l’insolvabilité du débiteur et à l’insolvabilité financière.
En outre, un avantage majeur de l’initiation d’une telle procédure réside dans la coopération judiciaire transfrontalière, qui permet l’échange réciproque d’informations entre la procédure principale et la procédure secondaire. Ainsi, les créanciers bénéficient d’une transparence accrue dans le processus de déclaration et de vérification des créances et peuvent identifier plus facilement les actifs de la société mère disponibles localement. Ces instruments juridiques sont conçus pour protéger les droits des créanciers nationaux, en leur offrant des leviers efficaces de contrôle sur le patrimoine du débiteur étranger soumis à la juridiction roumaine, dans le cadre d’une procédure d’insolvabilité en Roumanie.
Il ressort de la jurisprudence récente des juridictions roumaines que les demandes formulées par des créanciers roumains visant l’ouverture d’une procédure secondaire d’insolvabilité à l’encontre d’une société ayant son siège principal dans un autre État membre de l’UE et une succursale ou agence enregistrée en Roumanie sont souvent rejetées comme étant dirigées contre une entité dépourvue de capacité juridique. Les juridictions soulignent que l’application directe du Règlement (UE) n° 848/2015 n’est possible que dans les conditions prévues à l’article 3, paragraphe 2, en établissant que la demande d’ouverture d’une procédure d’insolvabilité en Roumanie doit être formée exclusivement contre la société mère, en tant que titulaire du patrimoine situé sur le territoire de l’État membre. Étant donné que la succursale est considérée comme un démembrement sans personnalité juridique ni patrimoine propre, les juges estiment que l’état d’insolvabilité s’apprécie uniquement par rapport à l’entité principale, la reconnaissance de la procédure principale ouverte dans un autre État membre étant automatique et indépendante de toute publication préalable au registre du commerce.
Rejet des demandes d’ouverture de la procédure secondaire—Analyse de la pratique judiciaire récente
Il convient de relever, en premier lieu, que l’opposition entre la notion de „société mère” et celle d’entité dépourvue de capacité procédurale dans le cas d’une société unique ayant son siège principal dans un État membre de l’UE et des succursales enregistrées en Roumanie entre en contradiction avec les considérants de la Décision n° 6 du 15 mai 2023 rendue par la Haute Cour de cassation et de justice, dans le cadre d’un recours dans l’intérêt de la loi. Par cette décision, la Cour suprême a établi que, dans l’interprétation et l’application uniforme de l’article 651, paragraphe 1, du Code de procédure civile, lorsque le titre exécutoire en Roumanie concerne un démembrement sans personnalité juridique, la compétence territoriale de la juridiction de l’exécution forcée en Roumanie peut être déterminée par référence au siège secondaire de la personne morale débitrice.
La Cour suprême a jugé que, lorsque le titre exécutoire en Roumanie vise un démembrement sans personnalité juridique, la compétence territoriale de la juridiction de l’exécution peut être fixée par référence au siège secondaire du débiteur. Conformément à l’article 227, paragraphe 2, du Code civil, les succursales et points de travail constituent des sièges secondaires conférant à la personne morale une appartenance territoriale, ces éléments étant des attributs d’identification établis par les registres de publicité. En conséquence, chaque fois que ces structures apparaissent dans le titre exécutoire comme titulaires des obligations à exécuter, la juridiction compétente peut être celle dans le ressort de laquelle se situe le siège du démembrement, celui-ci correspondant juridiquement à la notion de siège du débiteur, ce qui assure une application correcte de l’article 651 du Code de procédure civile, y compris dans des situations d’insolvabilité financière et d’insolvabilité du débiteur.
La procédure d’insolvabilité comme exécution forcée collective Pertinence de la Décision ICCJ n° 6/2023 pour les procédures secondaires d’insolvabilité
L’insolvabilité est définie comme une procédure collective d’exécution forcée en Roumanie à caractère spécial, raison pour laquelle les décisions de la Cour suprême sont particulièrement pertinentes pour clarifier les conditions d’ouverture d’une procédure secondaire dans le cas des succursales en Roumanie. Dans un contexte où la jurisprudence nationale demeure marquée par des interprétations divergentes, il est essentiel de reconnaître que seule la société unique dispose de la capacité d’avoir des droits et obligations propres. Par conséquent, tout rapport juridique attribué à la succursale naît en réalité directement dans le patrimoine de la société mère, indépendamment de la localisation de ses sièges secondaires dans différents États membres, ce qui a un impact direct sur l’insolvabilité financière et l’insolvabilité du débiteur. La succursale n’est pas une entité indépendante, mais un mode d’extension de l’entreprise fondatrice, créée afin de faciliter la réalisation d’investissements étrangers et l’exercice d’une activité économique propre. Elle est établie par la volonté et les fonds de la société mère, qui lui alloue les ressources nécessaires à son organisation et à son fonctionnement. De ce point de vue, la succursale constitue un instrument territorial par lequel la société mère poursuit ses objectifs commerciaux, justifiant ainsi l’application uniforme des règles d’insolvabilité des entreprises à l’ensemble du patrimoine de l’entité juridique unique.
Comment éviter l’exception de défaut de capacité juridique—Tratégie procédurale pour l’ouverture de la procédure secondaire d’insolvabilité en Roumanie
Afin d’éviter le rejet de la demande d’ouverture de la procédure secondaire pour défaut de capacité juridique de la succursale, les avocats du Cabinet Roumaine d’Avocature Pavel, Mărgărit et Associés recommandent de diriger l’action directement contre la société mère située dans l’État membre de l’UE où se trouve le COMI. Il est essentiel que la citation soit effectuée tant au siège principal du débiteur, par l’intermédiaire des praticiens désignés dans la procédure principale, qu’au siège de la succursale en Roumanie. À cet égard, il est demandé au juge-syndic d’appliquer l’article 38, paragraphe 1, du Règlement 848/2015, qui impose la notification immédiate du praticien étranger ou du débiteur en possession, leur offrant la possibilité légale d’être entendus dans le cadre de l’action en justice en Roumanie.
En complément, pour une protection renforcée de la masse active, les créanciers peuvent solliciter du juge roumain, par voie d’ordonnance présidentielle, l’adoption de mesures conservatoires urgentes en vertu de l’article 38, paragraphe 3, du règlement, en lien avec l’article 70 de la Loi n° 85/2014. Ces démarches visent à bloquer toute tentative de déplacement ou d’aliénation des actifs du débiteur situés en Roumanie et à suspendre les opérations de transfert de biens ou de droits patrimoniaux. L’application de ces mesures, sous peine de nullité, garantit la conservation du patrimoine local et la protection des intérêts de chaque créancier en Roumanie jusqu’à la résolution définitive de la demande d’ouverture de la procédure d’insolvabilité en Roumanie.
„Les nouvelles mesures procédurales relatives à la citation correcte de la société mère doivent être traitées avec la plus grande attention afin d’éviter le rejet des demandes d’ouverture de la procédure secondaire en raison du défaut de capacité juridique de la succursale.”, a déclaré Dr. Radu Pavel, Avocat Coordonnateur du le Cabinet d’avocats en Roumanie Pavel Mărgărit et Associés. „La clarification du statut juridique de la succursale et l’utilisation adéquate des mécanismes de notification prévus par le Règlement (UE) n° 848/2015 sont indispensables pour surmonter les obstacles procéduraux liés à la capacité juridique et pour garantir aux créanciers locaux l’accès aux actifs du débiteur situés en Roumanie.”, a déclaré Dr. Nicoleta-Mirela Năstasie, Avocat Senior et praticienne en insolvabilité au sein du Cabinet d’avocats en Roumanie Pavel Mărgărit et Associés En conclusion, l’insolvabilité en Roumanie des sociétés étrangères disposant de sièges secondaires constitue une procédure complexe nécessitant une harmonisation attentive entre le Règlement (UE) 848/2015 et la législation nationale afin de surmonter les obstacles liés à la capacité juridique de la succursale. Le succès d’une demande d’ouverture de la procédure secondaire dépend d’une stratégie procédurale rigoureuse incluant la citation correcte de la société mère et la demande de mesures conservatoires sur les actifs locaux.
Note. Pavel, Mărgărit et Associés est un cabinet d’avocats en Roumanie, fournissant des services juridiques en Roumanie de haute qualité. Ses clients incluent des sociétés multinationales et locales de grande envergure. En 2024, les réussites du cabinet lui ont valu une reconnaissance internationale par les guides et publications les plus prestigieux du domaine. Ainsi, Pavel, Mărgărit et Associés s’est classé 3ᵉ en Roumanie dans le classement Legal 500 des cabinets en droit des affaires. Il est également reconnu par le guide IFLR 1000 Financial and Corporate 2025. En outre, Pavel, Mărgărit et Associés est le seul cabinet d’avocats roumain recommandé par le répertoire international Global Law Experts à Londres dans le domaine de la résolution de litiges.
Notă. Toate articolele Societății de avocatură Pavel, Mărgărit & Asociații în Jurnalul Bucureștiului
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
[…] Articol juridic trilingv. Procedura secundară de insolvență în România – Provocări jurid… […]