„Așchii, fulgere, scântei” – poezia care se scrie încă (autoare dr. Iosefina Schirger – poetă și prozatoare, membră a Societății Scriitorilor fără Frontiere, recenzie Diana Dobrița Bîlea – membră USR) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
După cum rezultă din „scurta prezentare” a volumului de poeme Acuarele (Ed. ePublishers, București, 2022),Iosefina Schirgereste o poetă extrem de prolifică. Numai în anul 2022, de exemplu, a publicat 13 cărți, ținute la sertar și scoase la lumină. Structurată în șapte secțiuni (Cartea Zmeilor, Așchii–Fulgere–Scântei, Flori de Câmp, Acuarele,Dincolo de Exprimabil, Mărturisiri Modificate Genetic, Fragmente de Poveste Neterminată), cartea uimește prin strategia de construire a discursului. Autoarea practică o formă de auto intertextualizare, preluând fragmente dintr-un poem și reintegrându-le în alte contexte poetice, unde sensurile se consolidează, se nuanțează sau se reconfigurează. Își rescrie astfel poemele, creând impresia unui palimpsest liric. Procedeul poate fi receptat ca un experiment poetic prin care textul circulă între mai multe povești lirice.
Volumul de poeme Acuarele explorează tema iubirii și cea a puterii cuvântului de a struni dorul și de a se substitui emoțiilor. Secțiunile Cartea Zmeilor,Flori de Câmp, Dincolo de Exprimabil și Fragmente de Poveste Neterminată sunt de fapt poeme în proză, construite pe un flux continuu, cu ritm susținut prin repetiții, rimă și paralelisme (folosirea unor structuri sintactice reluate succesiv). Deși nu sunt organizate în versuri, acestea păstrează muzicalitatea și intensitatea poeziei. Celelalte trei secțiuni, Așchii–Fulgere–Scântei, Acuarele și Mărturisiri Modificate Genetic, dimpotrivă, sunt alcătuite din poeme structurate în trei strofe de câte trei versuri fiecare și nu au titlu. De un minimalism aparent, respectivele texte sunt construite prin preluarea unui fragment din corpusul secțiunilor-poeme și izolarea/evidențierea cuvintelor-cheie.
Primul poem,Cartea Zmeilor,este o explozie lirică, marcată de adresare directă, de o acumulare imagistică luxuriantă și deconcertantă uneori și de mitologizarea iubirii prin figura zmeului. În cadrul acestui monolog incantatoriu, mult dilatat, poate în vederea unui efect mai puternic, iubirea este transfigurată în mit, în imaginar fabulos. Textul are și o dimensiune metapoetică, pentru că include diverse reflecții asupra actului scrierii: „Zmeule, mă mai suporți? De-atâtea anotimpuri, nopți te amăgesc, îți bat la porți! Îți trimit scrisori, frunze, crengi cu flori. Le primești, zâmbești, le ignori. Mi-a fost așa de rău, un rău de noapte, că nu te aud, că stai departe, încât am scris, ţi-am scris o carte!” (p. 9); „E frig în poezie, dar tu nu crezi! Ești, muza mea, așa subțire, cât un cârcel tânăr de vie, agățat strâns de o sclipire! În poveste ești tu, într-o alta și eu, undeva între Sfânta Vineri, Prâslea și zmeu…” (p. 10 și 138). Zmeul, figura centrală, acel „tu” căruia i se adresează eul liric, este deturnat din registrul basmului tradițional, unde știm că e răpitor, adversar, forță malefică, și resemantizat. Aici, el este iubit inaccesibil, muză, dar și dublu polemic al actantului liric, principiu de ardere și neliniște, alter ego.
Convertirea zmeului în iubit cosmic este interesantă, mai ales că „duelul” este erotic: „Citesc în stele. Nu mă-nşel! Tu fugi rebel, eu scriu pastel. E felul nostru de duel. E o grație ascunsă venită de sus ce îmi spune cuvinte imposibil de spus. Sunt departe, departe de tine, în alt univers, într-o altă iubire. Și asta mă ține! Nu ți-a spus cineva? Mai întreabă de mine! M-am mutat pe o stea cu un zmeu și un câine” (p. 10, 89, 135). Iubirea și scrisul sunt inseparabile. Mai exact, iubirea continuă să existe doar prin poezie. Zmeul tace, iar poeta scrie, el fuge, dar ea îl ține captiv în text. Se poate observa frecvența imaginilor legate de carte, hârtie, cerneală, scrisori, coală, deoarece dragostea se consumă în cuvinte, neputând fi trăită în realitate. Scrisul este unica formă de posesie: „Ce curge între noi e doar cerneală” (p. 11, 196). Lupta „os la os” dintre protagoniști se dă în spațiul textului, singurul câmp de luptă accesibil actului liric.
Secțiunea a doua (ca și secțiunile 4 și 6) conține „așchii” din trunchiul poemelor-fluviu. Poezia se bazează aici mai mult pe interacțiunea eului liric cu lumea înconjurătoare, cu ceilalți. Poeta sondează contrastele dintre interior și exterior, observă natura, elementele ce țin de cotidian și păstrează dorul într-o formă ceva mai suportabilă, apelând chiar și la umor: „mai am un dor/și ți-l voi spune/ cu toate relele din lume/hai s-alergăm/pe câmp pe bune” (p. 60). Aceste „așchii”, „fulgere”, „scântei” par să aibă un dublu rol: să confirme adevăruri exprimate în secvențele alcătuite dintr-un singur poem și să-i pregătească pe cititori pentru ce urmează.
În secțiunea a treia, poeta cercetează vulnerabilitatea și dependența emoțională, punând accent pe gesturile mici. Aceasta prioritizează luciditatea și dezvăluie dorința de renunțare. Dacă în prima secțiune se construiește mitul, în cea de-a treia acesta este așezat în fața realității. Iubirea este pusă acum sub semnul îndoielii. Constanta poetică este aceea că scrisul rămâne singura formă prin care iubirea continuă să existe: „Ce fel de vorbe mari preferi? Va fi o carte fără de idei, o carte de iubire și tăceri, în care inima îmi bate pentru trei” (p. 21 și 81).
Acuarele, secțiunea patra, care dă titlul cărții, alcătuită, ca și secvențele 2 și 6, din fragmente ale poemelor lungi, este o pânză de culori și de trăiri. Titlul este revelator. Emoția, precum acuarela, este luminoasă și fluidă, amestecându-se necontenit cu visul, cu gândul, cu poezia.
Secțiunea a cincea este o meditație asupra nevoii de a iubi și de a crea. Mărturisiri Modificate Genetic, cea de-a șasea secțiune, mută accentul de la absență și imposibilitatea fizică a iubirii la prezență și la jocul afectiv între interlocutori. Ultima secțiune însă închide un cerc: „Pot să străbat un univers în două mii de pași, în vers și înapoi până-n infern, invers.” (p. 9 și 193). Se sondează profunzimile dorului și multiplicarea timpului, unde coexistă trecutul, prezentul și imaginarul.
Acuarelese configurează ca un volum aparte. Ceea ce la o primă lectură poate părea fragmentare și reluare, constituie, în economia cărții, un principiu de construcție. Cartea explorează iubirea și poezia ca spațiu de refugiu și de confruntare, iar prin această dublă tematică, Iosefina Schirger conferă volumului coerență și unitate. Alternând poemele-fluviu cu secvențele minimaliste, ea propune cititorului un experiment liric asumat. La sfârșit, cititorul rămâne cu impresia unor „fragmente de poveste neterminată” și cu senzația unei poezii care se scrie încă, deschizând, poate, noi sensuri, asemenea acuarelei în care culorile continuă să se amestece și după ce pensula a fost lăsată din mână.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.