Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele.
Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Cu prețuire,
N. Grigorie Lăcrița (Juridice–Profesionişti)
Adio, Occident, bun venit, Asia!
Marea majoritate a oamenilor nici nu-și imaginează ce se întâmplă în Asia, în general și în China, în special. Centrul financiar al lumii, dar și cel de inteligență, se transferă în Asia. Până acum, peste 90% din marile invenții ale lumii au aparținut occidentalilor, fiind primii în cursa descoperirilor, a inovațiilor, dar acest lucru tocmai se schimbă sub ochii noștri. Silicon Valley (California, SUA) încă mai este cunoscut ca principalul centru de inovaţie din lume pentru companiile de tehnologie; spun „încă mai este cunoscut” deoarece firmele chineze „tac și fac”, și fac și mult și bine și în China și în toate țările lumii. Spre exemplu, numai în Shenzen este un Hi-Tech Park[1] cu 600.000 de programatori, unde, în medie, un apartament costă 1,6 Mil US$ și salariul mediu este de 8.000 US$. La Shenzen se plătește 2.000 US$/lună chirie pentru un apartament. E nebunie. Toate marile corporații globale au birouri acolo. Se consideră că „Nu ești prezent la Shenzen, nu exiști la nivel global”.
În China, în iunie are loc bacalaureatul chinezesc. Bacalaureatul din China este „cel mai înspăimântător examen al maturității” din lume. Copiatul este pedepsit cu până la 7 ani de închisoare! Elevii sunt verificați cu drone și prin scanarea venelor din degete. Două zile, 3 examene pe zi, fiecare a câte 2h30. În întreaga țară sânt oprite toate activitățile care pot deranja examenul. Pentru orice zgomot care deranjează bacalaureatul, amenda este de 2.000 $. Concurența și dorința de a reuși a copiilor chinezi este la un nivel la care un copil european ar claca psihic. Este imaginea unei țări care, într-adevăr, pune educația și învățământul pe primul loc.
Sunt facultăți chinezești cu 2.000 candidați pe un loc și nivelul de inteligență este incredibil de ridicat. În competiția cu China, lumea „modernă” va pierde orice concurs în viitor, din cauza atât al sistemului de educație, cât și al celui de învățământ. Viitorul este cu adevărat sumbru pentru țările cu puzderie de universități de tip SRL, în care, pentru obținerea unei diplome, este suficientă plata taxelor și prezența fizică la examene. Și mai e un alt factor foarte important: în timp ce în numeroase țări oamenii sunt obsedați după banii fără muncă, chinezii sunt fanatici ai muncii. Știu că acest lucru este greu de crezut pentru mulți, dar angajații chinezi sunt gata să lucreze și gratis dacă e nevoie și li se dă un obiectiv. Spre exemplu, angajații Huawei au anunțat că sunt dispuși să lucreze gratis doua luni pentru a ajuta compania să depășească un eventual impas. Huawei este o companie din China multinațională producătoare de echipamente de telecomunicații, cu peste 210.000 de angajați dedicații muncii bine făcut, cu venituri (ale firmei) de sute de miliarde de dolari anual, ale cărei produse și servicii se desfac în mai mult de 170 de țări, printre care și în 45 dintre cei mai mari 50 de operatori de telecomunicații din lume, iar prin rețelele sale, de peste 1.500 pe întreaga planetă, produsele acesteia ajung la peste o treime din populația lumii.
Când Asia a fost zguduită de crahul financiar din 1997, coreenii din Sud au dat buzna la bănci, benevol, „să-și depună aurul și bijuteriile, pentru a reface tezaurul Băncii Centrale și a salva economia”. Niciodată nu va avea loc așa-ceva la popoarele deznaționalizate prin procesul globalizării. Alții fac invers: întrețin lenevia; plătesc bani mulți pentru muncă puțină și prost făcută; se complac într-o birocrație crasă; tolerează fraudarea grosolană a banului public; promovează unui mod de viață degenerativ, etc. Competiția cu China este pierdută de orice țară care duce asemenea politici economice și sociale. Educația și fanatismul asiaticilor sunt greu de înțeles pentru occidentalii spălați pe creier de globalizare, flower power, transgenderisme și curcubee.
În fața „miracolului chinezesc”, singura șansă a lumii occidentale de a-i mai face față este: să-și reformeze sistemul de educația, de învățământ; să promoveze munca după adevăratele criterii ale meritului personal și ale valorii-muncă; să pună invențiile și inovațiile în centrul preocupărilor sale. În loc să râdem și să-i ironizăm pe asiatici că „sunt fanatici ai muncii”, ar trebui să învățăm lecțiile care le-au asigurat succesul și să le aplicăm. Dar asemenea lecții sunt tot mai greu de aplicat într-o țară care a promovat, zeci de ani, politici sociale prin care; se întreține lenevia; se plătesc bani mulți pentru muncă puțină și prost făcută; există o birocrație crasă; se tolerează fraudarea grosolană a banului public; se promovează un mod de viață degenerativ etc.
Și de ce asta?
- Pentru că Occidentul și-au clădit averea și prosperitatea pe seama (1) sclaviei și a furtului de ființe umane din Africa și (2) furtului bogățiilor materiale și de muncă vie din numeroase țări de pe întreg pământul, timp de secole întregi, fără să plătească ceva. Jurnalistul belgian Michel Collon a declarat: „cum și-au dobândit bunăstarea cele mai bogate țări ale lumii?” Pentru că Occidentul și-au clădit averea și prosperitatea pe seama 1) sclaviei și a furtului de ființe umane din Africa și 2) a furturilor bogățiilor materiale și de muncă vie din numeroase țări de pe întreg pământul, timp de secole întregi, fără să plătească ceva. Jurnalistul belgian Michel Collon a declarat: „Occidentul este doar o civilizație a hoților! Dacă Spania și Franța în 17 secole s-au îmbogățit, a fost pentru că au furat aur și argint fără să plătească nimic. Franța, Anglia și SUA s-au îmbogățit atât de mult datorită sclaviei și furtului de ființe umane din Africa fără să plătească nimic. La fel, Belgia și Olanda sunt de 19 secole foarte bogate pentru că au furat materii prime din Africa și Asia. În ultimii 500 de ani societățile noastre occidentale au jefuit averea lumi a treia fără să plătească. Putem face grafice pentru toate țările sărace din Africa și să arătăm cine le-a jefuit și cum. Pe scurt, suntem–sau mai degrabă–unii dintre noi sunt, hoți, și deci am devenit țări bogate pe seama altora! Ăsta este adevărul!”. Într-o asemenea „civilizație a occidentului”, oare mai putem vorbi de egalitate, de democrație, de libertate, de drepturile omului? Sărăcia multor popoare este rezultatul unei asemenea „civilizații a occidentului”. Mai poate crede cineva că o asemenea „civilizație a occidentului” asigură independență, libertate, democrație, drepturi egale între națiuni etc.? Această „civilizație a occidentului” este opiul servit (de când lumea) de cei bogați celor săraci pentru ca suferinţele acestora să devină suportabile. Cu toții observăm în ce situație a ajuns România de când a fost supusă unei asemenea „civilizații a occidentului”: nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară, care nici nu prea mai pare românească, în care „elitele conducătoare” ne vorbesc chiar laudativ despre calităţile străinilor care ne acaparează. Şi asta e destul pentru românul adevărat ca să înceapă să plângă. Dacă mai poate şi dacă nu s-a resemnat că trăieşte într-o Românie care nu mai este a românilor.
- Pentru că declinul Occidentului este accelerat și mai mult de o preocupare tot mai mare pentru bunăstare prin jefuirea altor țări. Pentru că bogăția imensă, obținută prin furt, începe să corupă civilizația. Egoismul, lăcomia și vanitatea dezrădăcinează virtuțile de dedicare, sacrificiu și datorie, care sunt norma într-o societate bazată pe muncă cinstită și bine făcută. În loc să privească banii ca pe un produs al unei munci grele și al unei acțiuni virtuoase, tot mai mulți oamenii trăiesc fără muncă, ca „asistați social”. Prima direcție în care bogăția dăunează civilizației este una morală…Obiectivul tinerilor nu mai este munca, faima prin meritul personal, onoarea, ci banii pe orice cale și distracțiile pline de vicii. În țările ajunse bogate prin jaf, accesul la lux, la plăceri și la confort abundă chiar și la oamenii de rând, care au ajuns să trăiască bine fără muncă și să se răsfețe cu viciile. O societate răsfățată începe să putrezească pe dinăuntru. Obișnuindu-se atât cu traiul bun și fără muncă, cât și cu viciile, oamenii nu mai acceptă nici munca și nici disciplina, pășind tot mai mult pe calea degenerării. Prosperitatea a copt principiul descompunerii.
- Pentru că, după secole de colonialism, cei exploatați vor prelua controlul lumii.
Exemplele cu China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, Malaezia, India etc. sunt edificatoare în acest sens. Și aceasta datorită și faptului că:
- în timp ce Occidentul este preocupat de distrugerea rădăcinilor care i-au adus măreția cultural-științifică și spirituală, este preocupat tot mai mult de promovarea unui mod de viață degenerativ, precum transgenderismul, familia homosexuală, schimbarea sexului, predarea sexului oral și anal de la clasele primare,
- asiaticii sunt preocupați de muncă, de păstrarea moralei sociale istorice și de conservarea tradițiilor, atât de sănătoase; ei muncesc, nu au timp să se ocupe cu descoperirea de noi genuri fluide [un gen fluid fiind un gen care se schimbă în timp sau în funcție de situație, care oricând poate să fie bărbat, femeie sau neutru (sau chiar nul, fără sex) sau orice alte identitate non-binară, sau o combinație de identități.]
Ce este de făcut?
Singura salvare a Occidentului va fi reîntoarcerea atât la valorile tradiționale (abandonate, renegate), cât și la educația și la învățământul care ajută la dezvoltarea vieții umane și sociale. Acest lucru este însă imposibil în situația de față, a globalizării, care urmărește dispariția identităților personale, a celor naționale și a ființelor umane naturale, așa cum a fost lăsate de Dumnezeu.
Nota autorului. Articol realizat în mare parte prin compilare, din următoarele surse:
- Ion Coja, „Asia prima”
- „Bacalaureatul din China, „cel mai înspăimântător examen al maturității” din lume””
- Michel Collon, „Occidentul este doar o civilizație a hoților!”
- Ion Coja, „Cum a ajuns bogat Occidentul?”
- „Occidentul este doar o civilizație a hoților!!”
Câteva citate relevante pentru subiectul în discuție
Educație și învățământ
- „Educația este cea mai puternică armă ce o putem folosi pentru a schimba lumea.” (Nelson Mandela)
- „Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și permisiunea fraudei la examenele studenților. Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici. Clădirile se prăbușesc, fiind construite de asemenea ingineri. Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști. Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea judecători. Crahul învățământului este crahul națiunii.”
Acest citat, care circulă de mai mulţi ani în numeroase limbi, este afișat pe o plăcuță a Universității Stellenbosch din Africa de Sud. El rămâne impresionant prin adevărul pe care îl spune, în cea mai frumoasă exprimare, despre importanța calităţii învăţământului în orice societate.
- „Fără creativitate nu există soluţii la probleme, nu există o viziune a viitorului, nu există găsirea oportunităţilor şi fructificarea lor, nu există alternative, nu există exprimarea fiinţei umane la întregul ei potenţial.” (Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia).
- „Faceți din proști conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul!” (Winston Churchill).
- „Pretutindeni unde educația a fost nesocotită, statul a primit din această pricină o lovitură funestă.” (Aristotel)
- „Fără școală să nu aștepte nimeni nici părinți buni, nici fii buni, și prin urmare nici stat bine organizat și bine cârmuit și păstorit.” (Ion Heliade Rădulescu)
- „Dacă credeţi că educaţia e costisitoare, ia să vedeţi cât de scumpă e ignoranţa”. (Derek Bok).
- „Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să înțeleagă.” (Alvin Toffler).
- „A repeta numai ceea ce au spus alţii echivalează cu o infirmitate intelectuală”. (Pompiliu Marcea)
- „Buna creştere a tineretului este garanţia cea mai sigură a fericirii unui stat”. (Oxenstierna).
- „Fără educaţie, ce este omul? Un splendid sclav, un sălbatic al raţiunii.” (Joseph Addison)
- „De educaţia poporului său depinde soarta întregii ţări.” (Benjamin Disraeli, despre educație, destin)
- „Imperiile viitorului vor fi imperiile minţii.” (Winston Churchill)
- „Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim.” (Buddha)
Munca
- „Ierarhia socială n-ar trebui să fie decât o ierarhie a muncii.” (Mihai Eminescu)
- „Munca e singurul lucru care dă substanţă vieţii.” (Albert Einstein)
- „Bugetul trebuie echilibrat, Tezaurul trebuie reaprovizionat, Datoria publică trebuie micşorată,Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată, Ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment. Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”. (Cicero, anul 55 înainte de Hristos).
- „Noi n-avem nici avere şi nici rude şi/sau prieteni care să ne ajute. N-avem decât o singură şansă: să fim cinstiţi, să ne (auto)educăm, să muncim, să ne sporim capacitatea de invenţie a creierilor noştri, care este nelimitată şi care, pe zi ce trece, va deveni bunul cel mai preţios, cel mai creator al fiecărui om, singura în stare să-ţi asigure prosperitate şi siguranţă oriunde în lume”. (N. Grigorie Lăcriţa).
- „Tinere! Nu te-ai născut ca să munceşti; dar trebuie să munceşti ca să trăieşti”. (Pitagora. Legile morale şi politice).
Când statele pier
- „Statele pier atunci când nu sunt în stare să deosebească pe cei răi de cei buni.” (Antisthenes, la Diogenes Laertius, 6, 1, 5)
- „Muncim puţin, dar încă mai trăim bine prin sporirea datoriei şi vânzarea bogăţiilor. România postdecembristă este într-o continuă petrecere, lăsând calculul notei de plată pentru generaţiile viitoare. Datoriile şi cheltuielile vor reduce nivelul de trai al urmaşilor noştri şi vor face ca firmele româneşti să aibă o influenţă şi o importanţă tot mai mică în afacerile mondiale”. (Prelucrare N.Grigorie.Lăcriţa după Benjamin M. Friedman – Day of Reckoning).
- „Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi.” (Syrups)
- „Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata.” (Feodor Mihailovici Dostoievski)
- Pentru prea mult timp propaganda învingătorilor a fost făcută ca istorie a celor învinşi.
Lenevia
- „Nimic nu îl epuizează și nu îl ruinează mai mult pe om decât lenea permanentă.” (Aristotel)
- „Nu trebuie să-ţi faci prieteni decât dintre oamenii care muncesc. Omul leneş este periculos pentru prietenii săi, caci el neavând ce face vorbeşte despre ce fac şi ce nu fac prietenii săi, se amestecă în treburile altora şi devine inoportun: iată pentru ce trebuie să fim destul de înţelepţi ca să nu ne legam decât de oamenii care muncesc.” (Friedrich Nietzsche, Prietenie)
- „Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”. (Cicero, anul 55 înainte de Hristos).
- „Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă.” (după Jean d’Ormesson, „Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze”).
- „Lasă pe mâine ceea ce nu vrei să faci niciodată.” (Pablo Picasso)
- „Ce este omul când folosinţa timpului său sunt numai somn şi mâncare, o vită şi nimic mai mult.” (William Shakespeare)
- „Leneşii au un mare avantaj: îi găseşte moartea odihniţi.” (Vasile Ghica)
- „Tinereţe leneşă, bătrâneţe păduchioasă.” (Proverb românesc)
- „Leneşul este fratele cerşetorului.” (Proverb scoţian)
- „A da de pomană leneşului înseamnă a-i semna certificat de lenevie.” (Charles Spurgeon)
_____________________
[1]Hi-tech park înseamnă o zonă specializată în cercetarea, dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor înalte, alimentarea întreprinderilor de înaltă tehnologie, formarea resurselor umane de înaltă tehnologie și fabricarea și comercializarea produselor hi-tech, care are limite geografice definite și este stabilit prin reglementările Guvernului…
Observație. Cred că este vorba de o greșeală, de traducere sau chiar de exprimare a ziaristului belgian, în sintagmele: „în 17 secole”, corect fiind „din secolul XVII”; „sunt de 19 secole”, corect fiind „sunt din secolul XIX” sau, mai corect „sunt din secolul XVII”. Nu cred că ziaristul belgian nu cunoaște faptul că sclavia, furtul de ființe umane și celelalte forme de „civilizație a hoților” au început din secolul XVII
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului)
Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului. Cărți publicate de către autorul Nicolae Grigorie-Lăcriță
Lucrări intelligence
„Puterea de la Puterea informațiilor la Puterea în Intelligence”(Tiberiu Tănase-coordonator, autori Ovidiu Boureanu și Petru Ștețcu, Editura Concordia, Arad, 2024)
Recenzie. Noua carte apărută la editura Concordia reprezintă un amplu proiect documentar și documentat asupa unui subiect prezent în viață, în societate și istoria umanității și anume „Puterea” privită din mai multe puncte de vedere. Aceasta se bazează pe o amplă documentare și bibliografie privind puterea–pornind de la termenul, concept semnificații și domenii în care este prezentă dar și modalitați de raportate privind importanța acesteia în diverse domenii și situații. Pe parcursul celor XV capitole autorii de prezintă multe și intresante noutăți privind termenul și conceptul de putere pornind de la Introducere (p. 13), la definiții–care încep cu clasica întrebare „Ce este puterea?” cu raspuns pornind de la Dex la conceptul puterii, fețele puterii, dar și la puterea ca decizie sau puterea ca preluare a controlului.
Sunt prezentate și fețele puterii, care sunt sunt autoritatea și legitimitatea. Foarte interesanta lucrare debutează cu un prim capitol unde în Secțiunea a 3-a avem informații documentate despre „Putere” versus „Autoritate”, „Ce este puterea?”„Care este autoritatea?” Dar și diferența dintre putere și autoritate. De menționat tot aici în Secțiunea a 4-a se fac referirila la Dominație versus Autoritate iar în Secțiunea a 5-a unde sunt prezentate Puterea, politica și statul. Sunt importante raspunsurile la întrebarile cum ar fi Ce este puterea politica?.De mare interes este și Secțiunea a 9-a, al aceluiaș prim capitol care tratează Analiza Puterii și se referă la Analiza SWOT (slăbiciuni, oportunități și amenințări). Urmează un important capitol și anume cel referitor la Puterea Mondială ce conține referiri puterea mondială și scopul acesteia, Guvernul Mondial,Organizarea Piramidei Puterii la p.81.
Întalnim și alte capitole foarte importante cum este cel referitoar la „Puterea informației” (p. 129), și în mod deosebit la conceptul de informație, dar și considerații despre puterea informației, precum și despre puterea informației într-o societate liberă. Importante sunt referințele la „Puterea militară” (p. 255) în ceea ce privește evoluţia marilor puteri. Astfel, Secțiunea a 2-a tratează un aspect absolut de interes pentru puerea statelor și anume despre țările cu cele mai mari armate din lume și despre cele mai mari puteri militare din lume. Important este și capitolul ce prezintă „Puterea Economică” (p. 279) cu referiri la „Puterea pieței” legate de noțiunile „Ce este puterea de piață?” Înțelegerea puterii pieței cu exemplu de putere de piață și structurile de putere ale piețelor până la prezentarea conceptele de putere și emergență.
De subiniat capitolele ce urmează despre „Puterea politică” (p. 307) pornind de la definiția puterii politice. Ce este politica și cum funcționează? Conceptul de putere politică puterea alienată și conținut și trăsături ale puterii politice și Autoritatea și Legimitatea politică. Cel de–al X–lea Capitol se referă la „Puterea Mass-Media” pornind de la definirea presei, evoluția presei în decursul timpului., funcțiile presei. Presa, a patra putere în stat, „Comunicarea politică”, și când puterea ascultă de presă, dar și despre libertatea presei. Acest capitolul este urmat de alte capitole de mare interes și anume „Puterea organizației” și foarte important „Puterea intelligence”-ului. Aici se fac referiri la „Ce este Intelligence?” Dar și la Puterea în intuiție și decizie în activitatea de intelligence.
Trebuie menționat că importanţa activităţii intelligence pentru orice stat-naţiune este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională. Unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor-naţiune în secolul XXI ar putea fi „Forța cunoaşterii”, prioritară, dar și esentială și se va baza pe informații. În prezent cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence calitativ nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume „intelligence-ul cunoaşterii”, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului și esențial puterii. Deci, putem afirma că „Puterea” se mută acum dinspre state-naţiune, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea. Adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului („brain power”), iar paradigma „cine are informaţia deţine puterea”
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…