„Atlantida mea. A noastră” – tensiunea dintre contrarii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
„Am spus cândva că mila e mai presus de dreptate./Acum m-am gândit: nu mila, ci iubirea./Mai presus de dreptate e iubirea.” (Evgheni Vodolazkin, Aviatorul, 2016)
Volumul „Atlantida mea. A noastră” scris de Petru Ababii şi subsemnata,Iosefina Schirger, apare la Editura Coresi în 2026. Cartea este ofertantă prin: structură hibridă, dialog epistolar, poezie, reflecție filosofică, tema iubirii și a creației, dar și tensiunea dintre biografie și literatură.Volumul, o a doua astfel de încercare a noastră se dorește o metafizică duală contemplativ-meditativă de creație, în care dialogul devine simultan temă și formă. Confesiunea, poezia și filosofia se întrepătrund într-un discurs literar născut prin grija asiduă de a opri și șlefui ce e important, esența. Cartea depășește granițele unui gen unic,devenind un spațiu de întâlnire între două sensibilități, două modalități distincte de raportare la lume: gândirea filosofică și expresia poetică. Dialogul funcționează nu doar ca procedeu compozițional, ci ca principiu generator, transformând comunicarea într-o formă de explorare a iubirii, creației și existenței. În această arhitectură mozaic diversitatea formelor nu fragmentează volumul, ci îi susține profunzimea construită în jurul căutării unei „Atlantide” interioare, simbol al spațiului pierdut și regăsit prin cuvânt, memorie și comuniune spirituală.
Simbolul Atlantidei este metafora unui teritoriu interior căutat, idee formulată explicit: „Doar dacă vreți să găsim Atlantida din noi.”Iată cum este concentrată relația dintre iubire și transcendență:„te dizolvi în iubire și te dizolvă iubirea de la fizic la metafizic și de la metafizic la fizic.” În „Grădina din eprubetă”imaginarul cosmic și afectiv se întâlnesc: „Mintea ta îmi era fereastra secretă,/colivia cu fantasme de cretă,/experimentul, grădina din eprubetă.” Motivul zborului și al aripii apare recurent și leagă iubirea de ideea de depășire a limitelor:„Cu aripile…”, „Numai cu tine vreau”, „Și singur, și cu mine…” sunt formula care introduce ambivalența între comuniune și solitudine. Dialogul reprezintă nucleul viu al volumului, transformând schimbul de idei într-o autentică experiență de cunoaștere reciprocă și de creație. Vocile se completează, încurajează, fiecare provocându-l pe celălalt să-și depășească limitele propriului discurs. Dialogul devine astfel o formă de apropiere spirituală, în care iubirea, poezia, metafizica și existența se află într-o continuă circulație între concret și abstract, între fizic și metafizic. Din această vrie creatoare se naște impresia unei imponderabilități comune, sugerată chiar de mărturisirea: „Viața mea are sens acum, Tu fiind stăpâna ei de fapt”, prin care conversația capătă valoarea unei experiențe existențiale și estetice împărtășite.
Dimensiunea estetică a volumului este dată de tensiunea dintre contrarii: cum se văd, de pe cele două maluri (al poeziei și al filosofiei) iubirea, zborul, lumina, visul, transcendența, experiența afectivă permanent convertite în reflecție asupra existenței. În poezie „Nu există singurătate acolo unde o apă oglindește o stea, unde noaptea mea albă o așteaptă pe a ta”, singurătatea este anulată prin întâlnirea simbolică dintre apă, stea și noapte, iar iubirea devine o formă de comuniune cosmică. „Poeziile se strâng în urma ta ca nisipul” exprimă caracterul fragil și trecător al creației, în timp ce „Eu – o cărare din altă poezie” transformă eul liric într-un spațiu de trecere, universalitate și continuitate. Metafora nisipului trimite la scurgerea timpului, dar și la ideea că poezia păstrează urmele trecerii, transformând efemerul în memorie.
Elementul definitoriu al textelor este tensiunea dintre contrarii, care exprimă instabilitatea afectivă și complexitatea relației de iubire: „Nu mai știu dacă aprinzi sau distrugi, dacă trăiești sau doar fugi, dacă-mi dai aripi sau mă subjugi, mă chemi sau m-alungi.” Alternanța dintre „aprinzi” și „distrugi”, „dai aripi” și „subjugi”, „chemi” și „alungi” configurează iubirea ca experiență contradictorie, aflată simultan sub semnul libertății și al captivității. În acest univers iubirea nu rămâne o simplă emoție sentimentală, ci devine o experiență de depășire a limitelor, ceea ce explică frecvența motivelor zborului, aripii, zbaterii, neputinței. Astfel, poezia își găsește/împlinește sensul în întâlnirea dintre fragilitatea confesiunii și aspirația metafizică, dintre concretul trăirii și abstractul ideii, construind un pod, lirism în care iubirea devine cale de cunoaștere și de transcendență.
Dimensiunea filosofică a volumului constă în încercarea depășirii experienței concrete a iubirii și transformarea ei într-o meditație asupra existenței, timpului și sensului. Un exemplu este afirmația: „Limita forte e iubirea. Cu cât trece timpul mai mult, cu atât mai tare mă conving. Timpul e dovada”. Iubirea devine la Petru Ababii criteriu de cunoaștere și măsură.Timpul nu mai este doar o forță a degradării, ci devine chiar criteriul prin care iubirea își demonstrează autenticitatea. Imaginea „te dizolvi în iubire și te dizolvă iubirea de la fizic la metafizic și de la metafizic la fizic” exprimă explicit trecerea de la realitatea imediată la o dimensiune spirituală, în care granițele dintre trup, suflet și absolut se estompează. În acest sens, Atlantida poate fi citită și privită ca un teritoriu interior pierdut și căutat, o formă simbolică a adevărului, a iubirii și a sensului pe care cu toții încercăm să le recuperăm prin creație.
Discursul filosofic este dens, încărcat conceptual uneori în fraze lungi. Tendința spre conceptualizare prin comprimate dă claritate și fluență lecturii. În plan estetic, bogăția metaforică, abundența imaginilor și a simbolurilor lasă spațiu sugestiei, imponderabilității și tăcerii poetice. Discursul afectiv, intens și constant creează tensiunea dramatică sugerând că memoria, dorul și poezia pot recupera ceea ce timpul pare să îngroape. „Viața mea are sens acum” sugerează că iubirea și simpla întâlnire cu celălalt pot conferi existenței o semnificație care rezistă timpului și fragilității condiției umane. În/pe Atlantidaînvingerea timpului nu se realizează prin negarea trecerii, ci prin iubire, memorie și creație. Timpul poate destrăma materia, dar nu poate anula ceea ce se transformă în poezie și în amintire. De aceea, „dorul (re)aprins” devine instrumentul prin care trecutul poate fi recuperat, iar poezia, forma prin care experiența individuală aspiră la permanență, universalitate.
„Atlantida mea. A noastră” este, în esență, o carte despre ceea ce omul refuză să piardă:iubirea, memoria, sensul și posibilitatea de a transforma timpul care trece în timp care rămâne. Autorii construiesc, prin întâlnirea dintre filosofie și poezie, mai mult decât un pod: un teritoriu în care dialogul devine formă de cunoaștere, iar cuvântul, încercare de salvare a esențialului din fața efemerului. Intensitatea trăirii, tocmai această tensiune dintre luciditate și exaltare conferă volumului identitate. Valoarea cărții trebuie căutată în riscul inerent unei scriituri care își asumă deliberat excesul de sensibilitate, de reflecție și de aspirație metafizică. În cele din urmă, Atlantida noastră nu este un continent scufundat, ci un spațiu interior pe care literatura îl poate readuce la suprafață: „Doar dacă vreți să găsim Atlantida din noi”.
Iar dacă adevărata literatură este aceea care încearcă să salveze ceea ce timpul nu poate salva, atunci această carte își justifică existența prin chiar ambiția ei: aceea de a transforma iubirea în memorie, memoria în poezie și poezia într-o formă de nemoarte. „Când vechile zboruri vor fi stinse vom citi nu cu ochii, ci cu dorul aprins esențele adevărate ale timpului trecut, aflate în adormire sub pietrele tăcerii…”
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.