Acasă Autori Articole adaugate de către Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist (didactic, pedagogical and research scientific works)

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist (didactic, pedagogical and research scientific works)

346 ARTICOLE 7 COMENTARII
„Pe mine mă puteţi arde, dar adevărul spuselor mele nu-l puteţi distruge. Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui” ! (Giordano Bruno-Filippo Bruno, erudit filozof, teolog, umanist, matematician, poet și teoretician al universului, italian, ars pe rug pe 17 februarie 1600 în Piața Campo dei Fiori la Roma, pentru concepția sa panteistă și ideile sale eretice despre univers - ca precursor al teoriei heliocentrice)

Protejat: „Adios Amigos”. Guerreros Unidos. Masacrul de la Școala Normală Rurală...

Corespondenta din Mexico. Pe 26 septembrie 2014, 43 de studenți al Școlii Normale Rurale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa (Municipalitatea Tixtla), aflat în Statul Guerrero (sudul Mexcicului), sunt răpiți și sechestrati la Iguala (aflat la cca 130 de km), iar ulterior, masacrați cu bestilitate, incendiati și îngropați într-o fosă din proximitatea orașului Cocula (Statul Jalisco), nu departe de Iguala.Programul educațional al acestei școli (plasată într-una dintre statele cele mai sărace ale Mexicului), care permite absolvenților săi să devină învățători (cu o orienntare politică de stânga) în învățământul primar, se înscrie într-un model de educație progresistă și laică, având ca ideologie „stângismul” mexican cu imaginea lui Ernesto Che Guevara, bazată pe teoria marxist-leninistă (cu doctrina ei fundamentală, materialismului dialectic și istoric) și scopul, regenerarea populației de origine modestă, cu precădere, de origine indigenă.Evenimentul, fără precedent, într-o țară în care corupția, sărăcia, eșecul integrării populației indigene și kidnapping-ul sunt fenomene sociale care nu pot fi nici măcar teoretic controlate, în care legăturile criminale de tip mafiot dintre aleși locali (al Poporului!) și traficanții de stupefiante (șefii Cartelurilor de droguri!), fac ravagii, în toate sectoarele de activitate și la toate nivelele, are ca efect o criză politică și morală profundă (de o amploare iesita din comun!), din care, aparent, nici autoritățile politice federale (naționale) și nici cele (ale organizațiilor) internaționale, nu văd nicio ieșire. Fara grave „antecedente” criminale, in momentul de fata, orasul Iguala (Statul Guerrero din sudul tarii, unul dintre cele mai sarace ale Mexicului, cu o rata ridicata a criminalitatii)  isi „cauta” primar, dupa ce in urma unei manifestatii de mare amploare a populatiei locale (inclusiv, studentesti) din 26 septembrie 2014, reprimata sangeros de catre Politia Municipala (cu complicitatea membrilor unei grupari armate criminale „Guerreros Unidos”), acesta, José Luis Abarca, impreuna cu sotia sa, Maria de Los Angeles Pineda, aflati in cavala (fuga) au fost retinuti pe 4 noiembrie 2014 la Ciudad de Mexico, pe baza unor mandate de arestare, eliberate de catre autoritatile judiciare federale mexicane.Alaturi de acestia, considerati  „ca principalii responsabili  de reprimarea sangeroasa  a manifestatiei si implicati  in  activitatile criminale din regiune”, autoritatile federale  l-au retinut si pe Felipe Flores, responsabilul municipal cu Securitatate publica, sub comanda caruia ar fi avut loc evenimentul tragic.

Protejat: Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Comentariul Autorului, partea III)

În privința dosarului criminal în cauză SF2M-A3M, Justiția a transformat și ea această într-o problemă tot de „cercetare operațională”, pe care a rezolvat-o, în mod eficace, dar nu a rezolvat-o corect din punct de vedere juridic, ceea ce contează mult mai puțin. În mod eficace, pentru că considerându-l cu discernământul alterat (din punct de vedere psihiatric), pe Matthieu Moulinas, ea nu a ținut cont de acest lucru în momentul pronunțării sentinei și l-a condamnat la o pedeapsa maximă (închisoare pe viață), urmată de un sejur pe o perioada nedeterminată într-un centru socio-judicar. Făcând acest lucru, s-a asigurat că Matthieu Moulinas, chiar dacă va fi eliberat condtionat vreodată (cel puțîn, după 18 ani de recluziune criminală, deci începând din 2030, cu vârstă de 36 de ani), sejurul sau, după eliberarea lui, printr-un centru socio-judiciar (care poate fi și închis!) pe perioada nedeterminată, pe de o parte, îl va împiedică pe acesta să recidiveze (să mai comite crime sexuale și asasinate), iar pe de altă parte, va satisface atât partea civilă cât și opinia publică. În plus, costurile într-un penitenciar, pentru un deținut sunt în medie/zi, de cca 10-12 ori mai mici decât într-un spital psihiatric, unde condițiile sunt mai puțîn restrictive, existând și șansă punerii în liberate al bolnavului, după un timp mult mai scurt, imediat după ce acesta devine: „readaptabil social” și „nu mai prezintă niciun pericol pentru societate” (că să-l citez pe expertul-psihiatru Claude Aiguesvives, care a contribuit la eliberarea lui Matthieu Moulinas de la inschisoarea Le Pontet-Avignon, în starea SF2M). Ceea ce ar fi „inflamat” atât partea civilă cât și opinia publică. Justiția nu a rezolvat însă problema „corect” pentru că, stările, lui Matthieu Moulinas, SF2M și A3M, așa cum am explicat, sunt stări în care discernământul acestuia era absent, cu alte cuvinte, sunt stări de iresponsabilitate penală, ceea ce conform Legii Dați din 25 februarie 2008, face din el un „nevinovat” și incondamnabil, în concordanță cu CPF. În sfârșit, așa cum am subliniat în repetate rânduri, toate elememtele dosarului SF2M-A3M, pot fi reprezentate și analizate într-un spațiu tridimensional de „adevăruri” filozofice cu ajutorul celor „vectori” filozofici, independenți „liniar”: adevărul este independent de numărul celor care cred în el (vectorul Ibsen), adevărul este misterios și ușor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu (vectorul Camus) și adevărul este că nu există adevăr (vectorul Neruda). Acesta este adevărul!

Protejat: Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Dosarul A3M, partea II)

În cadrul psihosociologiei matematice, fiecărui CBG (Cod Biogenetic uman „static”, independent de timp), reprezentat într-un spațiu socio-matematic (spațiu vectorial n-dimensional, având că vectorii bazei caracterele individului grupate în „clase de caractere-cu proprietăți matematice de grup” liniar independente), corespunde un CSG (Cod Socio Genetic uman, „dinamic”, variabil în timp), care evoluează conform unor legi statistice (sociale), în funcție de o serie de parametri psiho-sociali, care îl și determina (TFPSM-Teorema fundamentală a Psihosociologiei Matematice) și care poate fi reprezentat printr-un operator de graf probabilist, a cărei matrice probabilistă, numită de „corelație” (asociată individului), deține toate informațiile psohosociologice despre acesta, în blocuri (gen celule Jordan), aflate în interacțiuni, variabile în timp. Valorile proprii ale matricei, determină spectrul operatorului, care corespunde CSG. Un corlar, al TFPSM, ne asigură de faptul că în cazul unui individ uman „normal”, în echilibru stabil cu societatea (raportată la un cod de conviețuire socială și morală), există un izomorfism între clasele (grupurile) de caractere asociate CBS și CGS. Cu alte cuvinte, unui CBG îi corespunde un singur CGS și numai unul. Și reciproc. Un alt corolar, ne asigura de faptul că în cazul comportamentului deviant (individ uman în absența echilibrului stabil cu societatea), unui CBG pot corespunde mai multe CBS, iar în funcție de formă acestora (sub-spectre), ele pot corespunde unui infractor, unei persoane cu tulburări psihice (DDP, TMP, TDI, TBP, etc). În particular, în cazul DDP, unui CBG corespunde un spectru de CGS, cu două sub sepctre (generate de către aceași „tulpină”) liniar independete, care determina un subspatiu vectorial atașat mulțimii claselor de caractere (care apare în matricea de corelație) ale individului și care îl caracterizează complet, din toate punctele de vedere psiho-sociale. Cu alte cuvinte, dacă valorile proprii ale matricei corelație sunt dublu-degenerate (deci spectrul operatorului este dublu-degenerat vorbim de o DDP). Conform legii LFCPSM (Legea Fundamentală a Complementarității din Psihosociologia Matematică), generarea stărilor ego-subconștiente, implică degenerarea stărilor ego-conștiente, având în vedere faptul că, evenimentele corespunzătoare sunt incompatibile și complementarea. Cu alte cuvinte, un individ care suferă de DDP (dedublare de personalitate), nu poate fi simultan, în cele două strări, pe când ‚alterarea discernamanutului, poate fi o combinație ale acestora! În principiu CSG (Codul Socio-Genetic) al individului este suficient de stabil în timp și nu efectuează decât mici „perturbații” (oscilații) în jurul poziției (stabile) de echilibru (de tip Taylor-Young) cu un grup social (în care trăiește, lucrează, etc., ), ceea ce permite ca în analize mai puțin scrupuloase (riguroase, care necesită precizie mai mică), el să poată fi considerat constant. În sfârșit, metodele Psihosociologiei Matematematice (PSM), exact, ca și celelalte metode de expertiză utilizate de către experții-psihiatri, fac apel tot la „test” ca observabilă, care ulterior însă este prelucrat cu metodele analitice ale matematicii, ceea ce mărește considerabil fiabilitatea lui în raport cu celelalte. Contrar metodelor clasice în cadrul analizei PSM, inculpatul necesită izolarea sa de mediul său infracțional (în care acesta este în echilibru stabil), ceea ce îl face „vulnerabil” pentru că stările instabile tind către cele stabile (cu o anumită probabilitate și viteză) specifice individului (în funcție trăsăturile sale fizice, psihice, intelectuale, de parametri infracționali, familial, psihosomatici, etc.) În consecință, subiectul este testat în această stare de vulnerabilitate (instabilă) și nu direct (cum se procedează în cadrul metodelor clasice), ci indirect, printr-un test integrat într-un curs școlar (de preferință, de matematică, într-un context interdisciplinar), fără că acesta să-și dea seama că este testat. În felul acesta, este exlus subiectivismul expertului și este blocat „sistemul de autoapărare” al subiectului (care se declanșează instantaneu, sub formă de manipulare) atunci când acesta află că urmează a fi testat de către un expert. Cert, un TSM (Test Socio-Matematic), este mult mai dificil de conceput decât un test clasic de exepertiza psihiatrică și necesită intervenția unei echipe de specialiști (profesori, psihiatri, psihologi, pedagogi, educatori) care nu poate fi funcțional la „tarif de femeie de serviciu” (vorba profesorului Jean-Luc Viaux la celebrul proces de pedofilie în „masă”, Outreau, în care 17 persoane au fost inculpate și încarcerate în medie 3,5 ani, în detenție provizorie, în mod abuziv, pentru pedofilie și incest, datorită unei serii de manipulări). Ca observație, menționez aici faptul că în 2010, a fost arestat la Marsilia, un celebru răufactor (C. B), implicat într-o serie de jafuri armate comise asupra băncilor și furgoanelor blindate (transportatoare de bani în numerar) pe Coasta de Azur. Contra acestuia nu există nicio proba materială directă că în zilele de 13-14 decembrie, ar fi participat la un „lanț” de 5 jafuri armate (3 bănci și 2 furgoane). Studiind dosarul acestuia, am descoperit că jafurile au fost comise pe baza unui plan meticulos, conceput (de cineva care avea cunoștințe solide de matematici aplicate) cu ajutorul teoria grafurilor (hamiltoniene și eulierine). Cu alte cuvinte, era vorba de o problemă de cercetare operațională, în care trebuia sustras o suma cât mai mare de bani, într-un interval de timp cât mai scurt, cu restricția de a trece prin anumite „puncte” (bănci, furgoane și alte obiective, noduri ale grafului), pe niște drumuri (lanțuri hamiltoniene și eulirene în graf). Pentru a-l face să-și mărturisească participarea lui activă la „eveniment”, a fost mutat în izolare (timp de o săptămâna), după care, iscris la cursul de matematici. La un seminar am propus deținuților (printre care și lui, prezent!) o problemă din teoria grafurilor (despre care am făcut două cursuri introductive în prealabil, dar știam că mare lucru nu au înțeles din ele), în care am transpus problema jafurilor (dar astfel încât, pentru rezolvarea corectă a problemei să se folosească alt algoritm), la obținerea unei permisii până la 12h00 (asumându-mi un mare risc!), în funcție de realizarea unor obiective administrative (în penitenciar), în timpul cel mai scurt. Cu cât treaba era făcută mai repede cu atât permisia era mai lungă, în caz contrar ea diminua cu timpul necesar rezolvării problemei. Bănuiam că C. B, în cazul în care obține permisia, își va planifică evadarea în cadul acesteia, dar știam că el nu știe mare lucru din teoria grafurilor și dacă va „rezolva” problema, este numai pentru faptul că știe (pe de rost!) algoritmul folosit la spargerea băncilor și nici măcar nu bănuiește că acel agoritm ne se utilizează „copy-paște” în problema propusă. Exact cum am bănuit, așa s-a și întîmplat. C. B., a fost singurul dintre cei 6 prezenți, care a rezovat problema. În mai puțin de 20 de minute. Graful construit de către acesta corespundea cu exactitate grafului utilizat în lanțul de spargeri din zilele de 13-14 decembrie, iar modul operator utilizat în îndeplinirea sarcinilor administrative, era identic. Din păcate, acea era soluția problemei jafurilor și nu soluția rezolvării problemelor administrative în penitenciar, ceea ce l-a dezamăgit profund, la corectarea problemei! În schimb, prin rezolvarea greșită a ei, a confirmat participarea lui activă la jafurile comise în zilele de 13-14 decembrie 2010. Inculpat și condamnat anul acesta pe 27 august la 10 ani de detenție criminală), din care, a și efectuat practic, în detenție provizorie, aproape jumătate din pedeapsa (cu grațiile inchisoarii, condiție necesară în Franța pentru beneficierea libertății condiționate), el este liberabil condiționat (sub control judiciar), anul viitor. Nu știe dacă este la curent cu faptul că inculparea lui s-a datorat sau nu, problemei „permisiei” din 2010.

Protejat: Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Dosarul SF2M, partea I)

Dacă accesul meu la Dosarul SF2M-A3M (A3M bis) n-ar fi fost restricționat, aș fi putut demonstra iresponsabilitatea penală a lui Matthieu Moulinas în acest dosar, ceea ce, cu siguranță, ar fi evitat condamnarea acestuia. Știu că gestul meu este indecent și imoral (pentru unii!) pentru că lezează, pe de o parte, atât partea civilă, respectiv, opinia publică, cât, pe de altă parte, însăși Justiția, respectiv, instituțiile Statului implicate în dosar (Ministerul de Interne, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății), care au făcut apel chiar și la anchete administrative intrne pentru determinarea responabilităților în privința disfuncționării lor. Dar eu sunt angajat în sluja Adevărului! Al acelui adevăr, care nu depinde de numărul celor care cred în el, al acelui adevăr, care este misterios și ușor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu, al acelui adevăr, care nici nu există. Acesta este adevărul! Acest material face parte din subiectul unei teze (de doctorat al candidatului M. J.), a cărui director (conducător științific) sunt, cu tematica : "Crimele sexuale la minori și combaterea lor prin metode și tehnici de evaluare eficace ale Sociologiei Matematice". În concluzie, orice comentariu (observație), oricât de (ne)semnificativ(ă) ar fi, care ar putea contribui la ameliorarea acestei problematici, deosebit de complexe, consider binevenit(ă) ! Conform CPPF (Codului de Procedura Penal Francez, art.306-6), autoritățile polițienești și judiciare nu pot face cunoscut (divulga) mijloacelor mass-media numele unui minor judecat de Juriu Popular (Curte cu Jurați: 9 Jurați în prima instanța și 12 în apel, dintre care 3 sunt magistrați), inculpat pentru infracțiuni deosebit de grave (crime sexuale, crime de sânge, atentate, terorism, trafic de droguri dure, etc.), într-un proces care se desfășoară cu "ușile închise" (adică, fără accesul mijloacelor mass-media), iar acestea la rândul lor, chiar dacă intră în posesia acestuia din alte (diferite) surse, nu sunt autorizate să-l facă cunoscut publicului. Având însă în vedere faptul, că pe de o parte, acest articol apare în presă externă (unde jurisdicția franceză nu are competență teritorială!), iar pe de altă parte, pentru că astăzi inculpatul, rejudecat (în apel), în cadrul unui proces în plină desfășurare (derulare, tot cu "ușile închise") este major (are 20 de ani), mi-am permis să fac cunoscut numele acestuia (aflat din surse sigure) pentru că am convingerea fermă că acest "amănunt" nu va aduce nuiciun fel de prejudiciu, nici imaginii inculpatului și nici familiei acestuia. Și nu în ultimul rând, pentru faptul că atât primul proces (care a avut loc în perioada 18-27 iunie 2013) cât și acesta în derulare (29-10 septembrie 2014) sunt procese cu "ușile închise" numai parțial, un acord la care au ajuns părțile constituite în parte civilă, pentru determinarea responsabilității instituțiilor statului, care datorită unei disfunctiuni majore ar fi contribuit la producerea unei drame de mare anvergură. Din contră, în ciuda insistențelor mele, în ciuda unor studii laborioase pe care le-am efectuat în domeniul comportamentului deviant și în special, în cel infracțional (atât criminal cât și corectional), în ciuda unei vaste experiențe acumulate de-a lungul timpului în activitatea mea cu infractori de drept comun cu grad ridicat de criminalitate, respectiv, criminali periculoși (cu care de altfel am obținut rezulte deosebite!), respectiv, cu tineri delincvenți recidiviști, aflați în eșec școlar din ZUS (Zonele Urbane Sensibile) ale marilor metropole franceze, posedând grave tulburări de personalitate, accesul meu la acest dosar a fost limitat, din cauza vârstei inculpatului, acesta fiind minor, în momentul comiterii actelor sale criminale.

Protejat: Legi nescrise ale Republicii franceze. Conjectura lui Matelly. Eppure io...

În acest articol prezint un punct de vedre strict personal în privința analizei activității social-politice și științifice al  Lt. Col. Jean-Hugues Matelly, în cadrul Jandarmeriei Naționale (franceze) și cercetător socio-politolog la Centrul  Național de Cercetare Științifică (Franța).  În nici un caz, sub nicio formă, interpretările mele în ceea ce privește această analiză nu pot fi reproșate acestuia, al cărui punct de vedere îl susțin și pentru care am un profund respect și nici trusturilor de presă ale căror corespondent sunt la Paris (Jurnalul Bucureștiului, Poliția Capitalei-București, respectiv, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite).Conjectura lui MatellyDin pacate, analiza socio-politica  a lui Jean-Hugues Matelly, Locotenent-Colonel in cadrul Jandarmeriei Nationale franceze si Cercetator Stiintific la CNRS (Centrul National de Cercetare Stiintifica), privind „fuziunea la rece" a Jandarmeriei Nationale (GN) cu Politia Nationala (PN), chiar si dupa „radierea pe viata" al acestuia din Corpul de Armata al Jandarmeriei Nationale, pentru aceasta, rămâne doar o conjectură, având în vedere faptul ca aceasta era „infirmată" categoric, atât de către Guvernul francez (pe atunci, șeful Guvernului, Francois Fillon I), cât mai ales de catre fostul Presedinte al Republicii franceze, Nicolas Sarkozy (2007-2012), pe atunci Presedinte, care a semnat el însusi acest document pe 25 martie 2010 (nepublicat în JO !), fiind pentru prima oară din întreaga istoria a celei de-a V-a Republici franceze (1958 -) ca o asemenea măsură disciplinară să fie luată de către un Presedinte de stat,  contra unui  jandarm-cercetător. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta problemattica  de exceptie: „Legi nescrise ale Republicii Franceze. Un pacat fatal al unui fost Presedinte de Stat francez"). Si totusi, s-ar parea, cel putin la prima vedre, ca politicienii francezi (clasa politică franceză), n-au făcut decat sa „valideze", indirect Conjectura lui Matelly, prin intermediul unor organizatii neguvernamentale sau institutii ale statului (ale Administratiei centrale!), care îl sustin direct, prin luarea unor decizii care „converg in norma" (in sens tare!) catre „asimilarea" GN (Jandarmeria Națională) de catre PN (Poliția Națională).

Protejat: Legi nescrise ale Republicii Franceze. Un „păcat” fatal al unui...

Problema lui Sarko, la urma urmei, era că exprimarea publică militară în Franța este extrem de limitată din punct de vedere juridic, iar Matelly a violat „cu consecvență" această tradiție. Ceea cea ce nu este permis ! Astfel, la ceva nepermis, Sarko a răspuns tot cu ceva „nepermis" : Radierea lui Matelly „pe viață" din corpul GN, printr-un decret prezidențial ! La scară istoriei franceze, ceea ce s-a întâmplat lui Matelly este extrem de rar. Și nu s-a întîmplat niciodată în timpul Republicii a V-a. În timpul cele de a IV –a Republici franceze a avut loc un asemenea eveniment, rămas celebru în istorie și într-un context social-istoric cu totul diferit. Este vorba de Generalul Jacques Pâris de Bollardière (16 decembrie 1907-22 februarie 1986), fost combatant, decorat în repetate rânduri (unul dintre cei mai decorați militari francezi!), în cel de-al Doilea Război Mondial, în Războiul din Indochina, precum și în Războiul din Algeria. Fiul unui ofițer de marina, absolvent al Școlii de Înalte Studii Militare din Saint Cyr (Ecole Spéciale Militaire de Saint Cyr), unde se distinge ca spirit contestator, rebel, este afectat în cel de-al 103 RIA (Regiment de Infanterie al Armatei) din Bastia (Insula Corsica), ca locotenent în 1932. În 1935 se angajează în Legiunea Străină și este numit în Primul Regiment Străîn de Infanterie la Saida (Egipt), care anul următor se instalează la Marrakech (Maroc). În februarie 1940, este avansat la gradul de căpitan și pleacă în Norvegia cu cea de-a 13-a Semi-Brigadă a Legiunii Străine, iar ulterior, în noiembrie participă la luptele din Africa (Gabon și Eritreea). Promovat Șef de Batalion, în septembrie 1941, va comanda Primul Batalion al Legiunii Străine în luptele din Libia (în special la El Alamein). Avansat la gradul de Locotenent-Colonel la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, el preia comanda a două escadroane SAS (Special Air Service 2° și 3°) franceze create în cadrul 1erRPIMa (Primului Regiment de Parașutiști de Infanterie al Marinei), în februarie 1946. Între 1950-1953 comandă trupele aeroportuare în Indochina. Afectat la CHEM (Centrul de Înalte Studii Militare) în octombrie 1953, iar mai târziu la Școala de Război, însărcinat cu comanda a două brigade terestre de luptă, pleacă în Algeria, în iulie 1956 și este avansat la gradul de General de Brigadă, fiind atunci cel mai tânăr general al armatei frnceze! Și totuși, pentru că se pronunță public contra torturii în Războiul din Algeria, este condamnat la 60 de zile de arest, pe 15 aprilie 1957, într-o fortăreața de la Courneuve (Regiunea urbană pariziană), tot prin decret prezidențial. Ulterior a fost reabilitat. Consiliul metropolei pariziene (Grand Paris), inaugurează piața „General Jacques Pâris de Bolardière" (intersecția dintre Bulevardele Suffren-sectorul VII și Motte Picquet -sectorul XV) pe 29 noiembrie 2007, la Paris, cu numai trei ani și jumătate, înainte de radierea lui Matelly. O stradă la Rezé (Loire Atlantique), a fost boteazată, tot, u= cu numele lui, pe 30 ianuarie 2009 și în Comunitatea Urbană Monbéliard (Doubs) podul dintre Audincourt și Valentigney îi poartă numele din 25 iunie 2010, cu puțin timp după „fuziunea la rece" dintre celor două mari insituții de securitate ale Statului: Poliția și Jandarmeria Națională. În ceea ce îl privește pe Jean-Hugues Matelly, jandarmul-cercetător, înainte de a fi „radiat pe viață" din Corpul GN, totuși, Sarko l-a somat indirect (adică nu l-a luat prin surprindere!), în iulie 2009 (pe atunci Șef de Escadron), trimițându-l în fața CEM (Consiliul de Anchetă Militară) pentru publicarea lucrării sale critice (semnat și de către alți colegi ai lui Matelly de la CNRS) : „Foc la Jandarmeria Națională", în care acesta se pronunță contra deciziei lui Sarko de a transfera GN sub tutela Ministerului de Interne, în ciuda faptului că el a avut numeroși susținători printre care putem menționa două mari sindicate din ambele branșe în care lucra: SNAD CGT (Sindicatul Național al Agenților Vamali), SNCS FSU (Sindicatul Național al Cercetătorilor Științifici).

Protejat: „Legio Patria Nostra”. Crime (de sânge) pasionale în cadrul Legiunii...

Pentru prima oara cand am auzit de „Paco",  legionarul  (Francesco Benitez), era in iarna anului 1998 ( in zilele de 5 si 6 februarie)  la Centrul de Arest (preventiv) Aiton (Alpii franco-elvetieni), in timpul pauzei unui curs de matematici superioare pregatitoare pentru obtinerea unei diplome de invatamant superior de scurta durata (pe atunci DEUG-Diploma de Studii Universitare Generale, nivel Bac+2 ani).Erau discutii contradictorii (cel putin aparent),  purtate  dintre un alt legionar "Yoko"  (Jozef Michalek),  incarcerat preventiv (in detentie provizorie) intr-un dosar de crima pasionala, in calitate de comanditar si un  "fioros" corsican nationalist G. B. (numele caruia nu pot dezvalui), aflat tot in detentie provizorie si cercetat in 5 dosare penale de bracaje (jaf armat) de furgoane blindate. Acesta din urma i-ar fi reprosat  legionarului Yoko (in repetate randuri), ca n-ar fi procedat "corect" si ca ar fi trebuit sa faca apel la serviciile lui Paco, pentru ca adevarul sa nu fi fost descoperit niciodata.Cu alte cuvinte, Paco ar fi putut rezolva "problama" lui sentimentala, fara niciun fel de urmari sau consecinte.Din pacate insa, mediul carceral, desi este un mediu fascinant, in care majoritatea detinutilor si, in special cei condamnati la pedepse lungi de inchisoare isi (re)gasec vocatia, este si un mediu pervers care geme de tot felul de pericole, care iti pun viata in pericol, daca esti prea curios si pui intrebari care nu tin de natura cursului pe care il predai !Este si motivul pentru care, pe atunci, nu mi-am permis sa-mi pun niciun fel de intrebari si nici altora, cu toate ca istoria amoroasa a lui Yoko, cu finalul sau dramatic, a devenit celebra intre timp si mijloacele mas-media nu incetau sa o faca cunoscuta lumii pe acesta.In acest context, cel putin la inceput, parea ca o relatie de incredere s-ar fi instaurat intre mine, Michalek si G. B., ceea ce m-a ajutat si deterimant sa fac eforturi (cat se poate de discret) pentru a intelege (neoficial), in cadrul unori cursuri de matematici superioare, psihosociologia unei crime diabolice, pasionale (pregatite minutios, cu diferite moduri operatoare) respectiv, comiterea unori jafuri armate bine organizate (cu arme de razboi, probabil pentru sponsorizarea atentatelor teroriste ale separatistilor din Corsica) in care cei din jur, aflati la locul evenimentelor, intamplator, erau intr-o stare de gratie !

Protejat: La Rio, în umbra lui Cesare Battisti. Colocviul internațional: „Crimele...

Colocviul international: "Crimele politice de sange. Pro si Contra"Multumesc si pe aceasta cale prietenilor mei  fideli care ne-au ajutat si sustinut in investigatiile noastre legat de acest articol : Yves Cohen (Paris, Franta), Luc Giraudet (Paris/Nantes, Franta), José Perez (Alicante, Spania), Xavier Dupire (Geneva, Elvetia), Pablo Paco (Sao Paulo, Brazilia),  Mia Giorgio  si Sergio  Voltera (Milano, Italia),  Jean – Pierre Michel (Rio de Janeiro, Brazilia), Michel Le Pouttre (Montevideo, Uruguay), Kurt Krafft (Buenos Aires, Argentina), Macchio Gonzales (Mexico, Mexic), precum si Grupului de Cercetasi Amazonieni (Guyana franceza, America de Sud) fara ajutorul caruia investigatiile noastre nu s-ar fi derulat in conditii optime ! Romancier de origine italiana, scriitor de mare succes, Cessare Battisti, in timpul anilor “de plumb” devine membru al Organizatiei PAC (Armed Proletarians for Communism), clasata pe atunci de catre magistratura italiana, o “intreprindere” terorista.Condanmnat la inchisoare pe viata in 1981 pentru comiterea a patru asasinate din acea perioada (pe care le neaga cu vehementa!), Battisti evadeaza si se refugiaza in Mexic.Astfel, in 1988, Curtea Suprema de Justitie din Milano, il condamna, din nou, pentru a doua oara, la aceasi pedeapsa, prin contumacie!Revenind in Europa in 1990, el se stabileste in Franta, care refuza conform“Doctrinei Mitterrand-iste” extradarea sa catre Italia in 1991.In 2004, cand Guvernul Francez se hotareste totusi, in sfrasit, sa-l extradeze, Battisti paraseste Franta si se refugiaza in Brazilia unde este arestat pe 18 martie 2007 si incarcerat in inchisoarea de maxima siguranta Papuna (Brazilia).Solicitand intre timp azilul politic, pe 31 decembrie 2010, Presedintele Luiz Inácio Lula da Silva, in ultima zi al mandatului sau, in ciuda “amenintarilor” din partea Guvernului Italian, refuza extradarea sa in Italia, fara insa a-l pune in libertate.Pe 6 ianuarie 2011, Tribunalul Federal Brazilian refuza cererea lui de eliberare din inchisoare (formulata la inceputul anului de catre avocatii sai), decizie care el va contesta in fata Curtii Supreme.Intre timp, pe 20 ianuarie 2011, Parlamentul European aproba (numai cu un singur vot contra!) o rezolutie de extradare a lui Battisti catre Italia.Din contra, in ceea ce priveste Comisia Europeana, ea considera ca diferendul trebuie sa fie solutionat pe baza unui accord bilateral, nu intre UE si Brazilia, ci numai intre Italia si Brazilia!Astfel, cum pe 8 iunie 2011, sase dintre cei noua judecatori ai Curtii Supreme de Justitie braziliene aproba cererea de eliberare a lui Battisti, putin dupa miezul noptii, pe 9 iunie el este eliberat din penitenciarul de maxima siguranta Papuna unde a fost inchis din 2007 dupa ce Brazilia a refuzat extradarea sa in Italia.

Protejat: Groapa de potențial (economică) a monedei (unice) euro (€)!

Criza economică europeană care nu se mai termină, care pare să se „prelungească prin continutate“, sub o formă mai mult sau mai puțîn definită în diferite „puncte" (țări) ale Spațiului Economic European, o criză economică care se adâncește pe zi ce trece și câștigă teren, este în atenția principalilor „suverani“ ai Zonei Euro (Euroland) Zonei Euro (Euroland)[1] O criza economica tentaculara care nu se mai opreste la frontierele interioare ale tarilor mici, “defavorizate“ ale Zonei Euro (Euroland): Grecia (PIB=223.000 Md$US), Irlanda (PIB=200.000 Md$US) sau Portugalia (PIB=190.000 Md$US), ci incepe sa afecteze si tarile mari care sunt in fruntea ei si distribuite pe axele sale principale: Italia (PIB=2.100 Md$US), Franta (PIB=3.140 Md$US) sau chiar si Germania (PIB=3.900 Md$US) . Conform unor statistici ale Eurostat, la sfarsitul anului 2012, “datoria publica“ (primul parametru fundamental caracteristic a mondei) din Zona Euro (al Uniunii Europene) a atins 12.280 Md€ (pragul simbolic de 85,1% din PIB-ul sau nominal), fata de anul trecut cand aceasta datorie era numai de 79,3%, deja, oricum, mult peste limitata admisa: 60% conform criteriilor de convergenta privind moneda unica €. Iar realitatea este mult mai cruda decat aparentele: Germania (Locomotiva Europei !), implicata profund (alaturi de Franta, “vioara a doua“) in salvarea economiilor tarilor “periferice“ Zonei Euro aflate intr-o mare dificultate financiara (cca 6 Md€ pentru Grecia, votat in 2010), este mult mai indatorata decat Italia in ciuda faptului ca in 2010 deficitul ei public a scazut de la 6,8%, la 6,4% din PIB. Cu o datorie de 2.079 Md€ (83,2% din PIB-ul sau nominal), Germania devine cea de-a treia tara cea mai indatorata in lume, inregistrand o crestere a datoriei sale cu 10% din PIB fata de anul trecut. La acest "capitol" nici celelalte state mari ale Zonei Euro nu stau cu mult mai bine (care o urmeaza in ordine descrescatoare a datoriilor lor) : Italia cu 1.843 Md€ (119% din PIB), Franta cu 1.591 Md€ (81,7% din PIB) si Spania cu 638 Md€ (62% din PIB), respectiv, Marea Britanie cu 1.310 Md $€ (83,1% din PIB) din afara Zonei Euro, dar membra a Uniunii Europene. Aceasta lista continua cu celelalte state dezvoltate (mai mici) din Zona Euro : Olanda (371 Md€, 62,7% din PIB), Belgia (341 Md€, 96,8% din PIB, care poate insa depasii 100% la sfarsitul anului !), Portugalia (160 Md€, 93% din PIB), Grecia (148 Md€, 142,8% din PIB, o progresia de 15% fata de anul trecut !), Irlanda (148 Md€, 96,2% din PIB), etc., datoria lor depasind cu mult cele 60% din PIB permise pentru integrarea monedei unice, Euro (€). Situatia este “dramatica“ si in restul tarilor industrializate ale Europei si a lumii : Islanda (142,5% din PIB), Austria (69,8% din PIB), Elvetia (64% din PIB), Australia (71% din PIB), Canada (85,7% din PIB), Japonia (197,8% din PIB), SUA (92,4% din PIB), etc.

Protejat: „Bagajiștii – haiduci” de pe Complexul aeroportuar Paris – Roissy...

Participarea mea la investigațiile legate de jafurile comise de către bagajiștii de pe Complexul Aeroportuar Charles de Gaulle (Paris), a fost și ea (ca întotdeauna!), cu totul „întâmplătoare" și ea se datorează numai faptului că și eu, personal, am fost chiar o dublă victimă. Pe de-o parte a „bagajiștilor-haiduci", cei acuzați, salariați ai prestatarilor de servicii (Trafic Piste-TP, Connecting Bag Service-CBS, Bag Ground Services–BGS), iar pe de altă parte, și a Companiei Air France-KLM, ea însăși, acuzatoare (cu toate că s-ar părea că nu ar fi fost străină de cele întâmplate!). Ironia sorții face că această companie aeriană de aviație civlă (cea mai mare din lume) care mi-a oferit un card de fidelitate (datorită numărului mare de călătorii pe care le-am efectuat prin intermediul acesteia) devine, într-un anumit context, „dușmanul meu de clasă" ca urmare a încălcării unor (nenumărate) reguli care aduceau (mari) prejudicii atât morale cât și materiale clienților săi, fără ca aceștia să se fi putut manifesta chiar dacă au descoperit că au fost înșelați.  Cu urmare, am fost (ca într-o mare majoritate de cazuri!) la originea declanșării anchetelor administrative și penale. În concluzie, sunt un rău ncesar omenirii!

Protejat: Marea reformă a regimului de pensii francez. „Sinistrele” legi și...

Nota Autorului. Articolul este citat într-o lucrare științifică de economie (în limba engleza). Vezi nota de picior din articol. THE REFORM OF NATIONAL SOCIAL-ECONOMIC SYSTEMS AND EUROPEAN REFORM. Carmen RADU *Liviu RADU **http://cks.univnt.ro/uploads/cks_2016_articles/index.php...* University Lecturer, PhD, Faculty of Social and Administrative Sciences, ”Nicolae Titulescu” University of Bucharest (e-mail: ceradu2005@gmail.com).** University Lecturer, PhD, Faculty of Social and Administrative Sciences, ”Nicolae Titulescu” University of Bucharest (e-mail: lgradu2005@yahoo.co.uk).Bibliografie: http://necenzuratmm.ro/.../42414-marea-reforma-a...Thomas CSINTA (Necenzurat/http://www.necenzuratmm.ro/component/search/...). Sistemul francez de pensii este bazat pe un sistem de repartitie ca de-altfel si cel romanesc (ceea ce nu este cazul sistemelor de pensii al tuturor tarilor europene), adica, cotizatiile persoanelor « active » (care desfasoara o activitate lucrativa salariata) servesc la plata pensiilor persoanelor «pasive» (cei care si-au incetat activitatea lucrativa salariata), atingand varsta de pensionare. Concret, in cadrul acestui sistem (contrar sistemului de pensii prin capitalizare [1]), pensiile persoanelor « pasive » sunt finantate din cotizatiile persoanelor « active », adica, ai  celor « incadrati  in campul muncii in conditii legale » ! In principiu, fiecare « activ » finateaza prin cotizatiile sale o cota-parte ai celor « pasivi », iar cu cat un « activ » contribuie la « intretinerea » unui numar mai mic de « pasivi», cu atat sistemul este mai « solid » si fiabil, mai rentabil si mai eficace.

Protejat: Modelul inchzizitorial al Justiției franceze. Judecătorul de instrucție între mit...

Moștenit de la Inchiziție și adoptat de către Napoleon, Codul de Instrucție Criminală francez din 1808, o adevărată reformă a vremii, nu este altceva decît un „mise à jour” (adusă la zi !)  a Ordonanței de Procedură Criminală din 1670. Prin acest Cod de Instrucție, în 1811, Juriul de Acuzare este înlocuit cu JI (Judecătorul de instrucție), un magistrat independent, pe care Napoleon îl considera cel mai puternic  om în cadrul Jurisdicției Franceze!Moștenitor al Locotenentului criminal, apoi al Magistratului de siguranță, de-a lungul timpului el devine actorul principal, „monstrul scaru” al unei justiții de tip inchizitorial, cu sarcini complet antagoniste, pe de o parte, cu acea de investigație, iar pe de altă parte, cu cea de jurisdicție, ceea ce pune în evidență o serie de contradicții în sistemul juridic inchizitorial. Printre atribuțiile principale ale sale, care și aztazi (cu mici modificări nesemnificative) sînt aceleași ca și în 1811, mentionăm: a) Utilizarea tuturor mijloacelor posibile (legale dar și mai puțin legale!) pentru a determina peacuzat (învinuit, inculpat) să-și recunoască vină (fapta); b) Utilizarea detenției provizorii, ca mijloc de instrucție, exercitând astfel o puternică presiune psihologică asupra acuzatului cu scopul de a-l face să-și mărturisească fapta (care eventual nici nu a comis-o); c) Nici o prezumptie de nevinovăție, considerându-l, pe acuzat, întodeauna vinovat, până când, ajunge la o concluzie contrară cu anchetatorii săi (echipă de jandarmi sau de polițiști, în funcție de zonă geografică – mediu rural sau periurban, respectiv, metropolă sau regiune urbană). În principiu, el poate folosi, practic, orice mijloc (legal și nu numai…) pentru descoperirea adevărului. În general, el are obligația să instrumeneteze un dosar cu care este însărcinat de către Procurorul Republicii, într-un timp „rezonabil” (art.175-2 din CPP), ceea ce, contrar jurisdicțiilor anglo-saxone (dar și celei romanești), înseamnă, teoretic, o detenție provizorie de 4 luni (renuvlabil încă o dată), într-un dosar infracțional corectional  și un an (renuvlabil încă o dată), într-un dosar infracțional criminal. În practică însă, intr-un dosar infracțional corecțional, o anchetă, durează în medie cca 10 luni, iar într-un dosar infracțional criminal, 30-35 de luni. Pentru a-i diminua puterea, art.137-1 al Legii Guigou (asupra prezumpției de nevinovăție din 15 ianuarie 2000) istaurează JDL (Judecătorul de Detenție și Libertate), care are rolul de a „proteja” acuzatul (învinuitul, inculpatul) și de a se opune încarcerării abuzive a acestuia în detenție provizorie (în perioada instrumentării dosarului), ordonată (cu rare excepții) de către Judecătorul de instrucție.

Protejat: Excizia în fața Justiției!

O excizie, în sensul cel mai larg (general) al cuvântului, prin definiție, semnifică  ablația unui țesut biologic al unui organism (viu), însă, în particular, termenul este folosit în cazul clitoridectomiei (ablația parțială sau totală al clitorisului, respectiv, apropierea labiilori mari al organului genital feminin), sau infibulatiei (ablația parțială a labiilor mari și a celor mici, respectiv, a vulvei), precum și în cazul introciziei (lărgirea orificiului vaginal), care nu sunt altceva, decât Mutilări Genitale Feminine (MGF), considerate în afară legii în majoritatea țărilor lumii, în special, în cele cu democrație avansată și un Indice de Dezvoltare Uman (IDU) ridicat. Conform celor mentionate mai sus, clitoridectomia (respectiv, infibulatia) ca o practica de MGF este utilizata cu precadere in Africa Sahariana si Subsahariana, in unele tari ale Orientului Mijlociu, respectiv, in Asia de Sud-Est, tari cu o instabilitate social-politica (putin democratice) si cu IDU, relativ, scazut. In ceea ce priveste introcizia este utilizata, in special, in Australia (de catre bastinasii Pitta-Patta) si in America Litina de catre bransa indienilor Panos din Peru. Odata cu migratia internationala (legala sau ilegala) si in special a populatiei lumii a treia din Africa si America Latina catre tarile post-industrializate (cu un IDH foarte ridicat), exciziunea a fost ″importata″ (direct sau indirect) atat in tarile bogate ale Uniunii Europene (Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Spania, Benelux, Tarile Nordice etc.), cat si pe continentul nord-american (SUA si Canada), respectiv Australian . Astazi, estimam ca annal, in lume, cca 2 milioane de tinere sunt supuse clitoridectomiei (sau infibulatiei), iar numarul total de mutilari gentitale (sexuale) feminine practicate pana in prezent ar fi de cca 138 de milioane (esentialmente in Africa Subsahariana), care variaza intre cca 1,5% in Camerun si 95% in Guineea. Adica, exact numarul total al migrantilor care lucreaza in afara frontiertelor tarilor lor de origine! Cu alte cuvinte, al strainilor dezradacinati, care sunt obligati sa lucreze in alte tari (decat tara lor de origine si nu rareori exploatati ca slavii), pentru a putea supravietui si pentru a-si intretine familiile lor. In Franta, desi numarul femeilor mutilate sexual a inceput sa scada incepand cu anii 1980, numarul lor astazi ar fi inca de cca 55.000, in special in mediul franco-african (vest-african: Mali, Burkina Faso, Guineea si est-african : Egipt, Etiopia, Sudan)

Protejat: Exorcismul în fața Justiției!

Exorcismul, „teoretic″ este prin definiție, un vechi ritual religios al Biseicii Catolice, specific însă și altor culturi și religii. Practicat de către un exorcist (adept al exorcismului), prin intermediul unei proceduri bisericești „convenționale″, cunoscută sub numele de exorcizare, aceasta constă în alungarea Diavolului (demonilor, spiritelor rele) dintr-o persoană, dintr-un loc, dintr-un obiect, etc., presupuse a fi posedate de către acesta (acestea).În conformitate că unele documente (fundamentale) ale Bisericii Catolice, Diavolul (demonii, spiritele rele) ar putea stăpânii într-o oarecare măsură ființele umane din cauza păcatului strămoșesc.În mod „tradițional″ se consideră că printre indiciile posesiunii demonice (diabolice) pot fi ciudățenii, aparent, ieșite din comun, inexplicabile din punct de vedere științifico-medical, cum ar fi: vorbirea unei limbi necunoscute de către cel posedat sau înțelegerea acesteia, fără niciun studiu (pregătire) prealabil (ă); cunoașterea unor date sau detalii (amănunte) despre un eveniment spațio-temporal cu care posedatul nu s-a aflat niciodată în contact și nici nu ar fi auzit vreodată de acesta; înzestrarea celui posedat cu puteri fizice anormale (de excepție, supranaturale) comparativ cu vârstă, respectiv, condiția sa fizică, etc.

Protejat: Moham(m)ed Merah: Adevărul despre drama teroristă islamistă de la Toulouse....

„Adevărul este că nu există adevăr" ! (Pablo Neruda, Premiul Nobel - 1971) și chiar dacă ar exista, prin absurd, în niciun caz, sub nicio formă, „acasta nu depinde de numărul celor care cred în el"! (Henrik Johan Ibsen) Vineri, pe 23 martie 2012, Procurorul General al Republicii de Paris, François Molins, însărcinat cu ancheta privind crimele pe care le-ar fi comis în regiunea în Toulouse Métropole (Toulouse și Montauban) suspectul  de origine algeriană („ucigașul pe scuter"), Mohammed Merah (10 octombrie 1988-22 martie 2012),  în vârstă de 23 de ani, anunța (oficial), în conferința sa de presă (și în prezența mea), anihilarea (mai exact: uciderea!)  acestuia de către polițiștii de la RAID (unitate de intervenție de elită a Poliției Naționale) „după 32 de ore de negociere eșuată cu acesta, și în sfârșit, „soluționarea" dosarului „zilei celei mai lungi" din întreaga istorie criminală a Franței! Pentru a fi mai convingător, acesta detalia și „agenda criminală" a suspectului : pe 11 și 15 martie uciderea a trei militari parasutisti francezi (doi de origine magrebină și unul originar din Guadeloupe-colectivitate teritorială din Caraibe, cu statut administrativ, simultan, de departament și regiune francez), iar pe 19 martie execuția unui rabin (profesor) și a trei copii (elevi) evrei (dintre care doi ai acestuia) la Școală israelită Ozar Hatorah, la Toulouse („Trezor al Torah-ului", instituție evreiască fondată în 1945, în Palestina, sub mandat britanic, însărcinată cu educația evreilor ortodocși adepți al iudaismului liturgic spaniol și portughez). Prezent la fața locului (din „întâmplare”!), multe din afirmațiile făcute de către Procurorul general al Republicii François Molins nu le împărtășeam (și nu le împărtășesc nici astăzi!), iar acesta, din păcate, nici nu bănuia pe atunci, cât de departe era de adevăr, de realitate ! În timpul negocierilor, individul (considerat doar „suspect"!),  ar fi afirmat că prin intermediul crimelor pe care le-ar fi comis în ziua 19 martie, ar fi vrut „să se răzbune pe copii palestinieni uciși în bombardamentele israeliene" în Fâsia Gaza (parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Marii Mediterane, care, conform înțelegerilor de la Oslo, este una din cele două componente teritoriale ale entității statale aflate sub administrația Autorității Palestiniene, cuprinzând un număr mare de localități urbane și de tabere locuite de refugiați palestinieni din 1948 și de urmașii lor, fiind și unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populație din lume, 1.040.000 de locuitori pe o suprafață de 360 km², controlată în prezent de către mișcarea politică islamistă Hamas) și Cisiordania (cea de-a doua componentă teritorială a entității statale aflate sub administrația Autorității Palestiniene, aflat pe malul drept al răului Iordan, o entitate arabă-sunita semiindependentă și separată teritorial și politic de guvernul Hamas, cuprinzând o serie de enclave cu așezări și colonii agricole și urbane israeliene). În ceea ce privește, crimele comise pe 11 martie (un parașutist ucis la Toulouse), respectiv, pe 15 martie, alți doi și unul grav rănit (astăzi paralizat pe viață, tetraplegic) la Montauban (Toulouse Métropole), suspectul ar fi vrut să se răzbune pe militarii conaționali originari din fostele colonii franceze (Magreb - cele trei țări nordafricane, Algeria, Tunisia și Maroc, respectiv, Egiptul, Libia și Mauritania parțial, istoria cărora are multe trăsături comune, respectiv, POM-Pays d’Outre Mer, teritoriile francez nemetropolitane-colectivități teritoriale) care servesc în armata franceză în cadrul operațiunilor militare în care Franța este angajată prin intermediul diferitelor organizații politico-militare, fie de menținere a păcii în lume ca NATO, ONU, etc., fie  contra terorismului islamist (în special, în Irak, Afganistan și Pakistan)

Protejat: Bilanțul terorismului și antiterorismului american în ultimul deceniu (2001 –...

Remember: În timpul investigațiilor mele la New York legat de tematica acestui articol, am contactat o serie de persoane și personalități din diverse instituții (publice, respectiv, private), trusturi de presă, etc., ale statului american, implicate direct sau indirect, mai mult sau mai puțin în evenimentele care au marcat deceniul care a trecut de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Consider de datoria mea să menționez că în acest articol expun o părere strict personală care, în mod evident, nu angajează sub nicio formă, nici responsabilitatea morală și nici cea juridică a celor pe care i-am contact și mi-au furnizat documente sau informații inedite legate de derularea acestor evenimente! Cu un deceniu în urmă, după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 la New York, am părăsit teritoriul United States al Administrației Bush, „țara tuturor posibilităților“, a marilor contradicții economice și a inegalităților sociale, în care manipularea și monitorizarea „no limite“ sunt un sport național ridicată la rang de „religie“, în care totul se vinde și totul se cumpără (inclusiv, un Juriu Popular, dacă interesul național sau cele financiare publice sau chiar și private o impun !), în care sistemul de sănătate este „ghilotinat“ de bună voie și nesilit de nimeni (cu acordul contribuabililor, în care capitalismul sălbatic uzat moral, „doarme pe ghimpe“ (pentru a fi mereu „în veghe“) și face că 1% dintre cei înstăriți să dețînă 70% din activele financiare ale națiunii, iar 400 de persoane să posede în total o avere de 1.570 Md$US, depășind-o pe cea deținută de către 155 de milioane de americani, în care legea ultra-liberală a armelor de foc face nu mai puțin de 130.000 de victime anual (din care peste ¼ de decese !), cu „conjectura“ că, deși acestea au fost executate de către membrii grupării teroriste Al Qaida avându-l ca leadrer și mentor pe Osama Bin Laden, ele au fost meticulos concepute și organizate, in cele mai mici detalii, nu de către ei, dar de către, alții. Alții, care aveau interese meschine și oculte, de neînțeles pentru muritorii de rând, care aveau nevoie de un pretext pentru „Invazia SUA“ (& NATO Co.) în Afganistan și în Irak. Alții, care erau mai presus de orice bănuiala și care în frustrarea (și amai ales) în delirul lor, doreau să arate lumii (și în special celei arabe, „îmbibată“ în petrol!) că în „cazinourile“ lumii sunt ei cei care fac „jocurile“ curat-murdare, „Jandarmii lumii“, care „veghează“ asupra intereselor omenirii, mai mult sau mai puțin, atât ale „națiunilor unite“, cât mai ales ale celor „ne-unite“, singurii capabili să aducă și să mențină acea „pace“ și „democrație“ durabilă în lume de care lumea are sau nu are nevoie și nu atât pentru supraviețuirea, dar, mai ales, pentru „prosperitatea“ ei. Cei, pe care încercând, în disperarea mea, să-i găsesc de-a lungul anilor, i-au „găsit“, tot, alții. Și nu în interesul meu și nici în interesul lumii, dar în interesul adevărului istoric. Acelui adevăr, despre care Albert Camus (Premiul Nobel, 1957) spunea că este „misterios, ușor de pierdut și trebuie recucerit mereu“. Care astăzi nici nu mai contează, pentru că viața merge înainte, cu sau fără voință noastră, cu sau fără ei și așa cum remarca Pablo Neruda (Premiul Nobel, 1971), pentru că adevărul este că nu există adevăr“, în acest dosar de jihadologie (terorism islamist).