„Axa” Isaccea-Babadag – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Dr. ing. Sebastian Cătănoiu redactor șef adjunct al Jurnalului Bucureștiului (Director al Adminisrației Parcului Natural Vânători Neamţ)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

În lectura contemporană, termenul de „axă” a fost încărcat inevitabil de semnificații geopolitice moderne, mai ales după cel de-Al Doilea Război Mondial, când „axe” rivale au pretins, fiecare în felul său, o formă de centralitate istorică sau chiar de axis mundi. În acest context, o formulare precum „Axa Isaccea–Babadag” poate părea, la prima vedere, un exercițiu de analogie anacronică sau chiar o proiecție ironică asupra unui spațiu care nu a funcționat niciodată în logica statelor-națiune sau a ideologiilor secolului XX. Dacă însă ne desprindem de sensul modern al „axei” ca proiect de dominație globală și o reîntoarcem la sensul ei originar de linie de conexiune între noduri de putere, atunci asocierea Isaccea–Babadag capătă o consistență istorică reală, pentru finele secolului al XIII-lea. În acea perioadă, Sakchi și Baba Dağı, după numele lor turcesc, nu erau simple așezări ale Dobrogei, ci puncte de articulare între lumi politice, economice și religioase aflate în plină transformare.

„Axa” a fost posibilă datorită contextului istoric și a două personaje contemporane, unul politic și militar, celălalt religios. În secolul al XIII-lea, Dobrogea se afla la intersecția a trei entități statale puternice Imperiul Bizantin, Hoarda de Aur și Sultanatul de Rum, aflate mai mereu în conflict. După recucerirea Constantinopolului, în 1261, de la latini, Imperiul Bizantin reintra formal în existență, dar într-o formă mult redusă teritorial și considerabil slăbită economic și militar. Resursele imperiale erau limitate, armata era insuficientă pentru a controla eficient frontierele îndepărtate, iar politica externă devenea din ce în ce mai dependentă de diplomație și alianțe temporare, mai degrabă decât de forță militară directă.

Bizanțul din această perioadă trebuie înțeles ca un imperiu restaurat, dar fragil, prins între presiunea Hoardei de Aur la nord și est, transformările lumii turcomane din Anatolia și entitățile balcanice în ascensiune. Deși Bizanțul păstra controlul formal asupra unor teritorii, în practică multe regiuni de frontieră, inclusiv Dobrogea, funcționau ca spații de contact fluid între puterea imperială, formațiunile locale și autoritatea stepică. În acest context de instabilitate structurală, Bizanțul nu mai putea impune o ordine centralizată în zonele periferice, ci încerca să gestioneze influențele externe prin tactici de echilibru politic. 

În același timp, spațiul nordic al Mării Negre și Dunării de Jos intra sub influența crescândă a Hoardei de Aur, condusă de Berke Khan. După moartea lui Ginghiz Han, Batu, unul din nepoții săi, beneficiind de sprijinul generalului Subotai, a cucerit teritoriile actualei Rusii și a lansat marea invazie mongolă a Europei, în 1241. Avansul mongolilor este stopat doar de moartea neprevăzută a Marelui Han Ogodai și de necesitatea  ca Batu să participe la alegerea noului han. Teritoriile cucerite de Batu, din Siberia și Caucaz până în Europa de Est au făcut parte din Hoarda de Aur care, mai apoi, sub loviturile principilor ruși, s-a destrămat în mai multe hanate. După moartea lui Berke, primul han al Hoardei trecut la islamism, la conducerea acesteia s-au succedat cu rapiditate mai mulți hani, ceea ce a permis întărirea emirilor regionali, unii dintre ei descendenți din Ginghis Han.

Nogai Khan sau Kara Nogai (cca. 1235–1299) s-a evidențiat încă din vremea lui Berke, dar slăbiciunea noului han Mongke-Temur (1280–1287) îl propulsează în prim-planul statului tătar. Controlând autoritar teritoriile dintre Carpați, Nistru, Dunăre și nordul Mării Negre, Nogai Khan a fost în stare să atace cu succes Ungaria și Polonia, în repetate rânduri. Disensiunile cu noul han Tele-Buqa le-a rezolvat prin asasinarea acestuia și promovarea unui nepot de-al său pe tronul Hoardei, ceea ce l-a transformat în liderul din umbră al acestui stat. 

Această nouă poziție i-a permis să ducă o politică cvasiindependentă față de Hoardă. Căsătoria cu Eufrosina, fiica ilegitimă a împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, îl transformă într-un aliat al Bizanțului și un adversar al Țaratului Bulgar, astfel că Nogai Khan decidea de la egal la egal cu împăratul Bizanțul cine domnește la Târnovo și cum se trasează granițele între Carpați și Volga.

Teritoriul pe care l-a deținut timp de câteva zeci de ani, de la Carpați până la Nistru și Dunăre până la Porțile de Fier, echivalent aproximativ cu teritoriul vechiului Regat al României, trebuia administrat. Chiar și după convertirea la islam și sedentarizarea parțială a Hoardei de Aur, marii comandanți continuau adesea să se deplaseze între reședințe sezoniere. Nogai controla mai multe centre comerciale precum Sakchi (astăzi Isaccea, vechea Noviodunum ), un important punct de trecere peste Dunăre, Solhat (astăzi Staryi Krym), un centru administrativ și comercial important și porturile de la gurile Dunării și din Crimeea, prin care treceau negustori genovezi și bizantini. Cu siguranță Sakchi era una dintre principalele sale reședințe, mai ales că poziționarea orașului era optimă pentru a dirija cele două aripi ale teritoriului stăpânit de Nogai Khan, asigurând legătura dintre Europa Centrală, Bizanț și stepele eurasiatice și coordonarea intervențiilor militare împotriva Bizanțului, Bulgariei, Ungariei, principatelor ruse sau chiar…împotriva Hoardei. Atunci când hanul de pe Volga a renunțat să mai recunoască tutela lui Nogai Khan, au avut loc lupte fratricide pe malul Nistrului, granița dintre teritoriul lui Nogai și cel stăpânit de Hoardă, soldate până la urmă cu moartea lui Nogai Khan și dispariția „statului” său. Descoperirile de monede și vestigii din perioada Hoardei de Aur confirmă că, fără să fi fost o capitală în sensul medieval european, Isaccea a reprezentat, în acea perioadă, un centru de putere de care țineau cont Bizanțul, Țaratul Bulgar și Hoarda de Aur. 

Sultanatul de Rum a fost întemeiat la sfârșitul secolului al XI-lea de ramura anatoliană a dinastiei Selgiucide, după victoria obținută împotriva Bizanțului în Bătălia de la Manzikert. Ca o ironie, denumirea de „Rum” provine din termenul arab și persan pentru „Roma”, desemnând fostele teritorii bizantine din Anatolia. La începutul secolului al XIII-lea, sultanatul controla cea mai mare parte a Anatoliei centrale și era unul dintre cele mai prospere state ale Orientului Apropiat. În 1243 armata selgiucidă a fost înfrântă decisiv de mongoli în Bătălia de la Köse Dağ, astfel că Sultanatul de Rum a devenit vasal al mongolilor, aceștia intervenind direct în succesiunea la tron.

În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sultanul Kaykaus al II-lea  (domnie între  1246–1262, cu întreruperi) a încercat să limiteze influența mongolă, cu sprijin din partea Imperiului Bizantin și a Sultanatului Mameluc. Înfrânt, acesta s-a refugiat la curtea împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, obținând pentru câteva mii de familii de turcomani, permisiunea de a se stabili în Dobrogea, această colonizarea fiind considerată una dintre originile prezenței turcilor musulmani în această provincie, înainte de expansiunea otomană. Primirea turcomanilor permitea apărarea frontierelor bizantine împotriva invaziilor din nord, îndepărtarea triburilor turcomane din Anatolia, unde provocau instabilitate și oferea un refugiu susținătorilor lui Kaykaus al II-lea, aliați ai Bizanțului. 

Comunitatea turcomană ajunsă în Dobrogea era condusă spiritual de Sarı Saltık, un învățat care a contribuit la răspândirea tradițiilor islamice în Balcani. Potrivit tradiției, grupul de turcomani condus de Sarı Saltık s-a stabilit în Dobrogea în jurul anului 1263. În aceeași perioadă, influența lui Berke Khan în regiunea nord-pontică era în creștere, ceea ce face plauzibilă existența unor contacte indirecte între cele două sfere de influență. Cu toate că nu există însă dovezi contemporane care să confirme o întâlnire directă între cei doi, legătura dintre Berke Khan și Sarı Saltık este cel mai bine înțeleasă ca una de context istoric și posibil sprijin indirect, mai degrabă decât ca o relație personală demonstrată documentar. 

Spre deosebire de Berke, care a murit în 1266, Nogai Khan a exercitat influență timp de câteva decenii, exact în perioada în care tradiția îl plasează pe Sarı Saltık în Dobrogea. Numeroase surse medievale arată că Nogai era tolerant față de diferitele confesiuni religioase și a permis funcționarea, fără opreliști, acomunităților musulmane, ortodoxe sau catolice. Relația dintre Nogai și Sarı Saltık a fost una de protecție politică indirectă și coexistență în același spațiu de influență,  Dobrogea, care se afla cultural și religios într-un mediu turco-musulman în expansiune, politic, sub influența puternică a Hoardei de Aur și juridic, revendicată de Bizanț. În acea perioadă nu exista orașul Babadag, în forma cunoscută din perioada otomană. Cel mai probabil exista o așezare rurală sau o zonă de colonizare a turcomanilor. După moartea lui Sari Saltik, tradiția spune că mormântul său a devenit loc de pelerinaj, iar în jurul acestuia s-a dezvoltat treptat așezarea care avea să fie cunoscută drept Baba Dağı („Muntele lui Baba” sau „Muntele Sfântului”). Numele este asociat în mod tradițional cu Sarı Saltık, astfel că în perioada otomană locul a devenit unul dintre cele mai importante centre religioase musulmane din Dobrogea. 

La Sakçı, fluviul Dunărea funcționa ca o frontieră permeabilă între Imperiul Bizantin și spațiul dominat de Hoarda de Aur, unde circulația bunurilor, a oamenilor și a ideilor definea mai degrabă realitatea politică decât granițele fixe. La doar câteva etape de caravană spre interior, Babadagul timpuriu, asociat prin tradiție cu Sarı Saltık, se contura ca un spațiu de sedimentare spirituală și comunitară, unde prezența grupurilor turco-musulmane era dublată de o puternică dimensiune mistică și de legitimare religioasă. Figurile lui Nogai Khan și Sarı Saltık trebuie citite ca doi poli complementari ai aceleiași realități istorice: puterea politico-militară a stepelor pontice și autoritatea spirituală a dervișilor care legitima și organiza noile comunități musulmane de frontieră. Astfel, ceea ce astăzi ar putea părea o „axă” anecdotică devine, privit în logica epocii, un coridor esențial al lumii medievale, în care se întâlneau Bizanțul târziu, islamul stepic al Hoardei de Aur și comunitățile dervișe inspirate de Sarı Saltık ce aveau să modeleze identitatea religioasă a Dobrogei medievale. În acest sens, „Axa” Isaccea–Babadag nu desemnează un proiect de putere, ci o realitate istorică specifică unei frontiere fluide, în care Dobrogea devenise, mai mult decât în perioadele care au urmat, un important spațiu de contact între Europa și Asia.

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Șefului Postului de Poliție din Hărman Nicolae Agapie. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu circulă în comună, încă, în libertate (fără stăpân, fără lesă, fără zgardă etc) și face victime

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul de „complezență” („tipizat”) al Agentului șef principal Nicolae Agapie șeful Postului de Polițe din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Echipa de „șoc” a Agentului șef principal de Poliție Nicolae Agapie (cu agenții „speciali” implicați în dosar Tudor Iiulian & Oana Dorca) „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității”

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)