„Belle Littérature”. Fantasmele din adolescență – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, nembru UZPR Craiova)

„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste”–Maica Tereza

La sfârşitul clasei a 12-a, am stat câteva zile în bancă cu Valentin. Din întâmplare. Nici el nu ştia nimic de mine, nici eu de el, chiar dacă am fost colegi atâția ani. Nu ne observasem până atunci. Dar Dumnezeu ne dă ceva de învăţat din fiece clipă. Am observat că are poezii de Nichita Stănescu la finalul fiecărui caiet. Şi pe altele Lucian Blaga. Apoi zile în şir, mă ducea acasă, pe drum ne cunoşteam şi realizam câte avem în comun. Apoi, ne-am îndrăgostit unul de altul. Erau ultimele zile de liceu şi ne căutam, ne aşezam în aceeaşi bancă, ieşeam în pauză împreună. Mama nu l-a plăcut niciodată. Mi-a spus că mă va chinui. Nu am înţeles din prima ce a vrut să zică atunci, am înţeles câteva luni mai târziu. M-am aruncat cu toată fiinţa mea în această dragoste de 18 ani, simţeam că aveam nevoie de fiecare clipă din acea dragoste, de bucuriile şi de dramele pe care mi le putea aduce.

Era extrem de posesiv, suferea dacă cineva întorcea capul după mine. Dan era îndrăgostit de mine din clasa a 9-a, era ceva ştiut de toţi, se făceau bancuri cu Dan îndrăgostit, când voia cineva să dea un exemplu de îndrăgostit fără şansă, toţi se gândeau la Dan. Eu eram deja învăţată cu înţepăturile tuturor pe tema asta, dar şi cu florile lui Dan, era singurul care ştia, habar nu am de unde, că îmi plac trandafirii galbeni și liliacul alb şi îmi aşeza, uneori o crenguţă pe bancă, îmi scria poezii puerile, sau le copia şi le mai modifica rima, nici măcar nu mă mai distra, era un fapt de viaţă cotidian. Viaţa mea de liceu fără protecţia lui Dan, cred că ar fi fost altcumva. Valentin ştia şi el, dar suferea şi la un moment dat a început să-i facă rău lui Dan, îi rupea florile, bileţelele, odată i-a distrus ghiozdanul, într-un exces de gelozie.

Taina. Inceput de poveste de Cristina Mihaela Barbu – recenzie

La început, eram flatată, era semn clar pentru mine, pentru acea eu de 18 ani, că Valentin mă iubea, mama nu asta înţelegea din gesturile lui şi din păcate, a avut dreptate. Valentin era extrem de sensibil, avea o sensibilitate de fată, o vulnerabilitate pe care uneori nu o înţelegeam, dar eram îndrăgostită şi îmi imaginam că îl protejez. Nu mai avusese altă prietenă, nici eu alt prieten, bineînţeles că luni de zile nici nu am îndrăznit să ne sărutăm, iar când am făcut-o, trupurile noastre au rămas undeva, la un metru unul de celălalt. Până la adevărata apropiere a trupurilor nu am mers. Îi spuneam că ne dăm răgaz să ne cunoaştem, el îmi reproșa că nu-l iubesc suficient, dar ne opream acolo unde se opreau adolescenţii, odată, temători de fiecare clipă. Pentru el, asta a fost o dovadă clară că iubirea mea nu a fost prea profundă și atunci ne-am căsătorit, dorind să-i arăt dragostea mea până la capăt. Nu ştiu cum a pornit chinul, cred că la început mi-a spus că aşa cum mă iubeşte el nu mă va iubi nimeni niciodată şi bineînţeles că îl credeam, apoi, după câteva luni, mi-a spus că nimeni nu mă poate iubi, că aşa cum sunt eu, doar el mă poate accepta şi îl credeam şi atunci, apoi a început să-mi strecoare puţin câte puţin neîncredere, suspiciune în legătură cu mine, că sunt urâtă, că sunt grasă, că nu înţeleg anumite lucruri, că nu ştiu să mă îmbrac, că doar el, el singur poate să mă iubească, că niciodată, dacă plec de lângă el nu voi mai găsi pe cineva ca el.

Când au aflat părinţii mei, răul era deja făcut. Le spuneam că sunt urâtă, le spuneam că nu voi reuşi nici să termin facultatea, nici în general, în viaţă, mă înfometam, pentru că mă vedeam grasă, făceam ore în şir de gimnastică să slăbesc. La un moment dat, mi-am cumpărat o trusă de farduri, am crezut că-i va face plăcere. M-am fardat prima dată, dar a înnebunit, m-a pus să mă şterg, aveam o batistă la mine, am udat-o şi până la rană a şters fardul de pe faţa mea, odată cu lacrimile care cădeau haotice, nedumerite, fără să înţeleagă nimic…La București venea fără să mă anunţe, mă urmărea, se ascundea după mașini, după tramvaie, să vadă cu cine ies din facultate, cu cine intru în cămin, odată a venit ras în cap, voia să mă verifice dacă mă plimb cu el de mână indiferent de ce spune lumea din jur. Se uitau unii după mine şi eu îl ţineam strâns de mână să-i demonstrez marea dragoste, mă supunea la teste, mă controla, eram un cobai, eram din ce în ce mai slabă, din ce în ce mai neîncrezătoare în mine, din ce în ce mai înfricoşată de tot, de toţi, încerca să mă facă să înţeleg că mama şi tata vor să ne despartă, ne vor răul, doar el îmi vrea binele. Eram din ce în ce mai slabă în faţa lui. Apoi, la scurt timp după ce ne-am căsătorit, s-a mutat în București, am luat un apartament cu chirie și toată viața mea, clipă cu clipă era sub controlul lui.

La un moment dat, tata a luat legătura cu mama lui şi în urma discuţiei Valentin a înnebunit. A venit cu un cutter, şi în faţa părinţilor mei a încercat să-şi taie venele, eu am vrut să-i iau apărarea, să-l apăr, da, avea dreptate, mama şi tata ne voiau răul, m-am aruncat peste el şi mama plângea îngrozită înţelegând răul intrat în mine. Treceam prin clipe crunte, de nesuportat pentru un copil de 20 de ani, nu știam să mai culeg binele din rău, să le despart, să le aleg, să le discern. Eu înțelegeam doar că iubirea lui nenaturală trebuia răsplătită cu o dragoste întreită din partea mea. Luni de chin, luni de ameninţări cu sinucidere ale lui Valentin, luni de neîncredere pentru mine, în mine. Nimeni nu ştie ce efect pot avea cuvintele asupra unui copil. Mă uitam în oglindă şi vedeam ceva diform, urât, un nas uriaş, buze prea groase, mâncam doar frunze de salată, fructe, eram osul şi pielea, dar mă uitam în oglindă şi vedeam colaci, burţi, şi mă maltratam, făceam masaj până la sânge, mă strângeam în corsete, la un moment dat, am renunţat să mai ies din casă, stăteam şi doar îl aşteptam, doar învăţam, dar numai eu şi el ştiam că nu trebuia să mă mai duc la facultate, că acolo există băieţi care vor râde de mine, care îşi vor bate joc de mine şi eu voi suferi. Dar şi el, Valentin va suferi şi atunci, voiam să renunț, măcar încă un an…

Suferinţa, vina pentru tot ceea ce eram ajunsese într-un asemenea punct, eu eram atât de vulnerabilă în faţa lui, organismul meu ceda, deja leşinam din orice, şi într-o astfel de cădere, părinţii au reuşit să mă convingă să merg la un psiholog.  Mi-a plăcut din prima, era o doamnă distinsă, delicată, liniştită, vorbea încet cu mine, cred că nimeni altcineva nu reuşea acolo unde ea a putut. După câteva luni, am hotărât să renunţ la Valentin, şi privind doar mărul lui Adam din gâtul lui, i-am spus „Ieşi!”, şi a ieşit definitiv din viaţa mea, dar au trecut alte luni până să plece cu totul, până să nu mă mai urmărească, până să nu mă mai caute, până să nu mă mai controleze. Venea în continuare tăiat, cu cutterul de jos până sus, suferea ca un câine şi eu sufeream sus, la geam, privindu-l, deja ştiind să pătrund în mintea lui, deja cunoscându-l şi uneori, din prea multă dragoste, din prea multă compasiune, ca în pilda fiului risipitor, îl primeam din nou, tâind boul cel gras, aruncându-mă cu totul în braţele lui, el promiţând că va fi altceva, că se va schimba, şi dura o zi două şi revenea la gelozii, la şantaj, la cuvinte urâte. Într-o zi, am uitat, inima mea, într-o zi, a fost mai încăpăţânată ca el, a uitat tot ce a fost frumos în ultimii doi ani, s-a ambiţionat să-şi amintească doar cuvintele urâte, tăieturile, ameninţările, încercările de tăiere şi a fost de ajuns! Cum să-ţi construieşti viaţă alături de acest om? Dacă încerci să cauți nebun, smintit, cu mințile duse și egoiste, dacă încerci să cauți rătăcind cu ochii acoperiți, cu inima păstrată doar pentru tine, dacă încerci să cauți prin propriile angoase, frici, temeri, agonii, nu vei găsi niciodată calea spre dragostea adevărată. De fapt, nu știi ce este dragostea adevărată, vei avea doar un surogat ieftin, un kitsch de dragoste, o manea copiată după o simfonie. N-o vei cunoaște niciodată. Ce lecţie a vrut Dumnezeu să-mi dea? Ce diferenţă între copilul cu ochi de smarald care-mi recitea la nesfârşit Rainer Maria Rilke şi omul negru în care s-a transformat pe parcursul a câțiva ani, ani lungi, înfiorători, îngrozitori. Ştiu doar că la fiecare apropiere a copiilor mei de cineva, am fost atentă, am fost cu ochii deschişi, în alertă să nu îndrăznească cineva să le facă cineva rău, aşa cum mi-a făcut mie Valentin, atunci…

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

„Corsica nu crede în lacrimi”. Misteriosul triunghi criminal al Bermudelor în dosarul Claude Erignac – Yvan Colonna – Franck Elong Abé. Asasinarea lui Claude Erignac și nevinovăția lui Yvan Colonna. De ce Franck Elong Abé l-a ucis pe Yvan Colonna? („La Corse ne croit pas aux larmes”. Le mystérieux triangle criminel des Bermudes dans le dossier Claude Erignac – Yvan Colonna – Franck Elong Abé. L’assassinat de Claude Erignac et l’innocence d’Yvan Colonna. Pourquoi Franck Elong Abé a-t-il tué Yvan Colonna ?)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul românilor încarcerați pentru crime sexuale și proxenetism în centrele de detenție din Franța (Châteauroux, Besançon, Aix-Marseille-Provence Métropole/Métropole Nice Côte d’Azur) și în Spania (Lleida), adepți ai „Triunghiul amoros familial (conjugal)” – o crimă sexuală deosebit de gravă și pedepsită foarte sever

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul „hoților de cabluri din cupru” români încarcerați (în detenție privizorie cu statut de „preveniți”) în centrele JVA (Justizvollzugsanstalt) ale landurilor germane Bavaria (Würzburg, Schweinfurt, Aschaffenburg, Bamberg) și Hessa (Darmstadt/Eberstadt, Frankfurt am Main I/IV, Weiterstadt). „KriPo” și organizarea Sistemului judiciar german

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)