„Belle Littérature”. Lumea mea…Dintre iluzii, cea mai frumoasă! – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, nembru UZPR Craiova)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza
Iubesc nopțile de vară!Iubesc liniștea nepătrunsă din nopțile de vară! Deschid fereastra și luna se strecoară discret în cameră, desenând umbre alungite pe covorul meu! Iubesc aceste umbre ale verii! Martori tăcuți ai vieții. Iubesc viața, vara, noaptea! Pentru câteva clipe, liniștea este adâncă, atât de adâncă, încât parcă sunt într-o prăpastie și totul din jur mă desparte de viață. Mi-e teamă să gândesc, de parcă gândurile mele fac zgomot și pot fi auzite. Apoi, brusc, liniștea este spartă de scrâșnetul unei mașini, simt tăișul despicând liniștea în mii de bucăți, ca niște cioburi. Zgomotele orașului în noaptea de vară au o rezonanță stranie. Scrâșnetul mașinii, apoi țipăt de pasăre, apoi fâlfâit de aripi, atât de aproape, ridic ochii, pe cer se vede un stol în formă de V, dar fâlfâitul este pe undeva, lângă mine, o zbatere, iar fâlfâit, apoi liniște. Iar acea liniște de prăpastie, când și gândurile au ecou. Puțin câte puțin, vara moare la mine în brațe. Luna fardată în culori ruginii, desenează umbre din ce în ce mai scurte, mai deformate, aproape că nu mai știu care reflexie este a crinului, care a mușcatelor, care a guguștiucului ce și-a făcut în primăvară cuib în colțul unei glastre din afara balconului. Sunt Pleiadele, privesc spre cer și aș vrea să am mirarea din ochii unui copil, parcă mii de gâze au eclozat și se împrăștie pe albastrul cerului.
În zare, cineva parcă a aruncat un pulover peste cer, scămoșat și deșirat la margini, cu mânecile răsfirate neglijent. Printr-o gaură a pulovărului, luna încearcă să iasă, se căznește, se uzmește, apoi se proptește în mâini și sare, ca peste un pervaz, se scutură de norii în formă de pulover aruncat peste cer și zâmbește. Aceasta este lumea mea, lumea în care am fost crescută, acesta este adevărul meu. Am urmărit câteva săptămâni un serial, dar voi renunța. Mă aduce mult prea brusc, mult prea violent cu picioarele pe pământ, în lumea reală, cea din jur. Știu că există oameni răi, extrem de răi, știu că există meserii pe care nu și le dorește niciun copil atunci când este întrebat ce va fi când va fi mare, dar cineva le face, știu că există o parte urâtă a lumii reale, pe care eu nu am întâlnit-o cu totul, doar părți, uneori. Știu că există nebunie. În lumea în care am fost crescută, nebunia însemna să te sui pe masă și să dansezi până uiți de tine, apoi te dai jos, a doua zi ți-e rușine, îi eviți pe cei care au fost martori la nebunia ta. În lumea mea, nebunia e trecătoare, nu are consecințe, nu ucide, nu ai coșmaruri după ea, poate uneori mai visezi că te-ai dezvelit în fața lumii, că ai devenit vulnerabil. Apoi uiți. O iei de la capăt, cu toată nebunia lumii din jur, pe care nu o înțelegi! Aș vrea să privesc cu mirarea unui copil puzderia de stele care cad, sclipind în întuneric și ducându-se pentru totdeauna în hău! Ca mii de ochi vii, închizându-se, deschizându-se!
Știi cum am așteptat? De atunci, de când fulgi curgeau din ochi, se împrăștiau pe buzele tale și se topeau, atât de fericiți își dădeau duhul pe buzele tale! Le iubeam și le uram, mă voiam fulg să stau și eu pe buzele tale, să le ating, murind, murind…reînviind! Dragule drag, nu sunt pentru lumea de aici, când prea toamnă, când prea iarnă, prea minciună, prea tunet și fulger. Nu am știut pleca din acel punct, și mor câte puțin când știu că tu ți-ai continuat viața ca și cum nimic n-ar fi, ca și cum nimic n-aș fi… Tu râzi, tu plângi. Fără mine! Vezi tu, eu nu știu a râde fără tine. Eu nu știu a plânge fără tine. Unde să plec? Mă ridicam, îmi căram valiza grea, o luam spre nord, la primul pas mi-era frig, o luam spre sud, mă ajungeau cocorii din urmă. Cuiburi își făceau în mine, crenguțe uscate adunau, cioburi în care mă vedeam hâdă, le alungam, cuiburile din mine le răvășeam, și mă opream, mă întorceam în acel punct, punct de sprijin, știam că acolo sunt în siguranță. Și tu știai locul acela, credeam că ai să te întorci, lacom de mine. Unde să plec? Spuneam, și mă întorceam. Drumul meu nu era ca toate drumurile, nu avea borne kilometrice să știu cât mai e până la următorul plâns, până la următorul râs, și nu știam dacă va mai veni un alt râs! Noaptea, visasem doar drumuri cu plâns! Credeam în vise! Și mi-era teamă, de acum! Mi-am luat iar bagajele și am plecat. Spre nicăieri, spre nimeni, spre niciodată!
Și când tu m-ai așteptat, eu nu am venit! Te-am mințit, ți-am spus cuvinte împachetate în poleială, tu să le crezi, dar erau minciuni. De teamă! De abia îmi liniștisem inima! Aproape că nu-mi mai ciuguleau vulturii din ea. Aproape că nu mai avea culoarea cafelei cu lapte. Devenea încet, ceea ce fusese! Și apoi tu! Tu cu chemarea ta, ispită, fată morgană într-un deșert de cenușă. Mă legasem de catarg, să nu te aud, nu eram decât un biet Ulise, legănat de vocile sirenelor. Dulce era chemarea ta, așa cum fusese odată, mângâierea ta! Dar mi-era teamă! Teama era mai puternică decât chemarea! Pentru că drumul meu nu avea borne kilometrice să-mi spună cât mai am până la următorul plâns. Și știu că urma! Atât de rare deveniseră clipele de lumină! Parcă nu le meritam. Dese deveneau clipele de întuneric. Atât de dese! Soarele se ascundea după nori. Puteam iar și iar călca spre cer până la el, parcă tu îl ascundeai, să mă încerci, să mai vezi odată în plus ce era doar pentru tine. Nu mai puteam călca pe nori până la soare, mă ardeau tălpile, aruncasem tocurile, călcam desculță, aruncasem hainele grele, călcam în zdrențe, mă dureau tălpile, atâta drum mai aveam de străbătut până la tine. Și drumul meu nu avea borne kilometrice să-mi spună cât mai am până la următorul plâns. Mai bine să cred că ești o iluzie! Dintre iluzii, cea mai frumoasă!Și iartă-mă că n-am venit! Și iartă-mă că te-am mințit!
Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.