Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch)
Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legată de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației: oadd.ro
„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza
Primăvară se transformă încet în vară. Deja a trecut vremea liliacului, a început vremea cireșelor. Ca un copil, le cumpăr și mi le atârn cercei, la ureche. Dansez prin casă, dansez pe stradă, dansez prin parc, dansez pe culoarele institutului, atunci când nu mă vede nimeni. Sunt toată un pumn de copil plin de cireșe. Sunt un curcubeu așternut după ploaie la marginea livezii roșii, încărcată de cireșe. Sunt gardul pe care urcă vreun ștrengar să rupă o creangă plină de cireșe. Sunt scara pe care suie o bătrână să culeagă roadele cireșului. În jurul băncii mele de la institut, acum, totul este verde, albul florilor a trecut, iar ploile din ultima vreme au păstrat un verde curat, crud. În curând, probabil, sub arșița verii, verdele se va topi. Azi dimineață pe banca mea, am găsit un pisoi. Când m-am așezat, am vrut să pun mâna pe el, dar a fugit speriat, și s-a întors după câțiva pași, oarecum dornic de o mână caldă pe blănița lui. Dar frica a învins, deși i-am șoptit că dacă mă lasă să-l mângâi, nu voi fuma astăzi. A fugit printre crengile arbuștilor, și eu, dezamăgită, am aprins țigara. Aș fi renunțat la ea în schimbul căldurii blăniței gri.
Mă înțeleg din ce în ce mai bine cu colegii mei. Nu mai tac, de multe ori râd zgomotos la o glumă și mă opresc doar sub privirea aspră a lui Madam. Cei patru colegi cu care împart masa de lucru, sunt mult mai deschiși cu mine. Vineri, după program, am fost toți și am băut o cafea, am râs, am aflat diverse povești despre ceilalți colegi, povești de acasă, de la serviciu, unele știute de toți, altele aflate întâmplător, altele doar bănuite. M-am simțit bine, m-am relaxat, a fot un pas, a fost prima dată când am vorbit despre familia mea, despre gemenii mei, ce mari sunt, ce frumoși, ce diferiți sunt, ce deștepți. Și simțeam vorbind de ei, că vreau să-i simt, să-i iau în brațe. Ei sunt și acum, după atâția ani pământul de sub picioarele mele, tot ce este stabil pentru mine. De când părinții mei s-au dus unul după altul, gemenii mei sunt umărul pe care îmi găsesc liniștea. Doar că pe umărul lor nu pot să plâng, ei trebuie să știe că mama este tot timpul bine, pe umărul lor pot doar să râd, chiar dacă uneori aș râde cu lacrimi. Le-am spus colegilor mei și de părinți, s-au întristat, una din fete, Daniela, are părinții bolnavi, știe ce trebuie să fi simțit eu la plecarea lor. Ne-am despărțit mai apropiați, parcă ne cunoșteam de ani mulți, iar azi când am intrat, le-am simțit privirile complice. Suntem într-o barcă, toți cinci, alunecăm, simt eu, spre ape line.
Vine vara, te aștept vara mea cu tot ce aduci, cu mare, cu nisip pe tălpi, cu fețele arse de soare, cu arșița nopților în care voi sta în curte, pe balansoar, vorbind cu mine, mângâind regina nopții, șoptindu-i lunii, luînd stelele în palmă…Voi pleca de abia în septembrie în concediu. Andrei nu poate mai devreme, afacerea lui, de ani de zile nu-i permite plecarea înainte de deschiderea școlilor. Dar iubesc atât de mult marea de septembrie. Nu știu unde vom pleca, atât vreau, mare, soare, nisip. Iubesc marea oricărui anotimp. Iubesc marea oricărui țărm.
Este vară! Deja vietățile pământului caută umbra. Doar eu mă arunc după fiecare rază de soare, avidă, flămândă mereu de soare. Masa unde lucrez eu cu cei patru colegi, de fapt, un banc uriaș, este chiar la geam. Văd parcarea, văd un colț de chioșc, și o parte din tei, străjerul meu din fiecare dimineață. Banca nu se vede și secretul meu rămâne bine ascuns. De când timpanul meu a fost fisurat, iar vederea în urma lungilor nopți de citit scade pe an ce trece, mi s-au acutizat celelalte simțuri. Percep totul din lumea din jur olfactiv. Când cunosc pe cineva, după prima privire cu care judec fiecare persoană, îi simt mirosul. Simt mirosul mării, al verii, al sării, al nisipului de pe tălpi. Prima dată, la o floare caut aroma, apoi culoarea. Curcubeul are și el un anume miros, soarele după ultima zăpadă are un miros, soarele din miezul verii are alt miros. Fiecare persoană din laborator are un parfum anume.
Când ajung dimineața la lucru, nu mă uit după mașina unuia sau altuia, trec pe coridor și le simt aromele și știu cine a ajuns înaintea mea. Știu când vine și șeful cel mare. Este tot timpul foarte serios, înalt, foarte solid, are o alură de fost sportiv, dar nu l-am văzut niciodată măcar zâmbind, este mult prea serios, chiar încruntat. Este drept, l-am văzut doar de câteva ori. Miroase a furtună. De sus, de la etajul I, unde lucrez, văd de la geam vara în toată splendoarea ei, și adulmec aromele ei printre mirosuri de soluții și reactivi. Mă îmbrac în mantia verii, mă încing cu centură de flori, îmi pun cunună din curcubeul de după ploaia caldă și pornesc într-o nouă zi.
Nu-mi pot opri zâmbetul de pe buze, când am intrat în laborator, șefa atrasă de chipul meu zâmbitor m-a interpelat: „ce faci, veselie? Mă bucur că ai venit.” și zâmbetul meu s-a întins ca o pată de culoare pe fața mea, asemenea unui boboc de floare care se deschide. Un coleg mai în vârstă și pus mereu pe șotii, e îndrăgit de toți colegii, se apropie și mă întreabă: „Ce faci Taina? Ești o taină, sau ai o taină?”. Îi zâmbesc și lui, dar când mă întorc, zâmbetul mi se curbează, devine rictus. Am multe taine, nu vreau să le știe nimeni, și îmi simt inima grea, de parcă nori negri se adună deasupra mea, prevestind taina grea ce va veni curând.
La trei luni, avem o ședință cu toate laboratoarele, iar șeful de la cercetare, un om plăcut, dar destul de distant, chiar sever, dar severitatea lui nu jignește, doar pune la punct atunci când este cazul, ne-a anunțat ieri că astăzi va fi acea ședință, în sala de festivități a institutului. Este prima dată când particip la o astfel de ședință. Colega mea, Adriana, mă ia de mână, să stau liniștită, se fac rapoarte, analize, se numesc cei care au avut diverse realizări, profesorii care au scris articole, studii, etc. Nu se face analiza celor noi veniți. Alung norii de deasupra, beau o gură de cafea deja rece, arunc o privire în teiul meu și îi simt mirosul de la distanță, chiar dacă florile s-au scuturat, parcă îmi face cu mâna, și încep lucrul. Deja vin cu drag la institut.
Corespondență de la Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (membru UZPR Craiova)
„Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu–mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat….” (Dan Lupescu)
Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
