„Bietul Ioanide” – O radiografie a societății contemporane între idealism, extremism și desacralizare – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). De la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică (UZPR Râmnicu Vâlcea)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Într-o epocă în care valorile autentice sunt înlocuite cu simulacre, iar adevărul este negociabil, filmul Bietul Ioanide (1980),regizat de Dan Pițadupă romanul lui George Călinescu,devine o oglindă amară și profundă a societății contemporane. Deși plasat într-un context istoric specific–România interbelică și postbelică–filmul transcende epoca sa, oferind o meditație universală asupra conflictului dintre idealismul intelectual, extremismul politic și criza spirituală.
Nota redacției.„Bietul Ioanide”este un roman publicat de George Călinescu în anul 1953. Romanul este structurat în 30 de capitole și cuprinde povestea arhitectului Ioanide a cărui copii sunt implicați în mișcarea Legionară. Urmărind soarta acestora, autorul creionează portretul mediului politic de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, cu precădere din perioada anilor 1938-1941. Fiind influențat de opera lui Balzac, George Călinescu preia în acest roman tehnici narative și teme balzaciene, plasându-l, așadar, în curentul literar realist. Acțiunea romanului debutează cu un dialog între Gaittany și Ioanide, dialog din care putem deduce modul de a fi al personajului principal. Ioanide aduce o serie de argumente puerile, născocite, pentru a-și justifica absența la ceaiul domnului Manigomian, a cărui invitație e reamintită de Gaittany. Motivul real pentru care Ioanide nu dorise să participe este faptul că i s-a rupt singura cravată ce putea fi purtată la o astfel de ocazie. Absent fiind de la ceai, invitații domnului Manigomian profită pentru a-i discuta personalitatea și comportamentul. Astfel, în mod indirect, ne este conturat portretul lui Ioanide: un bărbat misterios, ușor extravagant în gândire, foarte bun, aproape genial în meseria sa, un bărbat plăcut de femei, deși căsătorit (cu frumoasa Elvira), tată a doi copii: o fată de 22 de ani (Pica) și un băiat cu un an sau doi mai mic (Doru, zis și Tudor). Ceilalți invitați la ceai, personaje urmărite pe tot parcursul romanului sunt: Angela Valsamaky, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Jean Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv Ionescu, Smărăndache și Smărăndăchioaia. Gazdele sunt Saferian Manigomian și soția sa.
Ioanide este un arhitect visător, un om cultivat care crede în puterea rațiunii, a culturii și a meritului. El aspiră la o societate condusă de elite morale și intelectuale. Însă lumea din jurul său se radicalizează, se vulgarizează, se desacralizează. Idealismul său este privit ca o slăbiciune, iar noblețea interioară–ca o inadecvare. Această tensiune este profund actuală. În societatea de azi, gândirea critică este marginalizată, iar idealismul este ridiculizat. În locul valorilor autentice, se promovează imaginea, spectacolul, manipularea. Adevărul devine o marfă, iar minciuna–o strategie. Filmul surprinde ascensiunea extremismului, atât de dreapta cât și de stânga, ca reacție la prăbușirea structurilor de sens. Când elitele sunt discreditate, când cultura este desacralizată, când individul se simte pierdut, extremismul oferă răspunsuri simple, violente, seducătoare.
În prezent, vedem cum discursurile radicale revin în forță, alimentate de frustrare, de anxietate socială și de nevoia de apartenență. În lipsa unui cadru valoric stabil, oamenii se refugiază în ideologii extreme, în conspirații, în lideri autoritari care promit ordine și sens. Un aspect subtil, dar esențial, prezent în film și relevant astăzi, este confuzia spirituală. Societatea lui Ioanide este prinsă între misticismul de salon–ocultism, ezoterism, ritualuri fără fond–și desacralizarea brutală impusă de regimul comunist, care elimină orice formă de transcendență. Această dualitate este vizibilă și în societatea contemporană. Pe de o parte, asistăm la o reînviere a misticismului, adesea superficial, comercial, rupt de tradiție: astrologie, energii, spiritualitate de tip fast-food. Iar tensiune generează o criză de sens profundă. Fără repere spirituale autentice, fără o cultură a sacralității, individul se pierde între extreme: fie se refugiază în pseudo-misticism, fie se închide într-un materialism steril. În ambele cazuri, valorile sunt înlocuite cu iluzii, iar adevărul–cu narațiuni convenabile.
În film, personajele care reușesc sunt cele care mint, manipulează, se adaptează. Ioanide, cu idealismul său, este considerat „bietul”, adică naivul, cel care nu înțelege regulile jocului. În prezent, această inversiune de valori este și mai vizibilă: minciuna devine normă, iar sinceritatea–o vulnerabilitate. Politica, media, chiar și cultura promovează simulacrul în locul esenței. Se vinde aparența, nu conținutul. Se premiază abilitatea de a seduce, nu capacitatea de a gândi. În această lume, Ioanide ar fi din nou marginalizat–nu pentru că nu ar fi valoros, ci pentru că valoarea nu mai este dorită. Bietul Ioanide este mai mult decât o poveste despre un om și epoca lui.Este o radiografie a unei societăți în criză, prinsă între idealism și extremism, între misticism și desacralizare, între adevăr și minciună. Într-o lume care pare să fi uitat sensul profund al demnității, al gândirii critice și al sacralității, filmul ne provoacă să alegem: ne adaptăm sau rezistăm? Ioanide nu este doar un personaj tragic. El este simbolul unei conștiințe care refuză să fie sedusă de iluzii. Într-o epocă în care valorile sunt negociabile, poate că tocmai „bietul” Ioanide este cel care ne arată calea: să rămânem fideli adevărului, chiar și atunci când lumea ne consideră învinși.
Ovidiu Cristian Dinică (n. 1963) este absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova (1987). A debutat în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014; „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019. Alte apariții editoriale: Antologia Societății Culturale Anton Pann, Antologia Asociației Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice, Galați, Antologia Editurii Singur, Antologia Poeților Vâlceni, Cultura Vâlceană, Povestea Vorbei, Nomen Artis, Boema, Oglinda Literară, Semnal, Negru pe Alb, Cronos, Convorbiri Literare, România Literară, Rotonda Valaha, Sintagme Literare, Cervantes, Oltart, Luceafărul din Vale, Povestea Vorbei, Taifas Literar. Este prezent online în publicația electronică „Ecreator”, a poetului Ovidiu Roșianu, dar și pe „Cronopedia”, „Negru pe Alb”, „Însemne Culturale”, „Noduri și Semene”, „Agonia” și „Poeții Noștri”. Este membru al „Ligii Scriitorilor din România” și al Societății Culturale „Anton Pann”. Din 2019 a devenit membru UZPR. De asemenea, este cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”. Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
