Peştele Pangas sau Pangasius provine din Vietnam şi este un peste endemic de-a lungul fluviului Mekong. Din cauza poluării râului Mekong, carnea peştelui Pangasius are un nivel ridicat de otrăvuri şi bacterii, iar contaminarea pestelui provine atat de la substanţele chimice, metalele grele şi deşeurile industriale ale fabricilor din zona bazinului râului, cat si din hrana. Sper să aveți tăria sa citiți până la caăat și să vă bucurați ochii cu toate hiperlink-urile.
Peştele Pangasius reprezintă un „experiment” hormonal „reusit”, special creat pentru a curăţa fluviul Mekong (cel mai lung fluviu din Asia de Sud-Est, izvorând din Munții Tangla ale Podișului Tibet, la o înălțime de aproximativ 5.200 de metri) de diferitele otrăvuri şi microorganisme periculoase. Este crescut in „ferme” în râu sau de-a lungul râului (varianta ideală de avea fermă!). Popularitatea acestuia a crescut datorită preţului foarte mic si ratei de reproductie sporite hormonal. Se vinde mai ales sub forma de fileuri fără oase, congelate si ambalate in pungi de 1kg, 3kg, 5kg, 12kg şi are o „aromă şi textura neutră” (blândă) iar mulţi oameni îl compară la gust cu codul. Exista in mall-uri si varianta „proaspat”, din Spania si Italia, dar cred sincer ca tehnologia e cam aceeasi, altfel nu e „economic”!
Pentru că cererea a devenit foarte mare pe pieţele de peste si produse din peste din întreaga lume, peştii (femelele) sunt injectaţi uneori cu hormoni proveniţi din urina umana a femeilor gravide, deshidratată, deoarece s-a constatat că astfel depun icrele mai repede si totodata cresc si mai repede datorita hormonilor din „hrana administrată”, se elimina pierderile la depunerea icrelor şi carnea devine mult mai „pufoasă”. Sper ca nu v-am pierdut deja? Peştii sunt hrăniţi cu foarte multe produse „naturale” continand fosfaţi (dejectii de porc si pasari, de la crescatorii– avantaj: nu se pierd hormonii administrati si neasimilati), care măresc astfel cu 20% masa peştilor, „făină de oase de peşte, maţe si resturi de peşte, excremente de orice natură (de peşte, de animale, porci în special–datorită conținutului proteic ridicat (schema explicită!), câini–carcase [zona de mâncători de câini!). Cine zicea ca nu mananca latratori? Surpriza!) si pasări (alti hormoni de crestere, alta distractie), si chiar umane(?!)) care plutesc pe suprafata apei prin delta Mekongului si reprezinta un amestec „proteic” datorită căruia acestia cresc de patru ori mai repede decât în natură. Cresterea rapidă a acestor pești se datorează în primul rând hormonilor care abundă în hrana lor, ei beneficiază de hormoni provenind de la cel putin 4 specii diferite:
- puii sunt stimulați hormonal” să ajungă în 2 săptămâni la aproape 2kg!
- porcii sunt “stimulați hormonal” să se îngrașe mai repede, să se înmulțească mai repede!
- resturile de peste cu care sunt hrăniți sunt de la generația anterioară de pești Pangasius transformați deja în fileu. Hormonii sunt prezenți și în acele resturi de peste, în concentrație deja crescută!
- oamenii elimina surplusul de hormoni ingerat prin consumul de carne de peste, pui și porc!
Putem discuta deja de „circuitul hormonilor în natură”! Și nu greșesc deloc, din păcate. Să vezi distracții „hormonale” și tulburări de metabolism după un consum îndelungat gen „Nici o masă fără peste!”. Mai ales că e foarte ieftin! Și „bun”! Prin fluviul Mekong mai „scapă” şi alte substanţe periculoase: arsenic, bifenoli policloruraţi, DDT, hexaclor-benzol și alţi compuşi cloruraţi, adevărate „binefaceri” pentru organismul uman, cu trimiteri la documentare realizate de televiziunile ARD (Germania) şi M6 (Franţa) în zona filme. Pangasius este considerat o specie vitală pentru omenire şi în ţări dezvoltate, că Statele Unite, tocmai pentru faptul că se înmulţeşte repede, iar carnea sa este foarte hrănitoare. În condiţiile creşterii rapide a populaţiei Terrei şi a diminuării resurselor disponibile, un astfel de peşte devine tot mai valoros. În prezent, în SUA apar tot mai multe crescătorii de Pangasius, iar peştele este folosit în meniurile multor şcoli şi spitale. Organizația FAO recomandă și susține creșterea în ferme a acestei specii. Situația la zi este aici, unde gășiți și un mic istoric al anilor trecuți!
Pangasius este un pește de apă dulce din familia Pangasiidae, ordinul Siluriforme (din care face parte și somnul mioritic). „Hormonelul” a fost clasificat relativ recent, sunt 21 de subspecii, ce mâncăm noi fiind de fapt pește de crescătorie și provine aproape exclusiv din delta Mekong-ului. Și e atât de „dulce”! Îcepând cu 1996-1997, raioanele de pescărie ale supermarket-urilor din întreaga lume sunt literalmente invadate, asaltate de fileul de pangasius, acest „produs” (yumiii! Ihhh! Puah!) ajungând ca, în 2009, să între în Top Ten-ul american al consumului de „seafood”, clasificare complet eronată, peștele nefiind nici marin, nici de mare, adică de apă sărată.
Scandalul Pangasius. Mai întâi scandalul a fost doar american (sau să-i spun circ?), și a început în 2001, devenind deja internațional, abia în 2002, când The Catfish Farmers of America (CFA) a înaintat petiții peste petiții anti-dumping către Internațional Trade Administration (ITA) și Internațional Trade Commission (ITC) (cum îndrăznea cineva să le facă concurență, varianta pe țări!) împotriva prietenului de-o viață, Vietnam-ul. În primul rând așa au ieșit la iveală toate dedesubturile afacerii, tehnologiile, materiile prime, tot tacâmul! Și put rău de tot! Pestilențial! Pe site-ul făcut special (gata de circ și/sau de război? La alegere!) al acestei asociații găsim toate datele necesare unei mișcări universale anti-Pangasius. O acțiune tipică de lobby american „inteligență”, incluzând, firește, destui senatori și congresmeni cam „la fel de dezinteresați că și ai noștri”. Gata, circul a început, spectacolul e asigurat! Scopul? Să crească prețul peștelui ăsta din import, că dacă nu dau faliment săracii producători locali americani. Și dai cu plâns! Cam ca în Bollywood movies! Și pentru a vedea o istorie a scandalului american, plus punctul de vedere vietnamez, vă poftesc să parcurgeți cu atenție filmulețele și bibliografia plus link-urile prezente cam peste tot. Să-nceapă show-ul! Injecția cu urină de gravidă, deshidratată–mit sau realitate! Realitate cruntă!
Scandalul în Europa a fost deschis de niște documentare pe M6 și France 2, preluate apoi (mai ales primul) că dovezi irefutabile că peștele asta vietnamez este otravă curată. De ce primul? Pentru că acolo apare „injecția cu urină deshidratată”, de la care au ajuns alții la aberații precum că toți peștii ăștia sunt injectați (teoretic imposibil și complet nenecesar pentru domnii Pangasius, practic doar femelele au fost invitate să aibă întâietate la tehnologie, doar ele (ce trist pentru ei!), adică perfect realizabil și posibil (vezi slide-ul explicit!)). Producția cu un deceniu în urmă ajunge astfel la halucinantă cifră de 900.000 tone, ceea ce chiar și pentru tehnologia vremii era cam greu să-i înțepe pe toți, sau că toți să fie„hrăniți” cu urină umană deshidratată, de gravidă. Cantitatea de urină, ar fi fost impresionantă, nu-i așa, iar recoltarea era totuși locală(!) nu globală și indiferent cât ar fi fost natalitatea de mare (în bazinul Mekong și împrejurimi) tot nu atingea valorile necesare. Trăiască sinteza hormonală, în final au exclamat fericiți producătorii de cărniță „dulce”!
Un cercetător francez a introdus o „tehnologie” (pe care o folosise în prealabil în simandicoasă și gurmandă Franța, de altfel, de acum vreo un sfert de secol! Și nimeni nu a știut, (deci nimeni nu s-a plâns de situație, rezultate, gust, șamd. Dorm în papuci legiuitorii UE?) de procesul de injectare a femelelor Pangasius cu hormoni feminini umani (prelevați din urină gravidelor aflate în ultima lună de sarcină! Altă acum, nu orice fel de ci doar unele.) și asta doar pentru a grăbi depunerea icrelor. Până atunci, pentru reproducere, peștii urcau spre izvoarele Mekong-ului, tocmai până în Cambodgia; prin tehnologia asta, care le determina pe femele să depună icrele pe loc, pierderile (care erau foarte mari înainte, adică, mai pe românește peștele, „producea” în Cambodgia și nu „producea” în Viet Nam. Grav! Cum se poate asta tovarăși mancatori de câini?) au fost, practic, eliminate. Hormonii „naturali” au fost înlocuiți de cei de sinteză. Gata! Problema a fost rezolvată și natalitatea a rămas la cote „normale”, nemaifind stimulată de peștele buclucaș! Sau era invers? Deci avem ingrediente de top în dietă lui, mai să regretăm că nu suntem Pangasius, masă acestui „sanitar” al răului Mekong atrăgând puternic atenția datorită…mirosului. Și noi, ăștia pofticiosii, abia așteptăm să savurăm fileul care, uite tocmai s-a rumenit pe o parte și trebuie întors și pe cealaltă, să iasă bine făcut! În România, Pangasius congelat și ambalat în pungi, nu ajunge decât din Vietnam. Din contră, Pangasius prospăt este adus în România de la crescătoriile din Italia și Spania.
Ce zice legislația de la Bruxelles de Pangasius? Care legislație?
Pentru că unde-i lege, nu-i tocmeală și precis e pe acolo și un parlamentar „competent” al UE, iată că apare și „Legea Mariei Sale, Peștele Pangasius”. Nu-i așa că nimic nu trebuie să-i scape „ochiului lui Sauron”, trebuia musai să-și dea și el cu părerea, fiind doar competent în tot și în toate. Mai ales că importurile de Pangasius în Europa au atins doar în 2009 valoarea de 726.000 tone (echivalent brut, adică dacă peștii n-ar fi fost făcuți fileuri era și mai mare valoarea! Eh, toți nemancatii și gurmanzii din UE, hrăniți de un biet raulet din Asia! Asta da performanță! Poate îl facem și la noi, aici local, că râuri poluate nu prea avem dar la nevoie le poluăm cu ce trebuie, și asta mai ales dacă apare vreo directiva isteață de la Bruxelles. Ei bine Legea Pangasius nu spune nimic oficial! Pentru că nu a ieșit încă din ou (eclozare ratată total)! Și asta în condițiile în care diverși europarlamentari, precum Struan Stevenson (n.1948, membru al Parlamentului European în perioadele 1999-2004 si 2004-2009 din partea Regatului Unit) mai bagau peștele în ciorbă și ne spuneau, „off the record” că Mekong-ul este tare poluat și că muncitorii care lucrează toată ziua scufundați în…eufemistic vorbind apă (supă organică mai puțîn primordială!) sunt plătiți sub $1 pe zi (deci trebuie să susținem economia lor și să ne imbolnavim noi). Ce mai, ne-am protejat de ne-am rupt! Drept pentru care unii detractori ai Pangasius-ului invocarepede Parlamentul European făcând trimitere de scrisorele și așteptând cam până în zilele noastre.
Iată opera completă a Parlamentului European referitoare la peștele nostru papacios și gustos: „Subject: Panga fish analysis results. Replying to my Question P-7045/08, the Commission said that it had received a reply from the Spanish authorities, dated 20 November 2008, with the results of the analysis of panga fish imported from Vietnam, which confirmed that the fish was contaminated. Will the Commission please forward to myself, and hence the European Parliament, the details of the analysis results în question?” În 2014 „apare” și răspunsul, și e de râsul curcilor! Îl gășiți aici! Asta eficientă și promptitudine! Să luăm notițe. Sau mai bine nu! Că cine știe ce idei le mai vin parlamentarilor noștri. Și nu ar fi bine să le dăm idei că au ei destule, mai ales când e vorba de taxe, imunitate…parlamentară (la ce va gândeați?).
Presupunând că rezultatele n-au fost atât de spectaculoase încât să-i trezească din amorțeală pe adormiții noștri întru guvernare pe bani mulți și cu sesiuni prelungite de „odihnă”, de vreme ce n-au fost făcute publice până acum. Că noi nu merităm să știm ce scrie acolo, iar „autoritatili” locale n-au facilități și veleități de Sherlock Holmes, să „vadă” ce-i în burtică și cărniță pestisorului o știam deja! ICA e doar o dulce amintire, ușor privatizată și reprezentând alte interese! Așa că poftă’n cui! Era mai mult mesaj politic către reprezentanții perfidului Albion în ideea că aceștia nu trebuie să mai cumpere un pește crescut prin sclavie, oficial abolită și neoficial generalizată, și asta nu doar în Asia. Așa că războiul comercial continuă, volumul de file de peste crește și el la niveluri record, an de an, iar în galantare te îmbie, fileul „dulce” și „proaspăt” și „natural” și …. Atât însă și nimic mai mult. Și apropo de site-urile detractoare respective, oare toți, dar absolut toți, suntem luați de proști, de acești „producători autorizați”. Oare „fermele”, construite cu fonduri europeene în Spania și Italia, sunt mai „curate”. Ăștia chiar ne iau de fraieri! Păi dacă făceam noi așa o oroare, erau acum toți pe capul nostru, și asta încă din prima zi de producție! De ce să mâncăm dejecțiile lor? Care ar fi explicația logică? Doar avem și noi atâtea stații de epurare, putem face ceva identic! Dar oare „merită”?
Și am dat link spre el doar că să vedeți până unde poate merge ipocrizia. La punctul 7 zice „Buying Pangas supports unscrupulous, giant, greedy evil corporations”. Aha, deci ăștia-s vietnamezii, iar americanii cu lobby-ul lor sunt săraci și cinstiți, nu? Și mai sunt acolo multe alte prostii, dar să trecem peste că oricum ei este peste noi, aici și acum, și mai bine ne ținem gură. Altminteri, că să încheiem subiectul UE, una dintre cele mai cunoscute organizații de mediu din lume, World Wide Fund for Nature (WWF), care de altfel a stârnit mânia proletară a guvernanților viet nam-ezi criticând condițiile de creștere a Pangasius-ului, spune, prin vocea consultantului sau avizat, dr. Flavio Corsin, că UE are un sistem foarte bun de verificare a calității produselor importate. Mai sunt probleme, dar ele pot apărea și la peștii crescuți în Europa (încurajator, nu-i așa?). Ce bine, o ce veste…minunată! Iar un raport complet posibil (încă) de găsit aici.
Filme cu si despre „oroarea” Pangasius „hormonelus”
- Dirty Waters, Dangerous Fish – Vietnamese Pangasius – 01.avi
- Qu’est ce qu’un Panga ?
- Le Panga, nouvelle aberration de la mondialisation ?
- Dirty Waters, Dangerous Fish – Vietnamese Pangasius – 01.avi
În loc de concluzii. Firește că ar mai fi destule de spus, dar prefer să opresc rezumatul aici. Cred că deja v-ați dat seama că Pangasius (sărind peste războiul comercial declanșat, cu murdăriile puse în circulație deja incluse în dietă peștelui) este un extrem de bun exemplu despre ce înseamnă azi cu adevărat „industrie” agro-alimentară, biotehnologie alimentară ridicată la rang de înalta știință și artă. Pentru că, nu vă faceți iluzii(!), cam toate produsele alimentare care ajung să coste puțîn la raft sunt de fapt produse „ieftine” tehnologic pentru că investiția trebuie să fie de mii de ori mai ieftină că să fie rentabilă. Și culmea, chiar este! (că producția e identică cam peste tot și la fel „gandită”, pentru noi ăștia, muritorii de rând. Pentru aleși există ferme tradiționale, încă, și nu prea mai putem vorbi despre creșterea tradițională a plantelor, animalelor ș.a.m.d. decât pentru ei). Închipuiți-vă deci că Pangasius este un fel de pui la cușcă suspendată stil viet nam-ez conectată la toaletă, și de la densitatea pe metru pătrat, până la condițiile igienice de producție e cale lungă. Când introducem în ecuație și hrana acestora (considerând „prețul de achiziție ce tinde spre zero”!) totul devine mai mult decât discutabil. Așa că, dacă puiul crescut supraetajat în cușcă subdimensionată este otravă, atunci și peștele asta este. Sau nu este? Drept pentru care va las onoarea de a tragem o concluzie ce vă va aparține în totalitate.
Bibliografie. Qualasa Expertise, Sea Work, Dietmind Spirit, Caribe Fish, International Journal of Agriculture & Biology (pdf), Recent advances in fish hatchery management, FOI Summary Ovaprim, Make Money from Home Grown Catfish Farming
Mihai Rissdörfer (Dr. ing. biochimist, Consultanța CBAB Biotehnol Expert ANPC, București)
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
