Când Centrul Lumii a fost în România – Meridianul Zero a trecut prin Oradea timp de 203 de ani (între anii 1464 și 1667) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
În istoria universală există pagini de o măreție absolută care, din păcate, au rămas îngropate în praf și uitare. Dacă întrebați astăzi zece români pe unde trece Meridianul Zero al planetei–cel care împarte Pământul în Emisfera Estică și cea Vestică și după care se reglează ora de pe glob–, nouă dintre ei vă vor răspunde, pe bună dreptate: prin Greenwich, în Anglia. Ceea ce nu știu, însă, peste 99% dintre semenii noștri este că, timp de aproximativ 200 de ani, între anii 1464 și 1667, Meridianul Zero a trecut prin România, mai exact prin inima Cetății Oradea. În acea epocă de aur a marilor descoperiri geografice, când lumea se redesena din temelii, Cetatea Oradea de pe teritoriul nostru a fost reperul cartografic, astronomic și științific al întregii omeniri. Un act de profundă mândrie națională pe care avem datoria să îl readucem la lumină.
Cum a ajuns Oradea să fie „Centrul Lumii”?
Totul a început la jumătatea secolului al XV-lea, datorită unei minți strălucite: episcopul Ioan Vitez de Zredna. Un mare cărturar și umanist, acesta a înțeles că o comunitate devine puternică atunci când investește în cultură și știință de cel mai înalt nivel. Dorind să transforme Oradea într-un nucleu academic european, el a atras aici elitele vremii. Cea mai importantă mutare a fost invitarea celebrului fizician și astronom austriac Georg von Peuerbach.Ajuns în cetate, Peuerbach a realizat o operă de pionierat: a construit un observator astronomic modern pentru acele vremuri. Folosind instrumente matematice complexe, el a început să observe cerul, să calculeze eclipsele de soare și de lună și să măsoare mișcările planetelor.Pentru ca toate aceste calcule să aibă o logică matematică, astronomul avea nevoie de un punct fix pe glob, o linie de pornire. El a decis ca acel punct de referință absolut–adică longitudinea de 0° (=Meridianul Zero)–să fie chiar Cetatea Oradea.Toate aceste măsurători geniale au fost adunate și publicate într-o lucrare care a schimbat istoria: Tabula Varadiensis sau Tabelele Orădene.
Busola matematică a marilor exploratori–Cristofor Columb și Amerigo Vespucci
Impactul acestei munci titanice desfășurate în Bihor a fost unul de dimensiuni planetare. În acele vremuri, nu existau sisteme GPS sau hărți digitale; marinarii depindeau exclusiv de stele și de tabelele astronomice tipărite pentru a nu se rătăci pe oceanul nesfârșit. Hărțile de navigație din acea epocă au fost desenate având ca axă centrală fixată linia de la Oradea. Istoricii menționează un fapt care astăzi pare de domeniul fantasticului, dar care este un adevăr istoric pur: marii exploratori Cristofor Columb și Amerigo Vespucci s-au ghidat în celebrele lor călătorii peste Oceanul Atlantic folosind datele matematice și astronomice din Tabelele Orădene. Atunci când Columb a pornit spre Lumea Nouă, în mintea și pe hărțile sale se aflau calculele realizate în Cetatea Oradea. Din punct de vedere cartografic, lumea se măsura, la propriu, de la noi de acasă.
Cum s-a pierdut acest statut de o valoare inestimabilă? Răspunsul stă în vicisitudinile istoriei și în poziția geopolitică a țărilor noastre. În anul 1660, în urma unui asediu celebru și al unor conflicte sângeroase din regiune, Cetatea Oradea a fost cucerită de Imperiul Otoman, devenind pașalâc. Odată cu instalarea stăpânirii turcești, activitatea științifică și academică a fost brutal și definitiv întreruptă, iar observatorul astronomic a fost distrus. Anul 1667 a marcat momentul în care cartografii francezi și europeni au încetat oficial să mai folosească Tabula Varadiensis ca Meridian Zero pe hărțile lor maritime, fiind nevoiți să caute alte repere din cauza blocajului cultural din regiune. Ulterior, pe măsură ce marile puteri ale Europei de Vest au preluat frâiele științei și ale comerțului maritim, standardul internațional pentru Meridianul Zero s-a mutat în alte locații, stabilindu-se definitiv, în anul 1884, la Observatorul Regal din Greenwich, în apropierea Londrei.
O datorie de onoare pentru fiecare român
Deși timpul a trecut, iar convențiile internaționale s-au schimbat, cele două secole în care timpul și spațiul planetei s-au măsurat raportat la Oradea rămân o dovadă incontestabilă a valorii noastre istorice. Spațiul românesc nu a fost doar o barieră în calea invaziilor, ci și o făclie de lumină culturală și științifică pentru întreaga civilizație creștină. Este o datorie de onoare și de mândrie naționalăpentru fiecare bun român să cunoască și să transmită mai departe acest adevăr.Cetatea Oradea nu a fost doar o fortăreață de piatră, ci, timp de 200 de ani, a fost busola care a ghidat omenirea spre modernitate.
Ce este Meridianul Zero și ce rol a avut în dezvoltarea omenirii?
„Meridianul Zero”, sau „Longitudinea de 0°” și Emisfera Estică și Emisfera Vestică
Pentru a înțelege pe deplin de ce acest statut al Oradei a fost atât de important, trebuie să explicăm ce este, de fapt, Meridianul Zero și de ce civilizația umană nu ar fi putut evolua fără el. Imaginați-vă Pământul ca pe o minge perfectă. Pe această minge nu există „stânga” sau „dreapta” de la natură. Pentru a putea desena o hartă și pentru a le spune marinarilor unde se află, oamenii de știință au fost nevoiți să tragă o linie imaginară care să unească Polul Nord de Polul Sud. Această linie verticală de pornire a fost numită „Meridianul Zero”, sau „Longitudinea de 0°”. Ea împarte planeta în două jumătăți: Emisfera Estică și Emisfera Vestică.
Rolul istoric în dezvoltarea omenirii
Navigația și salvarea de vieți. În secolele XV-XVII, rătăcirea pe ocean însemna moarte prin înfometare sau naufragiu. Meridianul Zero a oferit o „linie de start” matematică. Cunoscând poziția stelelor față de Meridianul de la Oradea, căpitanii de corăbii puteau calcula exact unde se află pe ocean.
Standardizarea hărților. Fără un meridian de referință acceptat de mai multe state, fiecare țară își desena propriile hărți după reguli proprii, făcând comerțul global imposibil. Tabula Varadiensis, sau Tabelele Orădene, a oferit Europei primul limbaj geografic comun.
Cum este folosit în prezent de omenire?
Deși astăzi Meridianul Zero a fost mutat la Greenwich (Anglia), conceptul a rămas neschimbat și stă la baza întregii tehnologii moderne:
Sistemele GPS și aviația. Fiecare telefon mobil, avion sau navă militară folosește coordonatele geografice (longitudinea) care pornesc de la Meridianul Zeropentru a indica locația exactă.
Ora Universală (Coordinated Universal Time–UTC). Timpul pe Glob este împărțit în fuse orare în funcție de distanța și poziția geografică față de acest meridian de referință.
Regula semnelor–Când este cu „PLUS” (+) și când este cu „MINUS” (-)?
Deoarece Pământul se rotește de la vest la est, soarele răsare mai devreme în est și mai târziu în vest. Din acest motiv, timpul se calculează matematic astfel:
Se folosește semnul PLUS (+) pentru toate locurile aflate la Est de Meridianul Zero. Orașele din această zonă sunt „înainte” ca timp, deoarece văd soarele mai devreme. Exemplul României. Când spunem că ora oficială a României este UTC+2, înseamnă că ne aflăm la o distanță de două fuse orare spre Emisfera Estică față de timpul calculat pe Meridianul Zero. Când la Meridianul Zero este ora 12:00, în România este deja ora 14:00.
Se folosește semnul MINUS (-)pentru toate locurile aflate la Vest de Meridianul Zero. Orașele din această zonă sunt „în urmă” ca timp, deoarece acolo soarele răsare mai târziu. Exemplul orașului New York (SUA): Acest mare glob urban este situat în Emisfera Vestică, iar timpul său standard este exprimat ca UTC-5. Acest lucru înseamnă că New York-ul se află la o distanță de 5 fuse orare spre Vest față de Meridianul Zero. Prin urmare, când la Meridianul Zero este ora 12:00 la amiază, la New York este abia ora 07:00 dimineața. Așadar, când spunem că Meridianul Zero a fost la Oradea, spunem de fapt că România a fost ceasul și busola după care s-a ghidat întreaga planetă la începutul epocii moderne.
Bibliografie selectivă
Peuerbach, Georg von–Tabulae Eclypsium…Tabula Varadiensis, Viena, 1514 (Ediția princeps postumă a tabelelor astronomice calculate pentru Meridianul Cetății Oradea).
Meteș, Ștefan–Activitatea științifică în Cetatea Oradea în secolul al XV-lea, Editura Academiei Române, București, 1974.
Zsoldos, Endre; Lumezeanu, Radu–Georg von Peuerbach și Tabula Varadiensis: Începuturile astronomiei moderne în Europa Centrală, în „Revista Istorică”, tomul XXIV, nr. 3-4, București, 2013.
Goran, Titus–Oradea, Centrul Lumii: Istoria nescrisă a Meridianului Zero, Editura Trei, București, 2018.
Standarde Internaționale–Proceedings of the International Meridian Conference held in Washington, Gibson Bros., Washington D.C., 1884 (Documentul oficial al mutării definitive a Meridianului Zero la Greenwich).
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.