„Când cetățeanului i se spune că nu are niciun interes în propria justiție”. Conferința Internațională pentru Prezentarea Programului de Capelanie la București cu participarea Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
Poate o societate să pretindă că are o justiție independentă dacă oamenii care cer verificarea legalității numirilor de la vârful sistemului sunt opriți înainte ca fondul problemei să fie analizat? Există răspunsuri juridice care închid un dosar. Și există întrebări pe care, odată ce dosarul s-a închis, societatea nu le mai poate ignora. Cazul contestării numirii Liei Savoneala conducerea Înaltei Curți de Casație și Justițiereaduce în atenția publică o problemă esențială pentru funcționarea statului de drept: relația dintre autoritatea instituțiilor, respectarea procedurilor legale și dreptul societății de a cere transparență.
În vara anului trecut, comunitatea Declic a contestat în instanță procedura prin care Consiliul Superior al Magistraturii a desemnat-o pe Lia Savonea în funcția de președintă a Înaltei Curți.Demersul a fost susținut de peste 70.000 de cetățeni, inclusiv de noi, OADO (Organizația pentru Apărrea Drepturilor Omului-Națiunile Unite),mobilizați în jurul unei petiții care solicita criterii clare și respectarea legii în numirile de la vârful sistemului judiciar. Petiția invoca, printre altele, declanșarea prematură a procedurii și lipsa de transparență. Acestea sunt argumente, nu constatări judiciare definitive privind nelegalitatea numirii. Traseul procesului a trecut prin instanțele din Cluj și Alba Iulia, și a ajuns în cele din urmă la Înalta Curte de Casație și Justiție. În ianuarie anul acesta, Declic a invocat și suspiciuni privind imparțialitatea soluționării cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, pe baza legăturilor instituționale dintre conducerea instanței și persoane implicate în procedura de numire. Aceste suspiciuni au fost formulate ca atare și nu constituie, prin ele însele, dovada unei influențe efective asupra judecătorilor.
Luna trecută, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitivcererea formulată de Declic, invocând excepția lipsei de interes. Totodată, au fost respinse ca inadmisibile solicitările privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene și trimiterea unei excepții de neconstituționalitate către Curtea Constituțională a României,potrivit relatărilor publice despre hotărâre. Declic a susținut că, în aceste condiții, instanța nu a mai analizat fondul criticilor aduse procedurii de numire. Aici se află miza publică a controversei. Nu este corect să afirmăm că respingerea unei acțiuni pentru lipsa de interes dovedește, prin ea însăși, nelegalitatea numirii, dar nici nu trebuie confundată o soluție pronunțată pe un motiv procedural cu o hotărâre care ar confirma, pe fond, legalitatea tuturor etapelor contestate. Întrebarea care rămâne deschisă este dacă mecanismele juridice existente oferă suficiente garanții pentru ca legalitatea unor decizii cu impact instituțional major să poată fi verificată efectiv.
Conducerea Înaltei Curți nu este o funcție oarecare în organigrama statului, este o instituție cu rol central în sistemul judiciar, iar încrederea publică în imparțialitatea și legalitatea funcționării ei depășește interesele profesionale ale magistraților.Independența justiției este o garanție pentru cetățeanul care se adresează instanței, pentru orice persoană care își apără drepturile în fața unei autorități și pentru oricine așteaptă ca legea să fie aplicată fără privilegii sau discriminări. Tocmai de aceea, transparența procedurilor de numire, criteriile de evaluare și posibilitatea verificării legalității actelor instituționale sunt teme de interes public. A le discuta nu înseamnă că se neagă independența judecătorilor. Înseamnă că se cere ca independența să fie însoțită de responsabilitate și de garanții credibile de legalitate.
Desigur, dreptul de a contesta o decizie în instanță trebuie exercitat în condițiile prevăzute de lege. Nu orice petiție și nici orice dezacord public conferă automat calitate procesuală sau interes juridic, dar dincolo de condițiile concrete de admisibilitate, rămâne necesară o dezbatere serioasă despre felul în care societatea civilă poate semnala probleme care privesc funcționarea instituțiilor fundamentale ale statului deoarece interesul public nu se oprește la ușa judecătoriei. OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului) consideră că respectarea statului de drept presupune atât independența justiției, cât și transparența și responsabilitatea instituțiilor publice. Încrederea cetățenilor nu poate fi impusă prin declarații și nici obținută cerându-le să nu pună întrebări. În același timp, acuzele și criticile trebuie să se bazeze pe fapte care se pot verifica, iar hotărârile instanțelor trebuie discutate cu respectarea distincției dintre argumentele părților, soluția procedurală și analiza fondului. Atunci când vorbim despre hotărârile judecătorești, este bine să facem distincția între argumentele fiecărei părți. Și rezultatul procedural are nevoie de un spațiu propriu, după care urmează partea în care se analizează fondul cauzei. Cred că amestecarea acestor aspecte face ca totul să fie mai greu de urmărit, dar poate că nu este întotdeauna ușor să se mențină o delimitare clară.
Cazul Declic arată cât de importantă este această distincție. Închiderea definitivă a procesului nu echivalează cu o constatare a nelegalității numirii, dar nici nu trebuie prezentată drept o confirmare pe fond a legalității procedurii contestate. O justiție puternică nu înseamnă că nu poate fi întrebată nimic, cea în care legalitatea, imparțialitatea și responsabilitatea pot fi explicate și apărate prin mecanisme credibile este cu adevărat o justiție puternică. Justiția nu este o problemă rezervată doar celor care practică dreptul. Pentru cetățeanul obișnuit este locul în care ajunge când celelalte mecanisme de protecție a drepturilor sale au eșuat, iar atunci când întreabă dacă legea a fost respectată, răspunsul instituțiilor ar trebui să îi inspire încredere, nu să-i adâncească neîncrederea. Pentru că statul de drept se măsoară prin existența legilor și a instanțelor, dar și prin capacitatea instituțiilor de a demonstra că legea se aplică tuturor, inclusiv celor aflați la vârful sistemului.
Nota redacției. În Statele Unite ale Americii, instituția capelanatului (chaplaincy) are o tradiție profundă de peste 250 de ani, fiind complet integrată în structurile militare, guvernamentale, medicale și educaționale. Capelanii din SUA sunt lideri spirituali și religioși oficiali, a căror misiune principală este să asigure suport moral, consiliere emoțională și exercitarea liberă a credinței, indiferent de confesiune. Spre deosebire de alte state unde capelanatul este exclusiv creștin, modelul american este unul pluralistic, incluzând reprezentanți creștini (ortodocși, catolici, protestanți), mozaici (rabini), musulmani, budiști, hinduși și chiar lideri umaniști laici, care in mod voluntar, prestează servicii de susținere morală și materială în cadrul instituțiilor de forță din țară, precum Poliție, ISU, Jandarmerie și Armată. Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi, președinte- fondator al OADO a participat, ca invitat, la Conferința Internațională pentru Prezentarea Programului de Capelanie realizat de aceștia (Chaplain Patrol International Corp) la Hotelul Caro pe 14 octombrie 2026, eveniment care succede pe cele din Ucraina și Republica Moldova și a insistat pentru implementarea acestui sistem și în România.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.