Când Justiția e oarbă, dar tastează cu coatele – ECRIS V (Sistemul Electronic de Management al Cauzelor – versiunea V), paradoxul digital și apoteoza dosarului cu șină – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Liviu – Cornel Popa (Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
„Sfânta Scriptură a Dosarului cu șină” (Ediția revizuită, adăugită și scanată strâmb)
Trăim în secolul inteligenței artificiale, al bazelor de date interconectate și al identificării biometrice. În teorie, orice instanță judecătorească din România deține un fel de omniprezență și omnisciență digitală. Judecătorii au acces imediat, nelimitat și direct la Evidența populației, la Registrul Comerțului, la Bazele de date fiscale. Sistemul te poate găsi și dacă te ascunzi sub o piatră, cu condiția ca piatra să aibă un CNP. Și totuși, când deschizi portalul instanțelor sau faimosul sistem ECRIS V (Sistemul Electronic de Management al Cauzelor-aplicația informatică unică utilizată în instanțele și parchetele din România pentru managementul dosarelor, care gestionează fluxul procedural, repartizarea aleatorie a dosarelor și generează numărul unic de înregistrare) ești lovit de o realitate alternativă:o anarhie tipografică în care o singură entitate juridică suferă de o criză de identitate cu zeci de personalități. Aparent, în Justiția română, adevărul juridic se stabilește cu greutate, dar identitatea părților se stabilește la loterie.
Misterul celor 50 de caractere vs. supremația CUI-ului
Să privim în față argumentul suprem al sistemului: „Suntem copleșiți de volumul de dosare!”. Gradul de încărcare este, într-adevăr, scuza universală pentru orice sincopă. Grefierii sunt obosiți, instanțele sunt pline. Tocmai de aceea, logica elementară (și un pic de matematică de școală primară) ne-ar dicta că un grefier grăbit ar prefera să tasteze 10 cifre (un CUI) sau 13 cifre (un CNP) pentru a extrage automat dintr-o bază de date denumirea oficială, curată și legală a unei părți. Dar nu! Eroismul de tastatură al instanțelor noastre alege calea martiriului. De ce să scrii 123456789 când poți să tastezi, cu furie și fără diacritice, 50 de caractere: S.C. Mega Construct Impex International S.R.L? Sau, varianta creativă: SC Mega Construct S.R.L, S.C Mega Construct S.R.L, S.c. Mega-Construct Srl. Pentru aceeași firmă există în sistemul de justiție atâtea variante de nume câte combinații de punctuație permite tastatura QWERTY.Este un efort supraomenesc, asumat conștient, de a introduce manual erori, când soluția automată necesită o treime din efort. Culmea ironiei, absolut delicioasă din punct de vedere juridic și administrativ, este că evidența firmelor, a PFA-urilor, a asociațiilor și fundațiilor (prin ONRC și Registrul Asociațiilor) este gestionată exact de același Minister al Justiției. Instituția care deține registrul cu denumirile perfecte este aceeași instituție ai cărei angajați mutilează aceste denumiri pe propriul portal. E o formă de schizofrenie instituțională pe care Kafka ar fi invidiat-o.
Alchimia inversă–cum transformăm aurul digital în maculatură blurată
Dacă anarhia numelor vi se pare amuzantă, stați să vedeți cum abordează Justiția conceptul de „înscris electronic”. Ești un avocat sau un justițiabil modern. Redactezi o cerere, o convertești într-un PDF imaculat și îi aplici o semnătură electronică calificată. Conform legii, acel document are aceeași valoare cu înscrisul autentic sau sub semnătură privată (după caz), iar valabilitatea sa rezidă tocmai în criptografia fișierului digital. Îl trimiți pe emailul instanței, mândru că ai salvat un copac și ai contribuit la digitalizare. Aici intervine magia neagră a instanțelor românești. Documentul tău perfect este primit de un funcționar care îl… imprimă pe hârtie. Până aici, să zicem că înțelegem – judecătorul vrea să răsfoiască dosarul fizic. Dar absurdul de abia acum își pune roba. Acel document proaspăt tipărit pe hârtie (care și-a pierdut pe drum orice valoare de semnătură electronică, devenind o simplă copie) este luat și scanat din nou, probabil pe o multifuncțională setată la o rezoluție din 2004, în nuanțe de gri incert. Acest PDF nou, strâmb, blurat, cu umbre de degete pe margini, este apoi urcat în dosarul electronic ECRIS.Este echivalentul digital al spălării banilor:ai introdus în sistem un document curat și valid, și ai primit înapoi o copie degradată, lipsită de certitudinea semnăturii calificate a autorului, trimisă pe portal exact în versiunea ei cea mai proastă.
Celeritatea ca surpriză de sezon
Cât despre noțiunea de „celeritate”,ea este tratată cu același umor fin. Să presupunem că un justițiabil de modă veche depune niște documente fizice prin poștă. Instanța le primește și le înregistrează azi. Te uiți în dosarul electronic o săptămână, două, trei–nimic. Documentele există fizic în clădirea instanței, dar în eterul digital este liniște deplină. Abia cu două-trei zile înaintea termenului de judecată (fix când trebuie să îți pregătești apărarea pe ultima sută de metri), documentele apar miraculos pe portal, de parcă au călătorit cu poștalionul prin cablurile de internet. Această lentoare nu este o simplă eroare tehnică, ci pare o strategie bine pusă la punct de a menține suspansul procesual.
Epilog–monumentul etern al justiției române
Baza de date există, registrele unice sunt la un click distanță, semnăturile calificate sunt reglementate prin directive europene, iar portalurile electronice au costat milioane de euro. Totul e acolo, pe masă, pregătit să funcționeze eficient, precis și ireproșabil. Dar, la sfârșitul zilei, realitatea ne lovește cu precizia unui ștampile de lemn. Noi vrem normalitate, ei știu cum se făcea pe vremea mașinii de scris.Noi cerem interoperabilitate și digitalizare pură, ei dau din umeri, invocând mereu zeul muncii prea multe. În tot acest zgomot de tastaturi care se încăpățânează să rescrie greșit realitatea, un singur lucru rămâne neclintit, victorios și absolut: dosarul cu șină, adevărata și inegalabila temelie a Justiției din România.
Dragă cititorule, dacă ai și alte curiozități despre cum funcționează (sau nu funcționează) alte ramuri ale sistemului juridic sau administrativ, sunt aici să le dezbatem. Despre ce altă „instituție” ai vrea să mai discutăm?
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.