„Cave Populum” (Fragment 5 – Torino) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondență de la prof. Caliopia Tocală (poet, prozator, dramaturg, jurnalist, eseist, membru al USR Iași și al UZPR Iași – Moldova)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Torino devine din 1563 capitala Ducatului de Savoia,a Regatului de Savoia și prima capitală a Regatului Italiei între 1861-1865, un important centru de afaceri și cultural, un puternic centru politic european, leagănul libertății italiene. Aici s-a născut și Umberto Eco.
Umberto I de Savoia,regele Italiei între 1878-1900, a fost și un aprig susținător al Triplei Alianțe. Casa de Savoia prin extinderea puterii a evoluat de la guvernarea unei mici regiuni, la guvernarea Regatului Italiei prin ramura Savoia-Carignano (1861), până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, și a guvernat Italia unificată timp de 85 de ani prin Victor Emanuel al II-lea,Umberto I,Victor Emanuel al III-lea și Umberto al II-lea. Ultimul monarh a guvernat doar câteva săptămâni, înainte de a fi fost destituit de un Referendum Constituțional care a creat Republica Italiană. În 1860, Revoluția Italianăși Plebiscitele pentru unificare au transformat în federație diferite state din Italia și l-au instalat pe regele Sardiniei, Victor Emanuel al II-lea, pe tronul unei monarhii constituționale cu sprijinul împăratului Napoleon al III-lea. Pallazzo Realeinclude și Palazzo Chiableseși capela Sfântului Giulgiu construită tocmai pentru a găzdui faimosul Giulgiu din Torino, în 1946. Un palat magnific, centrul de putere al familiei regale, în care ostentația stilului arhitectonic amintește de Versailles: sobru, somptuos la exterior, dar și în interior. M-a surprins prin eleganța saloanelor, interiorul decorat cu tavane aurite, tapiserii, picturi, sculpturi rafinate, stucaturi, mobilier, fresce și, da, mi-a lăsat imaginea unui vis regal.
Intrând în palat, ești direcționat de indicatoare spre etajul I care începe cu impunătoarea scară de marmură. Am vizitat în trecere, timpul nu mi-a permis, salonul gărzilor elvețiene, sala tronului, cabinetul chinezesc decorat cu fresce din secolul al XVIII-lea. Mi-a atras atenția una dintre cele mai importante colecții de arme și armuri care reunesc piese unice ce au aparținut Casei Savoia și provin din diferite etape istorice, de la preistoric la modern. Am luat câteva imagini de poveste, pentru un remember: caii și caleașca regală. Sala de mese, cu buchete mari de flori proaspete, așezată în așteptarea parcă a familiei regale…Sala de bal, coloane din marmură de Carrara, friza urmează modelul frescelor din Pompei. Decor de poveste.Pentru o clipă, am închis ochii, timpul nu mi-a permis să visez, altceva voiam să aflu.
Picturi faimoase ale școlii flamande, olandeze, Rembrandt,reprezentanții școlilor din Veneția(Veronese, Bellini) și Toscana (Botticelli) sunt reunite în splendida galerie de arte care uimește prin frumusețea, spectacolul de culoare, viziunea, talentul, tehnica și ideile transpuse în creații unice care nu pot fi admirate decât într-o tăcere solemnă, de catedrală. Picturile, în dispunerea lor, par a urma o stratificare tematică: alegorice pe tavan, pânze și evenimente dinastice în friză, iar deasupra ușilor, scene mitologice și istorice. Pictorii care semnează au origini diferite. Am reținut câteva nume:Domenico,Tignola, Cesella, Bartolomeo Caravaglia etc.
Pictorul vienez Daniel Seiter de la Roma care a proiectat sistemul decorativ al galeriei a realizat frescaÎnălțarea Eroului, de pe boltă. Biblioteca Regală, un loc de reflecție și meditație asupra trecutului și a lumii în permanentă schimbare, m-a fascinat prin numărul impresionant de volume, schițe, gravuri, manuscrise, dar și prin designul interior, prin ambianță. Și îmi apare imaginea Bibliotecii Universității Tehnice Gheorghe Asachi din Iași, Sala de lectură, Imobilul I, o perlă arhitectonică, votată, într-un chestionar online în 2015, ca cea mai frumoasă bibliotecă dinlume, concurând cu Biblioteca de la Trinity College din Dublin,Biblioteca Regală Portugheză de la Rio de Janierosau Biblioteca Națională din Praga, o bibliotecă funcțională pentru studenți, cadre didactice, personalul și partenerii Universității (TUIAȘI),un spațiu spiritual și un univers fascinant, în care cei pasionați de literatura română, universală, de specialitate, cercetare, documentare etc, s-au simțit atrași de mirajul cărții, de atingerea foilor, mirosul de pagină scrisă, de magie a spiritualității universale comprimate în cartea tipărită. Arhitectul elvețian Louis Blanc și Petru Poni, profesor de chimie la Universitate, erau conectați la valorile europene chiar dacă Iașul se afla la periferia Europei, atunci când au schițat Palatul Universitar; au valorificat modelul de palat universitar european. Blanc nu a respectat în totalitate proiectul lui Petru Poni, însuși mărturisește în memorii. Construit în anul 1860 în stilul eclectic specific vremii din inițiativa domnitorului Al. I. Cuza, conține simboluri și elemente arhitecturale, reprezentate într-un mod armonios.
Revin la explicațiile ghidului. Sunt multe informații, unele se rețin ușor, pentru altele e necesară documentarea, dar totul pare o mare fără sfârșit…Familia regală a inițiat achiziționarea multor capodopere, cele mai importante piese pentru mine fiind colecția de partituri a luiGiuseppe Verdi și cele 18 foi recuperate, din cele de peste cinci mii, capodopera lui Leonardo da Vinci,un spirit renascentist, poate cel mai important geniu din întreaga istorie a omenirii. Leonardo a fost primul pictor care a observat urma patimilor pe chipul și în întreaga înfățișare a ființei umane. Caricaturile violente și minuțioase, în schițe, sunt mărturie a studierii efectului expresiv al diminuării sau exagerării fiecărei trăsături ca urmare a suferințelor, stărilor extreme la care ființa umană este expusă. Capodopera Cina cea de taină.Nu există cap care să nu sugereze un caracter distinct, o emoție aparte. Leonardo surprinde, pentru prima dată, pe pânză neprevăzutul, accidentul, fracțiuni temporale din fluxul pasiunilor umane, o varietate de emoții, sentimente care străbat sufletul și-l animă. În picturile sale, revine un chip ca un prototip de idealitate al unei făpturi fine, senzuale, aproape feminine, de o grație și distincție unice, care-l particularizează.
Gioconda.Am admirat lucrarea la Luvru.Frumusețea interioară se imprimă în carne, în fiecare celulă prin exteriorizare, sumă a gândurilor, visurilor țesute în timpul întregii vieți, a pasiunilor teribile, incendiare. Toate experiențele lumii, toate gândurile și arderea totală s-au imprimat și au modelat expresivitatea chipului, eternizând-o într-o capodoperă fără egal. „Emoția lui, observa Paul Valéry,se risipește în desfătarea chipurilor pure pe care le boțește o grimasă de umbră, în gestul unui zeu care tace”.Omul Vetruvian este o imagine iconică complexă, un simbol al renașterii, o corelație între simetria ideală a corpului uman și simetria întregului univers. Codex referitor la zborulpăsărilor,scris în jurul anului 1505, este o colecție de 18 foi. Este cunoscută pasiunea lui Leonardo pentru artă și știință: pictor, sculptor, arhitect, inginer, inventator, muzician, geograf, cartograf, anatomist, botanist, scriitor, iar în Codex există informații referitoare la materialele necesare construirii unui aparat de zbor, la dimensiunea și poziția pilotului etc. A conceput mașini de zbor, un tanc, un submarin, a proiectat un aparat de zbor, un planor, cu care se crede că s-a și zburat.
Și informațiile vin în cascadă, multe le știam, dar nu intuiam emoția puternică trăită în fața acestor exponate. Niciodată nu am avut îndrăzneala să aspir, să visez, să trăiesc atâta bucurie ca atunci când mă aflam în fața foilor expuse din Codex. El, Leonardo, a lucrat, a atins aceste pagini și eu am șansa să fiu atât de aproape de această capodoperă care sintetizează gândirea creatoare, spiritul, voința, aspirațiile înalte ale unui principe renascentist, unic în lume prin valoarea operei sale. O personalitate copleșitoare, trăind într-o rivalitate creativă cu un alt spirit renascentist, Michelangelo Buonarotti,pentru care iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului,ca să urce la El.
Capela Sfântului Giulgiu,o splendidă bijuterie barocă, patrimoniu mondial Unesco, a fost construită în spatele altarului Domului ca să adăpostească celebra relicvă deținută de Savoia încă din 1453, pânza de in imprimată cu o imagine pe care creștinii o identifică cu chipul lui Hristos. Interiorul surprinde prin simbolurile transpuse în materialul utilizat. Marmura neagră, sugestie a morții, și nervurile de culoarea gri sporesc luminozitatea, în timp ce ridic privirea spre contemplarea cupolei, ca semn al Învierii. Jocul de lumini și orga, un instrument magistral, te înalță și-ți golesc sufletul de toate gândurile și pornirile lumii profane.
Ferestrele înalte, impunătoare alternează cu arcurile și stâlpii de diferite dimensiuni. Cupola ca un turn ce aspiră să atingă cerul, o arhitectură spectaculoasă cu arcade suprapuse, amplifică măreția și accentuează sacralitatea edificiului. Aici ai sentimentul tragicului, al universalității, dezmărginirii, al infinitului, dar și al limitei impuse ființei umane prin timpul ireversibil și cenzura transcendentă. Jocul de lumini și umbre mi-a indus un profund sentiment de mister și teamă religioasă.
Am îngenuncheat în fața Sfântului Giulgiu.M-am rugat pentru poporul român, pentru mine și familia mea, am citit o rugăciune, dintre cele lăsate spre trebuință credincioșilor. Am aprins o lumânare și mi-am îndreptat pașii spre alte orizonturi și edificii pe care ochiul și sufletul abia așteptau să le descopere. În partea din spate a palatului, se întind Grădinile Regale, un tărâm ireal prin frumusețe, o zonă verde întinsă pe șapte hectare, decorate cu fântâni și statui. Parcă aud foșnetul poalelor lungilor rochii, tropotul copitei de cal, scârțâitul de roată al caleștilor…din care coborau cei ce plănuiau destinele milioanelor prin ignorare…
În prima parte este Grădina Ducală,cu fântâni moderne, urmată de Bastionul Verde și Grădina de Est,apoi splendida Fântână a Tritonilor.Explozie de culoare, mii de flori, alei mari ortogonale și paturi de flori. Mirosul frunzelor de platan, tei, castan, poteci care ascund și surprind prin paradisul descoperit, prin reflectarea vegetației și a palatului în apa care străbate grădina după modelul Versailles, fascinează. Aceste grădini, proiectate ca un spațiu edenic, o mândrie a orașului, vin să întregească visul regal, Savoia. Mi-am încărcat sufletul de culoare și miresme și m-am îndreptat spre un alt ansamblu.
Nota redacției.Caliopia Tocală este profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi.În acelaşi timp, este autor de romane şi de teatru. Printre altele, a scris trei romane pe care le-a dramatizat, acestea fiind publicate ca piese de teatru independente. Astfel, romanului său de debut, În captivitate,îi corespunde piesa de teatru „Captivi”, romanului Simfoniile destinului–„Vieţi duble”, iar romanului Gemenii–piesa de teatru „Alter ego” (…).
„Caliopiei Tocală în general, s-ar putea spune că reies idei similare–nu e clar cine eşti (a cui dublură eşti), dacă trăieşti propria ta viaţă sau o existenţă străină, viaţa altcuiva, în acest mod înstrăinarea din teatrul absurd sau din existenţialism dând naştere unor situaţii concrete, imaginate de autoare, cu replici şi personaje, la baza cărora stau idei, iar nu imagini. În acelaşi timp, un alter ego ar putea oricând să-ţi dejoace planurile, pentru că nimic nu e-n favoarea celor ce viermuiesc prin lumea personajelor din teatrul Caliopiei Tocală,nici destinul, nici semenii, nici măcar propria persoană. În această dezordine totală, în care existenţa nimănui pare să nu aibă sens, rămâne deschisă întrebarea dacă ne mai putem aştepta la o salvare, iar în cazul că răspunsul ar fi pozitiv, din partea cărei instanţe divine sau umane.” (Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru, membru AICT)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
[…] „Cave Populum” (Fragment 5) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – ed… […]