„Cave Populum” (Fragment 6 – Torino) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondență de la prof. Caliopia Tocală (poet, prozator, dramaturg, jurnalist, eseist, membru al USR Iași și al UZPR Iași – Moldova)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Vanaria Reale,situat în aglomerația urbană (zona metropolitană) a orașului Torino, un palat comparabil cu Versailles,altă capodoperă a barocului italian, a fost construit inițial cu intenția de a fi o cabană de vânătoare pe o suprafață de 80.000 m. Reședința principală a casei regale din Italia, una dintre reședințele Casei Regale Savoia,patrimoniu mondial Unesco, include și o grădină superbă cu mari bazine amenajate. Am reținut arhitectura grandioasă și interioarele în stil baroc.
Galleria Grande,altă bijuterie arhitecturală a secolului al XVIII-lea, impresionează prin armonia proporțiilor, prin jocul de lumini, mozaicul în carouri, sugestie a infinitului, și decorațiuni. Cele două nonculori ale mozaicului…voi medita la această idee; indiferent ce cale urmezi, coloana infinitului din carouri albe sau din carouri negre… tot acolo ajungi…Dar ce înseamnă acolo?
Era începutul lui iulie. O zi splendidă! Lumină, culoare, opere de artă. În mod întâmplător, am descoperit în palatul Venaria un fel de capelă, ceva magnific, divin. Am făcut fotografii și am zăbovit câteva clipe în incinta capelei. M-a impresionat. Un loc încărcat de sacralitate, în care te reculegi, te purifici și trăiești un moment de înălțare sufletească. Cadrul nu permite nimic negativ, nici în atitudine, nici în gândire, iar sentimentul dominant este de pietate. Aici se trăiește un pur și înălțător sentiment de iubire, un spațiu divin care transfigurează psihologia oricărui vizitator. Din acel loc a plecatlegenda lui Moș Nicolae, generată de schimbul de daruri între membrii familiei regale și invitați în seara de 5 spre 6 decembrie. A devenit un obicei practicat anual, apoi s-a extins și în alte țări. A fost locul care m-a captivat și impresionat cel mai mult. Citisem scrierile lui Umberto Ecosi despre The Sacred Line of Sf. Michael…
În acest context, am aflat despre un alt simbol al regiunii,Sacra di San Michele, dedicată Arhanghelului Mihail,la 40 de km. de Torino; l-a inspirat pe Umberto Eco în scrierea capodoperei sale, Numele Trandafirului.Ansamblul se situează pe ruta acestui pelerinaj de 2000 km ce se întinde de la Mont Saint-Michel, Franța, până la Monte San’Angelo, Puglia. Nu am văzut locația. Timpul. Mereu timpul, rivalul nostru neîngăduitor. Acolo, sunt înmormântați membrii Casei de Savoia. Nu le poți vedea pe toate. Esențial este să-ți conturezi o viziune despre valorile eterne ale vieții, ce anume contează pentru tine ca ființă umană care mori în fiecare secundă, fără să ai conștiința acestui lucru, în timp ce, în sinea ta, construiești visuri…Deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune!
Cald. O înghețată italiană cremoasă, cu ciocolată amăruie și fructe aromate, răcoritoare, mâncasem cândva în Taormina, Roma, Veneția, acum îmi doream să savurez încet o înghețată la Torino; fiecare membru al grupului își dorea. În fața palatului Venaria, sigur, la o anumită distanță de această capodoperă arhitectonică, culturală, istorică, se afla o terasă. Ne-am așezat la o masă. Am comandat fiecare câte o înghețată. Că am așteptat mult, nici nu mai are importanță, că ne-am simțit umiliți când ni s-au adus câte trei biluțe de înghețată în castroane de ceramică mari, din care noi, acasă, mâncăm ciorba de fasole, dar, ca și cum nu ar fi fost suficient, după minute de așteptare, au venit și lingurițele pentru înghețată, de fapt, linguri pentru ciorbă. Ca să nu uităm superbul palat, am plătit și câte 6€ și pentru fața de masă.Însă, putea ceva să ne diminueze emoția și bucuria atâtor acumulări spirituale ? Nu.
Ne-am îndreptat spre o altă capodoperă arhitecturală a Casei de Savoia care oferă o perspectivă fascinantă asupra istoriei regale a Italiei, magnificul Castello dela Mandria. Situat în zona metropolitană a orașului Torino,capitala regională a Piemontelui, construit în 1859, comandat de Victor Amadeus al II-lea,Duce de Savoia, oferă bucuria unui peisaj rural, în mijlocul unui parc vast și pitoresc, o reședință de vânătoare, o construcție în stil neoclasic. Fațada principală susține opulența și măreția stilului baroc. Totul se înscrie într-un ansamblu arhitectural bine gândit, sub semnul puterii, excesului, opulenței, situat în Parco Naturale La Mandria cu grădini frumoase, păduri și peisaje pitorești, o fortăreață impresionantă, cu apartamente regale care fascinează prin relația cu mediul înconjurător.
La Mandria este cel mai mare parc natural împrejmuit din Europa. Am mers pe un drum amenajat cu arbuști ornamentali prin pădure. Intrarea propriu-zisă în curtea palatului, o fortăreață cu ziduri înalte, se face printr-o arcadă, pe partea stângă, pe sensul de mers. La intrarea din spate, ca-ntr-o cetate, în curtea palatului, se află construcții cu destinația locuințe pentru slujitori. O colecție generoasă de trăsuri elegante, în așteptarea fețelor regale, dornice de plimbare în splendidul peisaj, ne întâmpină la intrarea în muzeu. La casa de bilete, aflăm că mobilierul, decorurile, totul este original, nimic nu este schimbat. Toate încăperile afișează un lux apăsător. Camerele, saloanele frumos mobilate, fiecare cu alte decoruri, ca-ntr-o competiție între designeri, nimic nu pare în plus, nimic nu poate fi scos din decor, din ambientul fiecărei încăperi. Totul a urmat un plan, în cele mai mici detalii, de la mobilier, la opere de artă, covoare, perdele, sobe de teracotă, dormitoare cu paturi mici, iar budoarele nu se diferențiază de celelalte încăperi.
Ce au în comun aceste edificii este spiritul regalității;un spațiu al petrecerilor, al destinderii pentru rege și suita sa și unde ar fi fost mai potrivit dacă nu într-un palat chiar în inima pădurii, într-un cadru feeric în toate anotimpurile, departe de ochiul indiscret și de lumea dezlănțuită a celor care își duceau, poate, zilele de azi pe mâine.După o strașnică vânătoare, într-o pădure cu o diversitate impresionantă de păsări și animale, cu hăitași și câini de vânătoare dresați,în timp ce regina, prințesele, contesele îi așteptau în saloanele elegante, într-o atmosferă caldă, plină de rafinament și strălucire, ca să împărtășească bucuria exemplarelor vânate, începeau petrecerile…
Mi s-a părut ceva straniu și trist, în același timp.Fugit irreparabiletempus!Totul lăsa impresia că lumea aceasta, de mult apusă, a plecat undeva, într-o călătorie și se va întoarce în curând. Au plecat în pripă, timpul nu le-a permis să dea ordin să se repare o ușă înclinată de trecerea timpului, ori un geam spart de bătaia vântului, ori poate timpul viclean…Zidurile și întreg universul interior tânjesc după strălucirea și veselia de altădată, în așteptarea regelui și a suitei sale, un univers conservat, ca acum 170 de ani, precum situl arheologic Pompei,lăsând, în urmă, o emoție uriașă pe care o trăiesc, fiecare în parte, vizitatorii. Părând pe veci a răsări, din urmă moartea-l paște/Căci toți se nasc spre a muri, și mor spre a se naște…
Impresia la vizitare, în trecere, dincolo de admirația cuvenită, a fost de opulență, aglomerație, sufocare, apăsare, disconfort sub greutatea mobilierului impresionant prin dimensiunea și diversitatea decorurilor în foiță de aur, a operelor de artă, a picturilor care spun povestea prinților, prințeselor de Savoia, dar și de dezolare. Palatul nu a trecut printr-o renovare, ușile unor camere stau să cadă…
La exterior, prea puțină atenție acordată acestui monument arhitectural, cadrului, parcului. În curtea interioară, o fântână arteziană abandonată…câteva statui în paragină. După ieșirea din palat, căutăm o cafenea pe care o zărisem la intrare, în spatele edificiului, ca să bem o cafea și o sticlă de apă. O surpriză plăcută. Ne-a servit un tânăr din Hârlău care părea după chip și atitudinede acolo, barman la cafeneaua palatului. Rostirea românească i-a atras atenția. S-a bucurat. O poveste emoționantă, împărtășită de un tânăr cu visuri regale.
Am admirat, m-a impresionat chiar, clădirea școlii din curtea palatului pentru copiii slujitorilor de atunci, dar și grajdul cailor. Doar în filme văzusem. Mă cuprinde un sfâșietor sentiment de apăsare sufletească. Sigur, nu poți să nu admiri capodoperele în sine, dar nici nu poți ignora câte destine au fost frânte, exploatate crunt pentru huzurul, luxul, opulența și chiar desfrânarea pe care le ascund zidurile lor…Ducatul de Savoia a fost un vechi fief feudal situat între partea de nord a peninsulei italice și zonele vecine cu Franța actuală. În 1860 a fost cedat Franței, în timpul lui Napoleon al III-lea, iar restul teritoriilor care constituiau atunci Piemont-Sardinia au fost integrate în noul regat, Italia.
Nota redacției.Caliopia Tocală este profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi.În acelaşi timp, este autor de romane şi de teatru. Printre altele, a scris trei romane pe care le-a dramatizat, acestea fiind publicate ca piese de teatru independente. Astfel, romanului său de debut, În captivitate,îi corespunde piesa de teatru „Captivi”, romanului Simfoniile destinului–„Vieţi duble”, iar romanului Gemenii–piesa de teatru „Alter ego” (…).
„Caliopiei Tocală în general, s-ar putea spune că reies idei similare–nu e clar cine eşti (a cui dublură eşti), dacă trăieşti propria ta viaţă sau o existenţă străină, viaţa altcuiva, în acest mod înstrăinarea din teatrul absurd sau din existenţialism dând naştere unor situaţii concrete, imaginate de autoare, cu replici şi personaje, la baza cărora stau idei, iar nu imagini. În acelaşi timp, un alter ego ar putea oricând să-ţi dejoace planurile, pentru că nimic nu e-n favoarea celor ce viermuiesc prin lumea personajelor din teatrul Caliopiei Tocală,nici destinul, nici semenii, nici măcar propria persoană. În această dezordine totală, în care existenţa nimănui pare să nu aibă sens, rămâne deschisă întrebarea dacă ne mai putem aştepta la o salvare, iar în cazul că răspunsul ar fi pozitiv, din partea cărei instanţe divine sau umane.” (Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru, membru AICT)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
_2665_12.11.2010_Tezaur_184004B3D75B43EDA5A1549A6664C336.jpg){kind=link}