









OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale). Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.



În declarațiile publice făcute după declanșarea anchetei, Viorel Pașca a afirmat că, din aproximativ 400 de persoane găzduite, doar în jur de 100 aveau venituri, acestea fiind, în opinia sa, modeste. El a susținut, de asemenea, că întreținerea era acoperită în principal din donații și că persoanele găzduite generau costuri importante pentru hrană, îngrijire și materiale sanitare. Aceste afirmații aparțin lui Viorel Pașca și trebuie privite ca atare, nu ca fapte stabilite definitiv. În schimb, avem acum o cifră oficială: 20.028.000 de lei, alocați de Guvern pentru protecția celor 409 persoane relocate. Această sumă nu reprezintă costul celor aproximativ două decenii în care unele dintre aceste persoane au fost găzduite la Dumbrava și nici nu poate fi extrapolată automat la întreaga perioadă, dar ne oferă un punct de plecare pentru o analiză. Cât ar fi costat, în toți acești ani, cazarea și îngrijirea în sistemul autorizat a tuturor celor care au trecut prin Dumbrava? Hrana, medicamentele, personalul specializat, îngrijirea persoanelor imobilizate, înmormântările, cine ar fi suportat toate aceste cheltuieli? Statul? Familiile? Casele de asigurări? Autoritățile locale?
Răspunsurile ar putea arăta cât de mare este, de fapt, costul social și financiar al abandonului persoanelor vulnerabile. O societate nu poate închide ochii nici în fața abuzului, nici în fața abandonului. Există un risc în orice dezbatere publică de acest fel: să transformăm totul într-o alegere simplă între două tabere. Unii vor spune că Dumbrava a fost un loc în care oamenii au fost exploatați. Alții vor spune că Dumbrava a fost locul în care au ajuns oameni pe care nimeni altcineva nu i-a vrut. Este posibil ca adevărul să fie mai complex decât aceste două afirmații. Ancheta penală trebuie să stabilească dacă au existat fapte de exploatare și cine este responsabil pentru acestea.
- Dar, în paralel, societatea are dreptul să întrebe cum a fost posibil ca, timp de atâția ani, sute de persoane vulnerabile să ajungă să depindă de un sistem care nu funcționa în cadrul obișnuit al protecției sociale autorizate.
- Dacă au existat abuzuri, ele trebuie sancționate.
- Dacă au existat nereguli, ele trebuie clarificate.
- Dacă au existat persoane exploatate, acestea trebuie protejate și despăgubite potrivit legii.
- Dar dacă, în același timp, au existat oameni pe care spitalele, centrele sociale sau familiile nu i-au putut sau nu i-au vrut primi, atunci și această realitate trebuie analizată. Pentru că statul nu poate spune astăzi că acești oameni erau prea vulnerabili pentru a rămâne la Dumbrava, fără să răspundă la întrebarea: De ce nu au fost preluați de stat mai devreme și unde a fost statul timp de aproape două decenii?
Aceasta este întrebarea centrală pe care cazul Dumbrava o lasă în urmă. Nu pentru a exonera pe cineva de răspundere și nici pentru a minimaliza acuzațiile aflate în anchetă. Trebuie să înțelegem de ce într-o țară membră a Uniunii Europene și a Consiliului Europei, un număr atât de mare de oameni vulnerabili a putut ajunge să depindă de o soluție informală de protecție timp de atâția ani. Intervenția autorităților era necesară dacă au existat încălcări ale legii și riscuri pentru persoanele vulnerabile. Dar intervenția lor nu trebuie să se oprească la evacuare și relocare, ea trebuie să continue printr-o evaluare transparentă a fiecărui caz și printr-o analiză sinceră a modului în care sistemul românesc de protecție socială răspunde celor mai dificile situații. Pentru că problema nu este doar ce s-a întâmplat la Dumbrava. Problema este și de ce au ajuns acei oameni acolo. Iar dacă răspunsul este că unii dintre ei nu aveau unde să meargă, atunci societatea românească trebuie să se întrebe dacă, după ce a închis porțile Dumbravei, a deschis suficiente uși pentru cei care au nevoie cu adevărat de protecție. Cazul Dumbrava nu ar trebui să se încheie odată cu evacuarea celor 409 persoane. Ar trebui să fie începutul unei analize serioase despre sistemul de protecție socială din România, despre responsabilitatea autorităților și despre soarta celor care nu au familie, nu au venituri și nu se pot apăra singuri. Pentru că o societate se măsoară nu doar prin felul în care îi protejează pe cei puternici, ci mai ales prin felul în care îi tratează pe cei care nu mai au pe nimeni. Iar întrebarea care rămâne este simplă și dureroasă: dacă Dumbrava nu trebuia să existe, unde trebuiau să fie acești oameni în toți acești ani?
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Artricol asociat
Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi, președinte-fondator OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-ECOSOC-Națiunile Unite) în Jurnalul Bucureştiului




Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…






























