Acasă Cultura Cazul Thomas Morus (Corespondenţă de la Grid Modorcea, „prozator de certă vocație”,...

Cazul Thomas Morus (Corespondenţă de la Grid Modorcea, „prozator de certă vocație”, „poet al intelectului”, „scriitor și cineast, înzestrat cu fervoare și talent, „un critic de temut”, „cel mai important scriitor român în viață”, SUA-New York)

497
0

După cum se știe, Thomas Morus (nume real More, dar latinizat de Erasmus) este faimos pentru cartea „Utopia” (1516), prin care a lansat acest cuvânt, opunându-i domniei lui Henric al VIII-lea o societate utopică, după legi care nu aveau să se aplice decât peste sute de ani, în comunism. Morus a impus acest concept. Cu prețul vieții, aș spune, fiindcă este greu de închipuit ce s-a întâmplat.

Cel mai utopic dintre utopiști, a fost decapitat. Serialul „Tudors” însă, pe care îl analizăm aici, nu ne dă toate amănuntele, fiindcă erou nu este victima, ci călăul. Capul lui Morus a stat timp de o lună pe Podul Londrei până când familiei i s-a permis să-l ia și să-l îngroape. Cum a fost posibil așa ceva, ca unul dintre cele mai luminate capete ale timpului, și chiar a tuturor timpurilor, cum a spus Erasmus, omnium horarum homo, să fie aruncat la coș, să se lipsească tocmai Capul bisericii de el?! Fiindcă marele călău, Henry VIII, s-a declarat Capul bisericii, rupându-se de Papa, care nu a acceptat despărțirea lui de Catherine de Aragon și căsătoria cu Anne Boylen, cea care avea să fie mama viitoarei Elizabeth I.

Henry VIII a fost un mare fustangiu, cum îl descrie și Shakespeare în piesa pe care i-a dedicat-o. Pentru plăcerile sale erotice, el a sacrificat valori fără de asemănare, precum Thomas Morus sau John Fisher, episcopul de Rochester, închis o dată cu Morus în Turnul Londrei și decapitat înaintea lui.

Sinistră istorie, căreia i-au căzut victime asemenea oameni! Pentru a se căsători cu Anne Boylen, Henry trebuia să se rupă de biserica de la Roma, fapt cu care nu a fost de acord Thomas Morus. Deși Morus l-a slujit cu mare devotament pe Henry, inclusiv în calitate de cancelar, el nu i-a recunosut titlul de Cap al bisericii Angliei, cum s-a autonumit regele. Morus a ales între sluirea regelui și principiile sale utopice, respectiv morale și creștine. Fiindcă Morus a fost un mare creștin, un mare teolog, mintea cea mai luminată a Angliei, a doua putere în stat, la un moment dat, după regele Henry VIII.

Iată cum: Thomas More s-a născut în anul 1478. Tatăl lui Thomas a fost judecător la curtea celui mai puternic cardinal din stat, John Morton, care, văzând abilitățile tânărului Thomas, avea să-l trimită pe cheltuiala sa să studieze la Oxford University. Aici a studiat latina, greaca, franceza, matematica și istoria. Cum vedem, știintele umaniste fac casă bună cu matematica. Ea este esențială, marca unui filosof, cum era în antichitate. Aici, la Universitate, l-a avut profesor pe Erasmus, care i-a dat numele latin, Morus, și care, ulterior, avea sa-i fie prieten de durată. Un amănunt esențial din viaţa lor este insistența cu care Morus l-a convins pe Erasmus să scrie „Elogiul nebuniei”.

După Oxford, Morus s-a dus la o mănăstire pentru a deveni preot și de aici, pentru meritele sale strălucite, a fost trimis la curtea regelui Henry VIII. Nu peste mult timp, regele l-a trimis în Flandra ca ambasador, unde a început să scrie „Utopia”. Publicarea ei, i-a adus o notorietate absolută. Evident, a fost publicată în latină. Dar următoarele două ediții, la Paris și Basel, în franceză. Regele l-a numit cancelar al Angliei, post care îi conferea a doua putere în stat.

(Eingeschränkte Rechte für bestimmte redaktionelle Kunden in Deutschland. Limited rights for specific editorial clients in Germany.) Paintings Thomas Morus *07.02.1478-06.07.1535+ Politician, political theoretician, Great Britain portrait by H. Holbein – 1527 (Photo by Archiv Gerstenberg/ullstein bild via Getty Images)

Acum apare la orizont reformatorul protestant Martin Luther, care îl atacă pe Papa și cere reformarea catolicismului. Morus ia apărarea catolicismului în lucrarea „A Dialogue Concerning Heresies” (1529). Dar Henric se declară adversarul lui Luther și-i cere lui Morus să ardă în piață toate cărțile lui Luther. Există o scenă în film în care Henric își arată respectul față de Morus, pentru că de la el a învățat toată arta teologică pe care o știe. Aceste săgeți încrucișate sunt ilogice politic și religios, dar foarte logice dacă știm că zeu la curtea Angliei era Eros, iar Henric se conducea după cum îi dicta el. Coșmarul de a o avea pe Anne domină intriga politică. Iar Anne dovedește că merita acest lucru, fiindcă era din cale afară de frumosă și inteligentă. Față de Catherine, soția regelui, care arată ca fiind mama lui. El e tânăr, frumos, sportiv, actor și poet, juca în spectacole care sunt sâmburii viitorului teatru elisabethan.

De altfel, vânătoarea erotică dintre Anne și rege este în prim-planul serialului și este realizată antologic. De unde să știe Papa acest adevăr erotic? Ar fi trebuit să-l știe, fiindcă face parte din viață. Dar nu-l știe, de aceea îl excomunică pe Henry VIII pentru că a anulat căsătoria cu Catherine de Aragon și s-a căsătorit cu Anne Boleyn. Anne se dovedește o mare intrigantă și More, din favorit al regelui, devine dușman al său. Ca să înlăture opoziția, Henry a decapitat o serie de clerici, apoi pe episcopul de Rochester și la urmă pe Thomas More. Dar mai întâi l-a închis în Turnul Londrei, după cum era tipicul.

Filmul lui Fred ZinnemannA Man of the all Seasones” (1966), după piesa lui Robert Bolt, cu Paul Scofield în rolul lui Morus, insistă pe acest moment. A fost condamnat la moarte și executat la 6 iulie 1535. Însă pentru credința sa avea să fie beatificat în 1886 și canonizat în 1935, adică după 400 de ani de la nedreapta sa moarte, fiindcă nu și-a trădat crezul.

Nu e prima oară când Biserica, prin monarhii ei, face asemenea crime istorice, de neînchipuit! La fel s-a întâmplat și cu episcopul John Fisher, reabilitat peste 400 de ani. Sau, și mai revoltător, cazul Jeanne d’Arc, arsă pe rug și sanctificată după 500 de ani!

Despotismul unor regi luminați ca Henry VIII nu poate fi comparat decât cu terorismul irațional, care se abate asupra propriului popor. Și cu toate acestea, Henric este iertat de istorie și ridicat pe piedestalul celor mai mari regi ai Angliei și ai omenirii.

Grid Modorcea (scriitor român, prezent în mai multe genuri literare – poezie, proză, teatru, eseu, pamflet, critică, scenarii de film, studii filosofice, religioase, jurnalism), autor de dicționare de literatură, film, muzică, arte plastice. Absolvent  al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale-secţia Teatrologie-Filmologie (promoţia 1974), el este primul doctor în filmologie al Academiei de Teatru şi Film, cu teza „Filmul de actualitate ca mijloc de comunicare”.

Corespondență de la New York

Despre  Grid Modorcea

  • „Autorul unei opere impresionante, care îl face cel mai important scriitor român în viață. Eu, ca vechi membru al Uniunii Scriitorilor, îl propun să candideze din partea României la Premiul Nobel pentru Literatură” (Dumitru Dinulescu)
  • „Scriitor și cineast, înzestrat cu fervoare și talent, partenerul unui savuros și substanțial dialog” (Șerban Cioculescu)
  • „Un intelectual fin, un harnic cercetător în ceea ce privește cinematografia, autor de romane șocante și cărți pe probleme de specialitate, autor de dicționare, adevărate puncte de referință în domeniu, și nu în ultimul rând realizator, ca scenarist și regizor, de memorabile filme documentare – și nu numai!” (Mircea Micu)
  • „Un prozator de certă vocație” (Laurențiu Ulici)
  • „Un poet al intelectului” (Constantin Sorescu)
  • „Un fel de polihistor contemporan, autor de romane și dramaturg vizionar, teleast și teatrolog, cineast și filmolog, dar mai ales polemist cu darul caricaturii atât de violent încât mai totdeauna neglijează sau, pur și simplu, uită, de dragul invectivei, cauza nobilă pentru care luptă…”(Mircea Ghițulescu)
  • „Un Saul (Pavel) al dreptei credințe întru film, ca artă… Un voluptos terorist al ideii” (Florian Potra)
  • „Un talent adevărat, solid, sănătos, pe care poți să te bazezi. Eu l-am chemat la Roma să scrie un roman despre românii de aici. Și a scris două. Sunt cele mai incitante cărți scrise despre Italia de un scriitor român” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga)
  • Posesorul unui tir jurnalistic necruțător, ce include pamfletul politic, de moravuri și dezvăluirile de senzație” (Geo Vasile)
  • „Un om binecuvântat, căruia Dumnezeu i-a dat inspirația să scrie cartea Sfânta Treime a poeziei românești” (pr. Constantin Galeriu)
  • „Un om simpatic căruia îi umblă mintea departe” (Jean Georgescu)
  • „Ființă ubicuă care scrie cu patru mâini, dintre care cu două scrie chiar strașnic” (George Pruteanu)
  • „Adversarul numărul 1 al Televiziunii Române, căreia i-a dăruit filme de neprețuit” (Dan Diaconescu)
  • „Unul din marii realizatori de film documentar” (Mihai Miron)
  • „Un om temeinic, un om de carte, un om care muncește, care știe televiziune, știe film… Alăturarea lui de Iosif Sava nu este o exagerare, dimpotrivă” (George Pruteanu)
  • „Un vizionar” (Vlaicu Ionescu, New York)
  • „Un deschizător de drumuri” (pr. Theodor Damian, New York)
  • „O voce inedită în filocalia română contemporană” (Geo Vasile)
  • „Un polihistor sofianic” (Simón Ajarescu)
  • „O enciclopedie vie. Sunt fericit că am trăit s-o văd și pe asta: cartea lui, Shakespeare și Eminescu. Numai el a avut puterea să ne pună oglinda ideală în față, să demonstreze că locul lui Eminescu este lângă Shakespeare” (Radu Beligan)
  • „Un amestec sui-generis de geniu și naivitate” (Ion Cristoiu)
  • „O personalitate covârșitoare” (Mircea Sântimbreanu)
  • „O figură cvasidiabolică dublată de un fel de sfânt apocrif” (Dumitru Dinulescu)
  • „Un preot care predică într-un bordel” (H.R.Patapievici)
  • „Un om căruia îi place spectacolul și face spectacol din orice. Fănuș Neagu sau alții care se supără pe el, nu-i înțeleg esența. El nu are nimic de împărțit cu nimeni, doar că-i place să se joace! E un degustător al ludicului” (Gheorghe Tomozei)
  • „Un prieten din copilărie… din copilăria spirituală” (Horațiu Mălăele)
  • „Un Lope de Vega al României!” (Vasile Blendea)
  • „Un nou Damian Stănoiu care face să se clatine amvoanele” (Ioan Grigorescu)
  • „Un spirit enciclopedic, înzestrat cu vocația sintezei, chemat să realizeze lucrări de referință, un cercetător capabil de un travaliu intens și continuu, autoritatea numărul 1 în critica de teatru și film de la noi. Dacă ar fi tradus, ar fi numărul 1 și în lume, nu mă îndoiesc. (…) Un cineast remarcabil, singurul creator de docudrama din România, autorul, printre altele, al unui film despre Brâncuși, care pentru mine a fost o revelație neașteptată. Un astfel de film aduce o rază de lumină în împărăția politicului grosier, a violenței și sexualității. În sfârșit, mi-am zis, văzându-l pe un post de televiziune, filmul de artă intră pe micul ecran la nivel înalt, cu un film-lecție. Într-o dedicație, eu l-am numit pe Grid Modorcea Mare Academician și i-am oferit un Premiu de Excelență pentru Desenul Ideilor operei sale” (Ion Truică)
  • „Fără el, cultura română de azi e de neconceput. E o voce indispensabilă, care ne pune tuturor oglinda în față, să ne vedem așa cum suntem, fără menajamente. Unora le pare dificil, incomod, contestabil, dar e necesar ca aerul. Dacă Grid Modorcea n-ar exista, ar trebui inventat” (Ion Țugui)

Grid Modorcea was born in Romania, in 1944. He is a prolific writer, filmmaker and critic – an authorized voice, an erudite author with a polemical vocation. Since 2010, he lives and works in Manhattan, New York. A graduate of two universities in Bucharest, the University of Mathematics (1968) and The Institute of Theater and Film (1974). For 30 years he worked as a film producer and screen writer at the National Cinematography and at the Romanian National Television. He is a Doctor of Arts (PhD), a member of the Filmmakers Union and a member of the Writers Union. He wrote for major newspapers and art magazines in Romania. He founded a film studio, five newspapers and two publishing houses. He has published 86 books – novels, encyclopedias, poetry, essays, including several books about America such as: „Dead for America” (1999), „Crucified in America” (2001), „I’m Sorry, America” (2009) following which, in English: „The American Film” (2012), „Fine Arts in America” (2012), „The Cork”, novel (2013), „Shakespeare and Eminescu” (2014). „Grid Modorcea is a living encyclopedia. I’m glad I have lived to see his book Shakespeare and Eminescu. Only he has the power to create a perfect mirror, to demonstrate that Eminescu’s place is near Shakespeare’s.” (Radu Beligan). He has made over 50 films (docudramas, essays and documentaries), including the following in English: „Brancusi – The Carver of Souls” (1996), „George Enescu – God’s Chosen” (1998), „The Treasure of Faith in the New World” (2001) – Series, „The Way of Salvation” (2001), „Nostradamus” (2002), „A London Series” (2008), „The Mask and the Mirror” (2009). He won national awards for the books „Shakespeare and Eminescu”, „Gopo’s Sight”, „The New Romanian film in the European Context”, „The New Wave of Films”. In 2010, he has received the Magna Cum Laude title for lifetime achievement. He was proposed for the Nobel Prize in Literature by the Romanian Writers Association. International Awards for his films „Brancusi – the Carver of Souls” and „George Enescu – God’s Chosen”. Grid Modorcea is the father of Mihaela Modorcea and Gabriela Modorcea, who make up the duo Indiggo Twins.