Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
În fiecare vară, expoziția „6×6” a Centrului de Artă Contemporană Rochester (RoCo) reunește mii de opere de artă originale, realizate și donate de celebrități, artiști internaționali și locali, designeri etc. Toate lucrările de artă vor fi expuse și vândute publicului în beneficiul RoCo. Numele artiștilor vor fi dezvăluite cumpărătorului la achiziție, iar toate lucrările de artă rămân expuse până la sfârșitul expoziției. Lucrările artiştilor participanţi vor fi donate pentru a contribui la o strângere de fonduri prin care vor susține viitoarele expoziții și arta publică ale Centrului de Artă Contemporană Rochester.
Centrul de Artă Contemporană Rochester (RoCo) este un centru de artă non-profit situat în districtul East End din Rochester, New York care susține arta contemporană de toate formele, fiind bine cunoscut pentru celebra sa expoziția anuală „6×6”. Cunoscut și pentru expozițiile sale populare Makers & Mentors, care combină educatori notabili cu studenții lor actuali și foști, expozițiile „State of the City” se concentrează pe noul urbanism și prezintă artiști din întreaga regiune. Organizația găzduiește numeroase alte expoziții de grup curatoriate, colaborări cu organizații artistice de toate tipurile și proiecte comunitare.
Fondat sub numele de Pyramid Arts Center în 1977 de Tony Petracca și Gina Mosesson, centrul era situat în mai multe vitrine și depozite din Rochester. În 2001, organizația și-a schimbat numele și s-a mutat în locația actuală din cartierul East End din Rochester. În 2007, a inițiat First Friday, o noapte lunară a galeriilor la nivel de oraș, care implică până la treizeci de alte locații de artă din orașul Rochester. În decembrie 2012, centrul a anunțat achiziționarea clădirii sale de pe East Ave. nr. 137 și lansarea primei lor campanii de finanțare, The Future Fund. Centrul de Artă Contemporană Rochester are în prezent peste 850 de membri, dintre care aproximativ 60% sunt artiști. Artiștii membri participă la o Expoziție anuală a Membrilor. Centrul găzduiește anual mai multe expoziții în galeria sa principală, pe lângă găzduirea a 18-20 de expoziții, spectacole și evenimente mai mici.
Artiştii români contribuie astfel prin generozitatea şi talentul lor la relaţia culturală România-SUA prin liantul universal al artei vizuale. Cei 12 artişti români prezenți cu lucări la eveniment sunt: Adrian-Sorin Sinescu, Alexandru Jakabhazi, Eduard Jakabházi, Codrina-Laura Ioniţă, Damo Simona, Elena Cristea, Mariana Pădurean, Mariana-Felicia Morar, Stefan Balog, Daniela Scurtulescu și Sorin Scurtulescu.
Previzualizarea globală online este posibilă din 9 mai, iar deschiderea expoziţiei în spaţiul galeriei va avea loc între 6 iunie – 20 iulie 2025.
Nota redacției. Proiectul „Art Nouveau”. Armonizând dorinţa de modernizare cu o exuberanţă a expresiei artistice, posibilă datorită inovaţiilor tehnologice de la finele secolului al XIX-lea, stilul Art Nouveau şi-a lăsat amprenta în majoritatea oraşelor europene şi nu numai. Divers, prin numeroasele sale ipostaze, fiecare dintre ele specifice arealelor culturale în care s-au manifestat, dar unitar, prin coerenţa principiilor artistice şi a mesajului, acest curent a reprezentat un punct de cotitură în istoria artei şi arhitecturii. La nivel european, vorbim de un prim moment de sincronizare arhitecturală, din Marea Britanie şi până la graniţa cu Imperiul Otoman. În regiunea Dunării, sub influenţa Secession-ului vienez, acest curent a devenit o trăsătură reprezentativă a multor oraşe ce făceau parte la finalul secolului al XIX-lea din Imperiul Austro-Ungar, acestea având caracteristici similare din punct de vedere arhitectural şi urbanistic.
Devenit în doar câteva decenii desuet, raportat la realităţile de după Primul Război Mondial, Art Nouveau-ul a deschis drumul către simplitatea calculată a curentelor arhitecturale ce au urmat. În deceniile următoare şi până azi, moştenirea acestui curent a rămas într-un con de umbră. Recent însă, după mai bine de 100 de ani de la apogeul său artistic, valorile curentului Art Nouveau încep să fie recunoscute, în context cultural european. Clădirile Art Nouveau sunt parte din identitatea oraşelor şi a comunităţilor lor, iar autorităţile încearcă să găsească soluţii prin care acest patrimoniu construit să devină o resursă.
Notă. Acreditarea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite), în calitatee de „Observator intern” la Alegerile prezidențiale din luna mai–2025 de către AEP (Autoritatea Electorală Permanentă)
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
