Acasă Dezvaluiri Cel mai mare criminal din istorie

Cel mai mare criminal din istorie

261
0

O să începem mai întâi cu istoria fictivă. Conform acesteia, premiul este câştigat de la distanţă de entitatea malefică din Vechiul Testament, numită Yahve, venerată în ziua de astăzi de creştinii din toate ţările, inclusiv de cei din republica noastră teocrată. În acest prim articol, doar crimele în cazul cărora se stipulează cifre aproximative:

– Dumnezeu ucide pe soţia lui Lot, pentru că s-a uitat peste umăr. (Geneza 19:26) +1
1+
– Tot Dumnezeu, îl ucide pe Er (pentru că nu-i plăcea de el). (Geneza 38:7) +1
2+
– Onan este executat pentru că folosea o metodă primitivă de contracepţie (Geneza 38:10) +1
3+
– un număr de 3000 de evrei sunt trimişi în nefiinţă pentru că se distrau pe lângă viţelul de aur al lui Aaron (Exodul.32:27-28, 35) +3000
3003+
– Fii lui Aaron, Nadab şi Abihu, prajiţi deoarece au adus jertfă Domnului cu un tip de foc neaprobat (Leviticul 10:1-2) +2
3005+
– Un individ care a făcut băşcălie de numele Domnului, este omorât cu pietre la porunca lui Dumnezeu (cel iertător) (Leviticul 24:10 – 23). +1
3006+
– Tot cu pietre este omorât alt nefericit care s-a găsit să strângă vreascuri în ziua Sabatului. (Numeri 15:32 – 36) +1
3007+
– Core, Datan şi Amirab, împreună cu familiile lor, îngropaţi de vii pentru că se certaseră cu Moise (Numeri 16:27 – 33). +12
3019+
– Din nou, executaţi prin prajire cu focul divin, 250 de evrei, pentru că aduceau tămăie când Dumnezeu nu era în toane bune (Numeri 16:35). +250
3269+
– Tot pe aici aflăm ca în afara de aceşti 250 Dumnezeu a mai mântuit încă 14700 deoarece se plângeau că în deşert nu curgea lapte şi miere, aşa cum li se promisese (Numeri 16:49) + 14700
17969+
– Fii lui Israel păcătuiesc cu femeile moabite (ce dracu era să facă în deşert?), Dumnezeu, da, aţi ghicit, se supără din nou (era probabil invidios), şi mai adaugă 24000 la scor (Numeri 25:9).
41969+
– Dumnezeu se răzbună pe madianiţi care fac cunoştinţă toţi cu săbiile lui Israel, afară de 32000 de virgine care sunt lăsate în viaţă (oare la ce le-or fi folosit?) (Numeri 31). +90 000
131969+
– Acan şi toţi membrii familiei sale sunt ucişi cu pietre şi arşi deoarece ascunseseră sub cort o pradă de război (Iosua 7:24 – 26).+5
131974+
– Prin puterea lui Dumnezeu, Iosua trece prin ascuţişul sabiei pe toţi locuitorii cetăţii Ai (bărbaţi, femei şi copii) 12000 de oameni în total. (Iosua 8:25). +12000
– 10000 de canaaniţi şi fereziţi sunt distruşi de data asta de către Iuda (Judecătorii 1:4).
+10000
153974+
– Ehud ucide pe Eglon, împăratul moabiţilor, la sugestia lui Dumnezeu (Judecătorii 3:15 – 21) +1
153975+
– După această întâmplare, îi dă în mâinile evreilor pe moabiţi, care nu iarta nici de data asta (Judecători, 3:29). + 10000
163975+
– Creatorul Universului îi face pe madianiţi să se ucidă între ei (Judecători 7:2 – 22, 8:10) + 120000
283975+
– Sfântul Duh intră în Samson şi curăţă cu ocazia asta vreo 30 de oameni (Judecători 14:19). +30
284005+
– Sfântul Duh intră şi mai tare în Samson, care de data asta omoară 1000 de filisteni (Judecători 15:14-15). +1000
285005+
– Sfântul Duh intră cel mai tare în Samson şi acesta mai adaugă la suma totală 3000 de filisteni, după modelul teroriştilor sinucigaşi (Judecătorii 16:27 – 30). +3000
288005+
– Domnul a bătut pe Beniamin (probabil de aici sintagma – să te bată Dumnezeu), 25000 trecură în nefiinţă(Judecătorii 20:35 – 37). +25000
313105+
– Acceaşi treaba cu alţi 25000 de beniamiţi (Judecătorii 20:44 – 46). +25000
338105+
– nişte curioşi care s-au uitat la chivotul legământului au o soartă crudă (1 Samuel 6:19). +50070
388175+
– Un număr insignifiant de filisteni sunt căpătuiţi prin puterea divină (1Samuel 14:12 – 14) +20
388195+
– Samuel (la comanda divină) îl măcelăreşte pe Agag (1Samuel 15:33 ). +1
388196+
– Domnul îl loveşte (cu moartea) pe Nabal, deoarece nu a vrut să-i dea de pomană lui David (1Samuel 25:38). +1
388197+
– Tot Domnul este mâniat foarte tare de bunul samaritean Uza, care văzând chivotul legământului în pericol de a se răsturna, a vrut să-l sprijine, astfel atingându-l; un gest necugetat care i-a atras moartea (2Samuel 6:7). +1
388198+
– Pentru că David a păcătuit, Dumnezeu i-a omorât copilul (2Samuel 12:14 – 18). +1
388199+
– 7 fii ai lui Saul spanzuraţi pentru a potoli furia dumnezeiască (2Samuel 21:6 – 9). +7
381206+
– David are ideea foarte proastă de-a face un recensământ, recensământ care atrage mânia lui Dumnezeu, manifestată prin cei 70000 de morţi (ciumă în acest caz) (2Samuel 24:13). +70000
458206+
Un leu este venit direct de la Domnul pentru a consuma carnea unui profet, care se făcuse vinovat de a fi naiv şi de a crede pe alt profet(mincinos) (Împăraţi 13:1 – 24). +1
458207+
Din cauză că sirienii au afirmat că Dumnezeu este doar un dumnezeu al munţilor şi nu şi al văilor, acesta s-a simţit jignit şi a dat 100000 dintre ei pe mâna evreilor, care au făcut ceea ce ştiu să facă ei cel mai bine în Vechiul Testament (1Împăraţi: 20:28 – 29). +100000
558207+
Minune dumnezeiască: un zid cade peste restul sirienilor rămaşi în viaţă (1Împăraţi 20:30) +27000
585207+
Alt leu este trimis de către Dumnezeu să ucidă un om care a refuzat să bată un profet (pesemne profetul respectiv era masochist)(1Împăraţi 20:35 – 36). +1
585208+
Ahazia s-a rugat la alt dumnezeu (deşi stătea scris că nu are voie) şi nu este greu de imaginat ce s-a întâmplat cu el. (2Împăraţi 1:2-4, 17). +1
585209+
Tot cu ocazia asta, pentru a demonstra că Ilie este omul lui, Dumnezeu prăjeşte la focul divin nişte nefericiţi soldaţi (2Împăraţi 1:9 12). +102
585311+
Pentru că au râs de faptul că Elisei era chel, 42 de copii au fost sfâşâiaţi de nişte urşi trimişi providenţial de către Dumnezeu, pentru a-i face dreptate marelui profet, a cărui orgoliu fusese rănit (2Împăraţi 2:23 – 24). +42
585353+
Un nefericit, călcat in picioare pană la moarte, deoarece nu l-a crezut pe Elisei (crede şi nu cerceta, aviz amatorilor) (2Împăraţi 7:17 + 20). +1
585354+
Dumnezeu se razbună pe o femeie numită Izabela (2Împăraţi 9:33 – 37). +1
585355+
Lei sunt trimişi din nou, pentru a ucide nişte nesimţiţi care nu se temeau de Dumnezeu (2Împăraţi 17:25 – 26).+3
585358+
Îngeraşul Domnului (acela din rugăciunea “înger, îngeraşul meu”) ucide (în timp ce dormeau) 185000 de asirieni (2Împăraţi 19:35). +185000
770358+
Saul n-a păzit foarte bine cuvântul Domnului, aşa că a păţit-o (1Cronici 10:14). +1
770359+
Pentru că erau prea mulţi, 500000 de israeliţi sunt daţi pe mâinile lui Iuda (2Cronici 13:17). +500000
1270359+
Domnul l-a lovit pe Ieroboam, care, bineînţeles, a murit (2Cronici 13:20). +1
1270360+
La fel au păţit şi 1000000 de etiopieni (2Cronici 14:9 – 14). +1000000.
2270360+
Pentru puţină diversitate, Dumnezeu îl loveşte pe Ioram cu o boală care face ca intestinele să-i iasă pe afară. Moare în chinuri groaznice (2Cronici 21:14 – 19). +1
2270361+
Din motive care îmi scapă Domnul omoară pe soţia lui Ezechiel (Ezechiel 24:15 – 18). +1
2270362+
2 oameni sunt ucişi deoarece nu i-au dat Sf. Petru toţi banii lor (Faptele apostolilor 5:1 – 10). +1
2270363+
De o soartă meritată are parte şi Irod (Faptele apostolilor 12:23). +1
2270364+

 

Poziţia pe care o susţin creştinii, în legătură cu crimele divinităţii lor, este echivalentă cu aceea a unui individ foarte grav abuzat psihic şi fizic. Astfel, orice nouă manifestare violentă asupra victimei este interpretată ca o nouă dovadă de iubire din partea abuzatorului. Ceea ce nu pot aceşti creştini să priceapă este că un asemenea model suprem de imoralitate, un sociopat meschin, preocupat exclusiv de propria-i infatuare, setos de sânge şi lipsit de orice urmă de milă sau alte sentimente umane, nu poate decât provoca stupoare în rândul fiinţelor raţionale când află că există oameni care venerează asemena oroare. De ce oroare? Păi, să continuăm cu şirul de crime, comise de către Yahweh, sau la sugestia, la porunca şi cu aprobarea lui:– După ce în prealabil Dumnezeu cel omniscient şi nechimbător a declarat că ceea ce a făcut era bine, a realizat că de fapt nu era, şi prin urmare a înecat toată specia umană, toate animalele terestre şi păsările. Doar vieţuitoarele acvatice le-a lăsat. ?? A scăpat doar un beţiv pe nume Noe, care era cel mai moral dintre toţi. Acesta şi-a blestemat fiul să fie sclavul celorlalţi, deoarece l-a văzut dezbrăcat pe ta-su din greşeală, atunci când acesta era mort de beat. (Geneza 6:11 -17)

 – Dumnezeu distruge Sodoma şi Gomora deoarece oamenii de acolo se distrau prea tare. (Geneza 19:24).
– O ploaie de pietre vine de la Dumnezeu şi distruge tot ce prinde în ţara Egiptului (oameni, animale, plante), dar ocoleşte regiunea în care trăiau evreii. (Exodul 9:23 – 29)
– Dumnezeul atoatebun şi iertător ucide pe toţi întâii născuţi ai Egiptului, cu cei ai animalelor cu tot. (Exodul 12:29)
– Deoarece nici după această întâmplare slava lui Dumnezeu nu se revelase la adevărata ei valoare, Dumnezeu îneacă pe faraon şi toată armata lui. (Exodul 14:26 – 30)
Motivele pentru care Domnul devastează Egiptul includ, printre altele, urmatoarele: să arate că el este Dumnezeu, să arate că nu mai e altul ca el pe faţa pământului, ce puteri mari are, să le dea israeliţilor un subiect pe marginea căruia aceştia să poată discuta cu copiii lor şi faptul că face deosebire între Egipt şi Israel.
– Cu aprobarea divină, Iosua îi distruge pe amaleciţi. (Exodul 17:13)
– O plagă venită de la Dumnezeu vine peste israeiliţi, din cauză că se săturaseră de mană cerească şi au poftit nişte carne – ceea ce a mâniat pe Domnul. (Numeri 11:33)
– Tot Domnul a dat în mâna lui Israel pe nişte canaaniţi care sunt distruşi complet, adică nu scapă nici unul. (Numeri 21:3)
– Dumnezeu trimite nişte serpi care ucid mulţi israeliţi. Motivul este că aceştia se plângeau prea mult şi nu le plăcea viaţa în deşert. (Numeri 21:6)
– Og şi al său popor sunt raşi de pe suprafaţa pământului de către israeliţi prin puterea divină. (Numeri 21:35)
– Pentru ca nişte israeliţi s-au închinat (până la pământ) în faţa altor dumnezei, Yahve dă dispoziţie să fie spânzuraţi cu faţa în soare. (Numeri 25:4)
– Din ciclul – epurarea etnica este un sport plăcut lui Dumnezeu şi poporului său preferat menţionăm următoarele cetăţi şi triburi distruse într-un mod complet dumnezeiesc:
– Ierihonul (Iosua 6:21 – 27)
– Gabaonul (Iosua 10:10 – 27)
– Macheda (Iosua 10:28)
– Libna (Iosua 10:30)
– Lachis (Iosua10:32 – 33)
– Eglon (Iosua 10:34 – 35)
– Hebron (Iosua 10:36 – 37)
– Debir (Iosua 10:38 – 39)
– o alianţă sub împăratul Haţorului (Iosua 11:8 – 15 )
– Anachim (Iosua 11: 22 – 23)
– Ierusalimul este trecut prin ascuţişul sabiei (Judecătorii 1:8)
– Alţi canaaniţi care nu au parte de mila dumnezeiască (Judecători 1:17)
– Ghedeon visează că îi distruge pe madianiţi, iar visul lui (venit de la Dumnezeu) devine realitate. (Judecătorii 7:19 – 25)
– Samuel mai omoară nişte filisteni care oricum nu aveau nici o şansă deoarece îi speriase Dumnezeu mai înainte. (1Samuel 7:7 – 11)
– Sfântul Duh pătrunde în Saul, care se enervează şi îi aduce la exctincţie pe amoniţi. (1Samuel 11:11)
– Iată ce-i transmite Domnul lui Saul: “Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile”. (1Samuel 15:3) Zis şi făcut! (1Samuel 15:7)
– Domnul comandă prin intermediul lui Ilie uciderea tutror ahabiţilor. (2Împăraţi 10:10 – 17)
– Iehu îşi face de lucru cu credincioşii în Baal, care evident nu plăceau Domnului (2Împăraţi 10:19 – 27)
– Cei care nu-l acceptă pe Cristos sunt trimişi în Iad (unde se găseşte plânsul şi scrâşnirea dinţilor) (Matei 13:42, Luca 13:28)
Aceste fapte arată exact cum ar trebui să arate faptele unei entităţi transcendente, omnisciente, omnipotente, benevolente şi omniprezente, nicidecum a poveşti inventate de un popor de barbari iliteraţi, transmise pe cale orală prin procedeul numit “a face din ţânţar dinozaur”.

Sursa: Sclavii – Sclavii Fericiti

Notă: Ofer premiu de 1000 de euro!

Având în vedere că suntem în plină criză economică, m-am decis să fac un act creştinesc şi să-i ajut pe cei care sunt mai năpăstuiţi de soartă. Prin urmare voi dona 1000 de euro primului creştin care o să-mi răspundă la dilema de mai jos. Doar primul care răspunde primeşte, deoarece n-am atâtea mii de euro, ca să dau la toţi creştinii din ţara asta. Dacă aveam îmi deschideam imediat un institut de cercetare.

Iată şi chestiunea pe care nu pot eu s-o înţeleg:

Conform teologiei creştine Dumnezeu este omniscient şi are capacitatea de-a lua decizii, sau altfel zis are liber arbitru. Problema este că dacă Dumnezeu este omniscient, el cunoaşte trecutul, prezentul şi viitorul, şi, prin urmare cunoaşte tot ceea ce a făcut, face, şi va face el. Dar, dacă el ştie dinainte ce va face, rezultă că nu se poate răzgândi sub nici o formă, deoarece, dacă s-ar răzgândi, ar însemna că lucrurile nu s-au mai petrecut aşa cum stia el că s-au petrecut.
Exemplificare: Să zicem că Adam cu Eva au mâncat din pomul cunoştinţei iar Dumnezeu e pus în faţa unei decizii: să-i ierte sau să-i izgonească din Rai. Dacă în urma unui exces de toleranţă, neobişnuit pentru el, i-ar ierta, ar însemna că nu mai este omniscient, deoarece el ştia că de fapt i-a izgonit. Rezultă că nu poate decât să se comporte conform cu linia faptelor conţinută de propria lui omniscienţă, care implică faptul că este determinat în proporţie de 100%, deci nu are capacitatea de-a lua decizii. De fapt omniscienţa oricui, implică faptul că orice este determinat în mod absolut. Aştept răspuns.

Acuma, eu sunt un materialist determinist, şi din punctul meu de vedere ceea ce e scris mai sus e un nonsens total, inclusiv noţiunile de omniscienţă şi liber arbitru, dar aceasta nu este o întrebare pentru mine.
Mai ţin să menţionez că sunt un om care îmi respect cuvântul şi că dacă rezolvă cineva paradoxul va primi premiul. Inutil să spun că până acuma nu l-a rezolvat nimeni, dar, dacă ai credinţă destulă poţi muta munţii din loc, vorba lui Cristos. Comentariile off-topic, cele care conţin cuvinte obscene, şi apelurile la ignoranţă vor fi şterse.

Succes!

Blasfemia e sfîntă!

În loc de încheiere

Venind vremea să pun punct acestui blog, cu care mi-am ocupat o parte din timp într-un mod plăcut şi constructiv, o să las aici un articol de încheiere. Vreau pe această cale să-mi exprim gratitudinea faţă de toţi colaboratorii blogului, cei poftiţi şi cei nepoftiţi, care au binevoit să contribuie la secţiunea de comentarii cu perspective diferite şi interesante asupra subiectelelor puse în discuţie. 
Aceste discuţii m-au îndreptat pe mine să-mi explorez mai adînc credinţele şi necredinţele şi să evoluez pe drumul care s-a desfăşurat în faţa mea. Odată cu această evoluţie s-au modificat şi motivaţiile mele de-a scrie în acest loc, în acest format şi în acest stil, şi drept urmare o să-mi iau vacanţă eternă de la scrierea de texte aici; cel mai probabil o să optez în viitor pentru un site în limba engleză, cu o tematică puţin diferită.
Voi lăsa aici totuşi concluziile la care am ajuns după îndelungate discuţii şi reflecţii, relativ la cîteva subiecte care au fost abordate prin aceste locuri.
   În ceea ce priveşte religia, aş zice că impactul ei asupra omenirii este perceput ca unul mult mai mare, în comparaţie cu efectul ei real, şi aici, la capitolul religie, nu aş include doar religiile mistice, precum creştinismul sau islamul, ci orice sistem ideologic care pretinde să organizeze şi să traseze linii pentru existenţa individului şi a colectivităţilor umane, precum sistemele politice, gen comunism, capitalism, liberalism ori feudalism. Eu aş spune că de la distanţă cel mai mare impact asupra vieţii oamenilor îl are tehnologia şi că religiile sînt construite mai degrabă ca o reacţie la evoluţia tehnologică, ele constituind de fapt tot o formă particulară de biotehnologie, pe care ar trebui să o numim inginerie socială. Numind-o astfel, şi realizînd că în fond asta este, te pomeneşti că vom reuşi şi recunoaştem mai bine ceea ce vrem de la aceste inginerii sociale, să eliminăm filoanele de idei iraţionale care există în ele şi să le introducem în cadrul celorlalte inginerii, laolaltă cu ingineriile aerospaţiale, ingineriile zootehnice, ingineriile miniere sau cele eoliene.
În ceea ce priveşte subiectul mai larg al tehnologiei, am să iau pentru demontraţie un cuţit drept exemplu. Cuţitul, o formă de tehnologie foarte eficientă atît pentru tăierea zarazavaturilor şi a pîinii, cît şi pentru tăierea oamenilor, este o tehnologie tipică, ce are efecte mixte, care se întind de la acte folositoare vieţii umane, pînă la acte folositoare terminării ei. În discuţia despre tehnologie, există mai multe tabere; sînt cei care ar interzice cuţitul, sînt cei care ar minimiza efectele negative ale folosirii cuţitelor şi cei care le-ar exagera, odată cu cei care ar minimiza efectele pozitive ale folosirii cuţitelor şi ceilalţi, care le-ar exagera şi ar susţine că orice copil trebuie să aibă cuţitul lui de jucărie.
Ceea ce susţin eu, este ca noi nu vom reuşi în veci să renunţăm la cuţit, în ciuda oricăror restricţii şi interdicţii; pur şi simplu dacă stai să te gîndeşti, cuţitul este peste tot, există pînă şi în gura noastră şi dacă cele din gura noastră sînt ceva mai ştirbe atunci sigur vom găsi nişte animale care sînt dotate cu nişte cuţite mai ascuţite. Acţiunea de-a tăia ceva impune existenţa cuţitului, la fel cum existenţa celorlalte tehnologii este impusă de existenţa acţiunii pe care ele sînt sortite să o împlinească. Prezenţa indiscutabilă a cuţitului în toate culturile, epocile şi civilizaţiile umane, ne arată că nu vom scăpa prea curînd de tehnologie, aşa că trebuie să ne descurcăm cu ea şi să ne adaptăm la ea.
Şi locul în care putem să umblăm pentru a elimina cele mai multe efecte nedorite ale utilizării tehnologiei, nu se află în afara noastră ci se află înăuntrul nostru, în cele mai ascunse fundături ale spiritului uman, acolo unde se află dorinţa, frica, răbdarea, plictiseala şi furia. Mai exact, pentru a reglementa folosirea tehnologiei, trebuie să reglementăm emoţiile noastre, care sînt sursa comportamentelor noastre şi prin consecinţă comandă uzul tehnologiei. 
În acest domeniu doresc eu să mă specializez acum, cel al ingineriilor şi tehnologiilor emoţionale, mai cu seamă cunoscînd că specializarea în acest domeniu este calea către adevăr. Ce înseamnă a afla adevărul ? Înseamnă a avea o privire detaşată asupra realităţii, iar această privire nu poate fi proiectată decît în prezenţa unui control subtil al propriilor emoţii, în prezenţa unei specializări a conştiinţei de-a nu fi afectată de emoţii în modul radical în care acest lucru se întîmplă într-un creier obişnuit. Cele mai multe emoţii vor canaliza atît conştiinţa cît şi percepţia în anumite direcţii, astfel ele ascunzînd o parte din realitate şi exagerînd pe altele şi astfel oferind o percepţie distorsionată asupra ei.
Din nefericire sau din fericire, ştiinţa nu prea se ocupă cu aceste lucruri, ea fiind credincioasă paradigmei ei, de-a descrie ceea ce este, ceea ce există, şi astfel evitînd să se ocupe de ceea ce se doreşte să fie, ceea ce se vrea să fie, de modul în care un om vrea să transforme psihologia sa unică, care ţine de inginerie psihologică. Ingineria psihologică va fi prin definiţie pseudoştiinţifică şi este cazul a spune că emoţiile sînt cel puţin dificil de măsurat, ele fiind o parte din experienţa subiectivă a individului, iar asupra conştiinţei încă se poartă discuţii legate de ceea ce ea este şi prin urmare ştiinţa este încă la începutul drumului în ceea ce priveşte acest subiect. 
Conform cu explorările pe care le-am întreprins eu, cea mai bună documentaţie legată de ingineria propriilor emoţii se poate găsi la oamenii “iluminaţi”, după tiparul lui Buddha sau după un tipar similar acestuia, şi pe aceştia îi studiez acum, descoperind că există lucruri foarte inteligente pe care aceşti indivizi le au de spus şi satisfăcîndu-mi setea neostoită de explorare a subiectelor mistice şi misterioase, precum şi nevoia de-a consuma umor de calitate.
Speranţa mea este că va veni o vreme cînd practicile recomndate de către aceşti indivizi îşi vor găsi locul în cultura mainstream şi în obiceiurile zilnice ale omului modern, care are o putere foarte mare asupra elementelor naturii, dar o putere prea mică asupra propriei sale fiinţe. Doresc deci putere tuturor oamenilor, putere asupra lor, care este cea mai bună dintre toate lucrurile.