Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza
Într-o zi, te pierdusem deja, trecuseră zilele, trecuseră nopțile, atâtea stele căzuseră peste mine, dar le strânsesem pe toate, ca zestre, așteptând o altă nuntă. Ziua se prăbușise în țărână, la picioarele mele, luna nouă se năștea din pântecul nopții, sfâșiind-o, și acum noaptea stătea, lăuză, pe un pat de nori, iar craiul nou, prunc abia născut, se ridica vesel, ca o seceră de pe o vină iertată și uitată. Țipăt în aer, țipăt în mine, vântul mângâie noaptea, vântul mângâie ziua, odată, înainte de a fi a ta, Aleanule, vântul, fiu risipitor, mângâia părul meu, se iubea cu șuvițele ce-mi cădeau pe umeri, liane, de care se agăța și-și lua curaj să alerge în pădure. Aleanule, m-ai ales dintre ielele codrului, Aleanule, te-am ales dintre picăturile de rouă, tu, cea mai curată.
Haiduceai alături de fii de domni din jur, erai cel mai frumos, erai ca un stejar falnic în pădure de mesteceni fragili, închideam ochii și șopteam: „Sărută-mă!” și atăt de teamă îmi era ca sărutul meu să nu te otrăvească, eu eram ca noaptea adâncă în care te pierzi și nu mai vii. Și nu voiam ca iubirea mea să fie aceea ce te rătăcește. De ce m-ai săruta? Că doar stelele nu se sărută, că doar pietrele nu se sărută! Știai doar că soarele te va topi când te va îmbrățișa, veneai să ne iubim la înserare, plecai în zori de zi, tu, Craiule de Rouă, eu, Taină a pădurii, fată albastră cu părul cer. Priveam în globul de cristal și vedeam lacuri, și nu știam ce voie are Dumnezeu cu noi. Sărutul tău avea gustul de ploaie, de apă adâncă, de potop ce îneca. Și nu știam că într-o zi vei fi rouă, doar rouă.
Taina. Inceput de poveste de Cristina Mihaela Barbu – recenzie
Știai, Aleanule că pe mine visele nu mă mint. Când brațele tale mă înghițeau, visele mă țintuiau, săbiile se ascuțeau, lacrimile îmi porneau. Stăteam așezată pe o margine de lume și priveam într-o fântână adâncă, limpede și vedeam ochii tăi. Apoi dispăreau. Plecam nebună prin păduri să te caut. Te jeleam, te suspinam. Și cerul plângea de durerea mea, soarele știa răul de-l făcuse, ploaia ce te potopise, în apă te prefăcuse. Și norii se uitau în altă parte, țipătul meu să nu-i taie, chemarea mea să nu-i bântuie. Doar apă era în jurul meu, îți spuneam asta și râdeai, Dorule! Nu ți-era teamă de nimic, râsul tău mă durea, doar tălpile mele goale hălăduiau, rugând soarele să te lase, certând pământul să nu te ducă. Răspântiile le umblam, ascultând goană de cal alb să te aducă. Lumea e rea, Aleanule, unii plâng la fericirea mea, alții râd la lacrimile mele, vedeam în visele mele că într-o zi cineva te va prinde urcând la mine și-ți va vrea răul. Vedeam în vis lumea transformată în peșteră neagră, pământenii din sat transformați în lupi cu cuțite din care curge sânge în loc de ochi, în vălătuci de fum se prefăcea și inima mea, cai negri tropăiau în mine și măicuțe albe, călugărițe îmi țineau în palme sufletul, încercând să-l mântuiască. Ce furtună vine, Doamne? Și cerul, de ce nu lasă lacrimile să-i curgă? De ce simt răsuflarea întunericului pe fața mea? Și luna de ce se ghemuiește? Tu nu vezi, Crai de Rouă cum se pregătește soarele de doliu? Perdea neagră cum se lasă peste chipul său? Cum se adună norii în jur? Cum liniștea nu-și mai găsește drum spre mine?
De când cocoșii au încetat să cânte și razele soarelui au căzut pe fața ta, umblu nebună prin păduri, căutându-te, prinzând printre frunze zâmbetul tău, eu Taină nebună a codrului, știind că doar moartea o am în față fără tine. Ploaie, vino și mă plouă, vino și mă spală, ia-mi întunecarea, adă-mi Craiul înapoi, eu iarbă mă voi transforma, eu umbră mă voi face, eu voi călca pe soare și nu voi simți mistuirea din tălpi, doar el să-mi vină înapoi, să-l dau vieții, să mă dau morții în schimb. Nu vezi, Aleanule, cum se uită pământul la mine cu un ochi? Și râu caut în jur să-l umplu cu lacrimile mele. Liniștea sângerează în mine, doar țipăt e în jur, eu nu am rost, eu fiu îți voi face din iubirea noastră ascunsă, din iubirea din adâncul peșterii, din patul nostru de frunze, cu stelele luminându-ne, cu luna păzindu-ne, de soare ferindu-ne. Și tu Craiule de Rouă, nu ai să-ți vezi fiul crescând, fiu născut din lumină și întuneric. Un fluture se zbate pe pleoapa mea, și umbra mea plânge, răscolesc frunzele în căutarea ta, în chemarea mea, sap bolovani, urc stânci, întreb ramurile, toate întorc capul istovite de durerea mea, tu vei fi ultima amintire, ultimul nume strigat. Și te sărut pe aripile ce te-au dus spre soare, ce te-au dus departe de mine. Că n-au știut, sălbatice și nebune unde te duc. Dacă aș putea să prind cuvintele, ți le-aș trimite să te aline, așa cum mă alinai tu odinioară, nu pot, și-ți trimit stele căzute, crude încă, doborâte de vânt. Să te păzească acolo unde ești. Te voi căuta mereu, în fiecare noapte, înainte ca zorii să cânte înseninarea, voi întreba norii de tine, voi răscoli pământul, și dacă n-am să te găsesc, ia stelele să te-ocrotească.
În pântecele meu, o viață mi se zbate, fiu pornit din dragoste, îl voi privi și voi striga după nopțile în care mâna ta cădea obosită de pe umerii mei goi, eu fir de lumină, tu dor fără de margini. Voi opri chemarea doar atunci când n-oi mai fi, voi veni la margină de apă pornită din tine și mă voi scufunda în ea, umerii să mi-i cuprindă, ca mâinile tale, sânii să mi-i închidă, coapsele să mi le strângă, sângele să mi-l aprindă! Noaptea, ea însăși născută în sălbăticie, mereu fertilă, adăpostește luna sub streașina ei, precum ieslea adăpostea nașterea Celui Viu. Spre răsărit, soarele mușcă cu poftă din noapte gonind-o. Tu, Alean nesfârșit, eu, Taină plecată din fum și văpaie, tu fiu de Domn, eu din ielele pădurii, tu din rouă, eu din frunze, tu din apă, eu din foc. Vântul, fiu risipitor, umblă aiurea prin frunze, răscolindu-le sufletele, făcându-le să creadă în iubirea lui, apoi pleacă, lăsându-le singure, goale, uscate, dorindu-și doar căderea. Vântul, tu, eu…Alean, Taină…
Corespondență de la Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)
„Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu–mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat….” (Dan Lupescu)
Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.
Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
