„Clauza de un paragraf” care poate scuti afacerile românești de ani de procese – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Liviu – Cornel Popa (Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

De ce arbitrajul rămâne cea mai subfolosită unealtă din contractele comerciale românești

Există, în dreptul român, un instrument vechi de decenii, reglementat minuțios de Codul de procedură civilă, recunoscut în peste 170 de state și folosit curent de marile companii ale lumii-și totuși aproape absent din contractele întreprinderilor mici și mijlocii de la noi. Se numește clauză compromisorie, încape într-un singur paragraf și nu costă nimic la semnare. Se activează doar atunci când lucrurile merg prost: în loc ca litigiul să ia drumul instanțelor, cu apel, recurs și ani de așteptare, el este tranșat de un arbitru, într-o procedură pe care legea o obligă să se încheie în cel mult șase luni. Merită să ne întrebăm de ce un asemenea instrument, aflat la îndemâna oricui, rămâne o raritate în practica contractuală românească. Răspunsul ține mai puțin de lege-care este generoasă-și mai mult de obișnuință, de necunoaștere și de câteva mituri tenace.

Aritmetica simplă a timpului pierdut

Orice antreprenor care a trecut printr-un proces comercial cunoaște aritmetica: fond, apel, eventual recurs, expertize dispuse și refăcute, termene amânate. Un litigiu contractual banal se poate întinde pe doi, trei, patru ani. În tot acest timp, creanța neîncasată apasă pe lichiditate, provizioanele apasă pe bilanț, iar deciziile de afaceri se iau sub o incertitudine care nu se vede în niciun tabel, dar se plătește în fiecare zi. Arbitrajul răstoarnă această aritmetică printr-o dispoziție pe care puțini o cunosc: art. 567 din Codul de procedură civilă obligă tribunalul arbitral să pronunțe hotărârea în cel mult șase luni de la constituire, sub sancțiunea caducității procedurii. Șase luni-nu ca promisiune managerială, ci ca termen legal. Părțile îl pot chiar scurta prin acord. Iar hotărârea pronunțată nu este un prim pas dintr-un lung pelerinaj prin căile de atac: ea este definitivă, obligatorie și constituie titlu executoriu, întocmai ca o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Împotriva ei nu există apel și recurs, ci o singură cale, acțiunea în anulare, limitată la motive stricte de legalitate – o supapă de siguranță, nu o rejudecare.

Ce cumperi, de fapt, cu un paragraf

Redusă la esență, clauza compromisorie este o poliță de asigurare procedurală. Cât timp contractul se execută normal, ea doarme în text și nu produce niciun efect. Se trezește doar la ivirea litigiului-și atunci schimbă complet regulile jocului, în cel puțin patru privințe:

• Prima este confidențialitatea

Procesul judiciar este public prin definiție: oricine poate consulta portalul instanțelor și poate afla cu cine, pentru ce și pentru cât se judecă o societate. Concurența citește, băncile citesc, partenerii citesc. Arbitrajul, dimpotrivă, se desfășoară cu ușile închise-dosarul, dezbaterile și hotărârea nu sunt accesibile terților. Pentru o companie, diferența dintre un litigiu discret și unul afișat public poate valora cât litigiul însuși.

• A doua este competența judecătorului privat

Părțile își aleg împreună arbitrul și îl pot alege dintre specialiștii domeniului în care s-a născut disputa: construcții, energie, IT, transport. Un litigiu tehnic este înțeles de la primul termen, fără lanțul de expertize dispuse doar pentru a traduce problema pe limba dosarului. Iar independența nu este sacrificată pe altarul specializării: arbitrul are, ca și judecătorul, obligația legală de a dezvălui orice împrejurare care i-ar putea umbri imparțialitatea și poate fi recuzat în condițiile art. 562 și 563 din cod.

• A treia este previzibilitatea costurilor.

Onorariul arbitrului și cheltuielile procedurii se stabilesc transparent la începutul procedurii și nu se multiplică pe trei grade de jurisdicție. Bugetul litigiului se închide odată cu pronunțarea – un lux pe care niciun proces clasic nu îl poate oferi.

• A patra privește lumea de dincolo de graniță

Datorită Convenției de la New York din 1958, o hotărâre arbitrală pronunțată la București sau la Târgu Mureș poate fi recunoscută și executată în peste 170 de state-adesea mai simplu decât o hotărâre judecătorească națională. Pentru exportatori și pentru oricine contractează cu parteneri străini, acesta nu este un detaliu, ci un argument decisiv. Și mai există un efect, greu de cuantificat dar prețios: procedura arbitrală, mai suplă și mai puțin adversarială, lasă frecvent relația comercială în viață. Multe arbitraje se încheie printr-o tranzacție consfințită de tribunal. După patru ani de proces public, în schimb, rareori mai există ceva de salvat între părți.

Miturile care țin clauza departe de contracte

Dacă avantajele sunt atât de limpezi, de ce ezită companiile?  Din experiența discuțiilor cu antreprenori și juriști de întreprindere, obiecțiile revin mereu în aceleași patru forme-și niciuna nu rezistă examenului.

• „Renunțăm la accesul la justiție.” Nu. Clauza nu suprimă justiția, ci o organizează. Hotărârea arbitrală rămâne sub controlul de legalitate al curții de apel, pe calea acțiunii în anulare, iar măsurile asigurătorii-sechestrul, poprirea-rămân disponibile, atât de la tribunalul arbitral, cât și de la instanța de drept comun. Statul nu dispare din ecuație. El veghează la margine, cum veghează și asupra executării silite.
• „E scump.” Comparația corectă nu este între onorariul arbitrului și taxa de timbru de la fond, ci între costul total al unei singure proceduri de șase luni și costul cumulat al unui proces purtat în trei instanțe: taxe pentru fiecare cale de atac, onorarii de reprezentare plătite an după an, expertize repetate, plus costul invizibil al capitalului blocat. Pusă astfel, aritmetica se schimbă radical. Iar clauza însăși nu costă nimic: plătești ceva doar dacă și când apare litigiul.
• „Ne legăm pentru totdeauna.” Clauza operează doar în contractele în care este inclusă și poate fi oricând modificată sau înlăturată prin acordul părților. Nimic nu împiedică o companie să înceapă prudent-doar în anumite tipuri de contracte, doar peste un anumit prag valoric-și să extindă practica pe măsură ce capătă încredere.
• „Nu știm dacă e valabilă.” Este, cu o condiție de formă- înscrisul-și o limită de fond: litigiul să privească drepturi de care părțile pot dispune, ceea ce acoperă practic întregul contencios comercial patrimonial. Există însă o capcană reală, care merită subliniată apăsat: clauzele asimetrice. Formulările care rezervă unei singure părți dreptul de a alege tribunalul arbitral–„disputele se vor soluționa de un tribunal ales de prestator”-pot părea o victorie la negociere, dar sunt o bombă cu ceas: ele invită excepții de necompetență, cereri de recuzare și acțiuni în anulare întemeiate pe încălcarea egalității părților, adică exact litigiile despre litigiu pe care arbitrajul promitea să le evite. O clauză bună este o clauză echilibrată: arbitru desemnat prin acordul părților, cu mecanismul de deblocare prevăzut de articolul 561 din cod, prin care instanța numește arbitrul dacă părțile nu se înțeleg. Cine vrea un avantaj real nu îl caută în controlul asupra arbitrului, ci în calitatea clauzei.

Un paragraf care se scrie într-o dimineață

Cum arată, concret, o asemenea clauză? Aproximativ așa:

• „(1) orice litigiu decurgând din contract sau în legătură cu acesta se soluționează prin arbitraj ad-hoc, de către un arbitru unic desemnat prin acordul părților într-un termen determinat, iar în lipsa acordului, de către tribunalul competent potrivit art. 561 din Codul de procedură civilă;
• (2) procedura se desfășoară în limba română, după reguli comunicate părților și dispozițiile Cărții a IV-a din cod;
• (3) hotărârea este definitivă și obligatorie.”

Variațiile sunt la îndemână: arbitraj instituționalizat în locul celui ad-hoc, trei arbitri pentru contractele de valoare mare, o etapă prealabilă de negociere sau de mediere. Restul este disciplină de implementare: regulile de procedură puse pe hârtie dinainte, modele de cerere de arbitrare, de întâmpinare, de act de misiune – instrumente care există și care pot fi examinate înainte de orice semnătură.

Justiția statală românească nu duce lipsă de judecători devotați. Duce lipsă de timp, sufocată de volume de dosare pe care nicio reformă nu le-a domolit durabil. Fiecare litigiu comercial care se mută în arbitraj este un dosar mai puțin pe rolul instanțelor și, pentru părți, o soluție cu ani mai devreme. Este rar cazul în care interesul privat și cel public arată în aceeași direcție atât de limpede. Un paragraf într-un contract. Atât desparte, pentru multe afaceri românești, un litigiu de patru ani de unul de șase luni. Restul este doar decizia de a-l scrie. Care aparține administratorilor!

Corespondență de la Liviu-Cornel Popa, Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)