Comunicat al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO – Ecosoc – Națiunile Unite). Ziua internațională a victimelor disparițiilor forțate (a persoanelor dispărute)

Ziua Internațională a victimelor disparițiilor forțate, la 30 august, este  o ocazie de a reflecta asupra suferințelor induse de acest act grav și de a îndrepta atenția către nevoia urgentă de a identifica, investiga și aduce în fața justiției pe cei responsabili pentru disparițiile forțate. Disparițiile forțate reprezintă o violare gravă a drepturilor omului, prin care persoanele sunt arestate, deținute sau răpite de către autorități sau grupuri necunoscute și ulterior sunt ținute în secret, fără a fi aduse în fața unei instanțe sau a familiilor lor. Aceste acțiuni aduc suferință atât victimelor, cât și familiilor acestora, creând incertitudine și traumatisme profunde. Ziua internațională a victimelor disparițiilor forțate are drept scop să comemoreze aceste victime și să sublinieze importanța luptei împotriva acestui flagel. Ea ne amintește de necesitatea respectării drepturilor omului și a statului de drept, precum și a responsabilității guvernelor de a proteja cetățenii și de a preveni astfel de acțiuni.

Este esențial să reafirmăm dreptul fiecărei persoane la viață și la securitate, indiferent de circumstanțe. Ziua internațională a victimelor disparițiilor forțate ne îndeamnă să cerem guvernelor să investigheze toate cazurile de dispariții forțate, să aducă în fața justiției cei responsabili și să compenseze familiile victimelor. Această zi ne reamintește că lupta pentru dreptate și respectarea drepturilor omului este o responsabilitate comună a întregii societăți. Prin conștientizare, educație și acțiuni concrete, putem să ne unim pentru a pune capăt acestei practici inumane și pentru a asigura că toți cei afectați de dispariții forțate obțin dreptate și reparații. Ziua internațională a victimelor disparițiilor forțate ne amintește că fiecare persoană are o voce și că putem lupta împreună pentru un viitor în care nimeni să nu mai fie supus acestui act brutal. Este o ocazie de a ne angaja în promovarea drepturilor omului și a justiției, astfel încât să nu mai existe loc pentru disparițiile forțate în lumea noastră.

Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Articolele Lordului Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)

Nota redacției. Prin Rezoluția 65/209 din 21 decembrie 2010 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și-a exprimat profunda îngrijorare faţă de amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul în diferite regiuni ale lumii, presupunând arestarea, detenţia și răpirea persoanele împotriva voinţei lor, dar și faţă de numărul tot mai mare al cazurilor de hărţuire, maltratare și intimidare a martorilor sau a rudelor persoanelor date dispărute. Conform Declaraţiei privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 47/133 din 18 decembrie 1992 ca un ansamblu de principii pentru toate statele, dispariţia forţată are loc atunci când: „persoanele sunt arestate, deţinute sau răpite împotriva voinţei lor sau private în alt mod de libertate de către funcţionari ai diferitelor ramuri sau niveluri ale guvernului, sau de către grupuri organizate sau persoane private care acţionează în numele sau cu sprijinul, direct sau indirect, consimţământul sau încuviinţarea Guvernului, urmată de refuzul de a dezvălui soarta sau locul în care se află persoanele în cauză sau refuzul de a le recunoaşte privarea de libertate, care plasează astfel de persoane în afara protecţiei legii.“. Atât Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (în vigoare din 1 iulie 2002) cât şi Convenţia internaţională pentru protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate (adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 decembrie 2006 şi intrată în vigoare în 23 decembrie 2010) califică aceste dispariţii forţate drept crime împotriva umanităţii şi oferă familiilor victimelor dreptul de a solicita despăgubiri şi de a afla adevărul despre dispariţia acestora.

Convenţia internaţională pentru protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate este un instrument crucial în lupta împotriva dispariţiei forţate: stabileşte o definiţie legală a dispariţiei forţate, care este obligatorie pentru statele părţi; califică practica răspândită sau sistematizată a dispariţiilor forţate drept „crime împotriva umanităţii”; interzice locurile de detenţie secrete şi întăreşte garanţiile procedurale legate de detenţie; oferă familiilor şi rudelor dreptul de a cunoaşte adevărul despre soarta victimei. În acelaşi timp, Convenţia se referă şi la prevenţie, întrucât acoperă implementarea mecanismelor de supraveghere şi avertizare timpurie. Până la 6 aprilie 2022, potrivit datelor publicate pe site-ul oficial al ONU pentru Drepturile Omului, 68 de state membre ale sistemului ONU au semnat şi ratificat convenţia, 44 de state au semnat, iar 85 de state nu au întreprins nicio acţiune.

Menționez aici faptul că OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului) a Națiunilor Unite a fost implicată în ultimele două decenii (prin intermediul unor investigații complexe și de mare anvergură) în mai multe dosare de dispariții care au marcat istoria contemporană europeană. Iată câteva dintre acestea.

Ce s-a întâmplat cu Estelle Mouzin? Dezvăluirile pedofilului – violator și serial – killer, Michel Fourniret, în dosarul „disparițiilor misterioase”. Restabilirea adevărului istoric (prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite – Corespondență din Franța)

Subiect de teză de doctorat inter – pluri și transdisciplanar. Crime sexuale. Dispariții misterioase. Nebuloasa (pedo)criminalității în regiunea frontalieră franco – belgiană şi studiul ei cu ajutorul sistemelor (formale) complexe. Cei 3 „monştri sacri” ai violului, pedofiliei şi asasinatului în serie: „Măcelarul din Yonne” (Emil Louis), „Demonul belgian” (Marc Dutroux) și „Pădurarul din Ardennes” (Michel Fourniret). În căutarea și restabilirea adevărului istoric. (Prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Misterioasa dispariție a lui Madeleine – Beth McCann. În căutarea adevărului istoric (Corespondență de la Praia da Luz și Lisabona – prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Michel Quesne, un vinovat nevionat sau un nevinovat vinovat, într-un dosar criminal de incest, fără precedent în istoria criminală a Franței. În căutarea adevărului istoric! Corespondență din Franța (Prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Activitatea internațională a OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite) în Franța Metropolitană (inclusiv în Corsica) și în țările francofone (Belgia și Elveția) în parteneriat cu Jurnalul Bucureștiului (specializat în investigații jurnalistice criminale în domeniul socio – judiciar, inclusiv, în apărarea victimelor erorilor judiciare)

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist (Press Attached of Organization for the Defense Human Rights – United Nations)

Nota redacției

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa și conexiunea lui cu celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric.

Drama de pe Bulevardul La Défense de la Nanterre (Métropole du Grand Paris). Moartea adolescentului franco – algerian Nahel (Naël) Merzouk – o crimă (asasinat) cu caracter rasial (conform organizațiilor musulmane și ale drepturilor omului) sau legitimă apărare din parte polițistului – motociclist Florian Menesplier (conform sindicatelor de poliție și organizațiilor de extremă dreaptă)? Consecințele evenimentului dramatic. În căutarea adevărului istoric.

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului