Dacă 93,5% din populația României nu cumpără nici măcar o carte pe an, așa cum ne comunică Eurostat (organismul Comisiei Europene de statistică), înseamnă că peste 20 de ani România va fi o țară fără cultură, adică fără identitate. Deci 18,5 milioane de români nu intră într-o librărie o dată pe an să cumpere o carte! Atenție, nu la Covidenie, ci la dragostea de carte suntem pe ultimul loc în Europa! Nici cei mai mari dușmani ai socialismului nu au visat așa ceva, ca România să devină o nudă piață de desfacere pentru produsele lor, pentru produsele străine.
Toată România va fi un talcioc internațional cu cartofi chinezești, gogoșari franțuzești, chifle japoneze, apă tonică de la London, haine, mașini, covoare, frigidere, porci, conserve, grâne, pepeni, galoși, izmene, gât legău de spânzurat, toate de import. Iar țara se va numi Romerica sau Eurolibera, să sune cât mai comercial, cât mai desțărat.
Eu fac parte dintre cei 6,5 % care mai intră în librării, care mai cumpără o carte pe an. Dar oare câți cumpără un tablou sau un disc? Dar asta-i altă statistică, o s-o facă melomacii de la Festivalul „Enescu”. Acum vorbim de criza cărții. Nu scrise, nu tipărite, ci citite. Unii știu că eu sunt scriitor de cărți (nu de vagoane). Am debutat la 17 ani și pe atunci o carte de debut se scotea în 10 mii de exemplare, azi nici într-o sută. Și nici nu se vând. Nu mă mir că nu se vând. Nu se vând pentru că nu se cumpără. Și nu se cumpără fiindcă nu există cititori. Oricât de geniali ar fi autorii și oricâtă reclamă li se face. Știu ce spun. Am dovezi că sunt foarte talentat, vă rog să mă credeți, am scris cărți de toate genurile, știu să-l prind pe cititor, dar care cititor? Am ajuns să scriu pentru Cititorul din Viitor, pentru că prezentul literelor e pe dric.
Nu se cumpără nici o carte pe an pentru că 93,5% dintre români trăiesc ca să mănânce, nu mănâncă să trăiască! La 25 de ani sunt butoaie gata să le sară o doagă! Categoric, populația României va scădea vertiginos, fiindcă limita de vârstă sănătoasă va fi 30 de ani. După această vârstă, încep bolile. Patrioții, câți vor mai fi, vor deveni patrihoți. Nici un general nu-și va mai da onorul. Nici un eremit nu va mai vrea să fie sfânt. România va fi o țară bolnavă, cu mulți ofticoși, un sanatoriu de 238, 397 km² (dacă între timp nu va ieși din țarc „ținutul secuiesc”). Dar nu-i bai, fiindcă în loc vor veni ocupanții arabi, indieni, shintoiști, azteci, paraplegi, națiunea va fi o chinezărie mondială. Țara celor 93,5% va fi o țară fericită.
Geniile care se nasc, fiindcă se vor mai naște, or să plece iute, cât mai iute, dincolo, la Barnes@Noble, unde oamenii citesc, unde stau la rânduri la lansări de carte, să cumpere o carte cu autograf de la autorul cu nume românesc. Eu am trăit deja așa ceva. Nu e de mirare că încă de pe acum părinții semianalfabeți cu internet își trimit copiii în țări cu procent mare de oameni cu dragoste de carte. Trăiască migrația păsărilor călătoare!
[…] Confesiuni esențiale. Țara celor 93,5%! (Corespondență de la scriitorul și cineastul Grid Modor… […]