Acasă Arbitraj Ad-hoc Contractul, dreptul de autor și onorariul jurnalistului sau creatorului de conținut soluționate...

Contractul, dreptul de autor și onorariul jurnalistului sau creatorului de conținut soluționate în 6 luni – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Liviu – Cornel Popa (Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Procesul pe care nu ți-l permiți: arbitrajul ad-hoc, arma discretă a jurnaliștilor și a creatorilor de conținut Un fotoreporter predă un serial de imagini; publicația îl folosește doi ani, pe trei platforme, apoi refuză ultima tranșă. Un creator de conținut semnează o campanie de 20.000 de lei, iar agenția descoperă brusc „neconformități de livrare”. Un jurnalist independent își regăsește textul republicat, semnat altfel, într-o rețea de siteuri. Toate trei sunt litigii reale. Niciunul nu ajunge, de regulă, în instanțăpentru că procesul costă aproape cât pretenția și durează mai mult decât cariera unei știri.

Micro-litigiul care nu ajunge niciodată la judecată

Industria media funcționează pe contracte mici, repetate și rapide: colaborări de câteva mii de lei, licențe foto, cesiuni de drepturi, campanii de branded content. Când una dintre ele se blochează, aritmetica descurajează orice reacție. La pretenția de plată se adaugă taxa judiciară de timbru, calculată procentual potrivit OUG. nr. 80/2013, onorariul de avocat, eventualele expertize și, mai ales, timpul: fond, apel și, uneori, recurs. Doi–patru ani mai târziu, hotărârea vine peste un raport comercial care oricum s-a stins. Există și un cost pe care puțini îl calculează: publicitatea procesului. Dosarul este public, părțile sunt identificabile, iar termenii comerciali-tarife, exclusivități, procente-ajung, prin încheierile de ședință, la îndemâna concurenței. Pentru o redacție, un litigiu cu propriul colaborator devine material de presă pentru altcineva. Rezultatul previzibil: renunțarea tacită la drept, transformată în cutumă a pieței.

Ce este, de fapt, arbitrajul ad-hoc

Codul de procedură civilă definește arbitrajul drept o jurisdicție alternativă cu caracter privat (art. 541). Părțile aleg persoana care le va soluționa disputa, stabilesc regulile de procedură, locul și limba, iar hotărârea pronunțată are aceeași forță ca una judecătorească. „Ad-hoc” înseamnă că arbitrajul este organizat direct de părți, pentru un litigiu anume, fără intermedierea unei instituții permanente—deci fără taxele administrative ale acesteia. Singura formalitate esențială este convenția arbitrală, care se încheie în scris, sub sancțiunea nulității (art. 548 și urm. C. proc. civ.). Ea poate lua forma unei clauze introduse în contract înainte de orice conflict sau forma unui compromis, încheiat după ce disputa s-a ivit. A doua variantă este vestea bună pentru toate contractele deja semnate: nimic nu este pierdut, dacă ambele părți preferă o soluție rapidă unei confruntări de trei ani.

Ce se poate arbitra–și ce nu

Filtrul este art. 542 alin. (1) C. proc. civ.: pot fi supuse arbitrajului litigiile patrimoniale, cu excepția celor privind starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie și drepturile de care părțile nu pot dispune. Regula practică este simplă: ceea ce se poate stinge printr-o tranzacție se poate soluționa și prin arbitraj. Intră, așadar, onorariile neplătite, cesiunile de drepturi patrimoniale de autor, licențierea arhivelor foto și video, contractele de publicitate și de influencer marketing, clauzele de exclusivitate și penalitățile aferente, împărțirea veniturilor între coautori. Nu intră faptele penale și nici drepturile morale de autor, care, potrivit art. 11 din Legea nr. 8/1996, nu pot fi înstrăinate. Distincția merită subliniată onest: un conflict de plagiat poate fi arbitrat sub aspectul despăgubirilor contractuale, dar recunoașterea calității de autor rămâne în afara competenței arbitrului.

Cinci argumente pentru redacții și creatori

  • 1. Confidențialitatea. Dosarul arbitral nu este public, iar ședințele se desfășoară fără asistență străină de cauză (art. 544 C. proc. civ.). Tarifele, clauzele de exclusivitate și identitatea părților rămân unde le este locul: în contract.
  • 2. Termenul. Dacă părțile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în cel mult 6 luni de la constituire (art. 567). Un termen legal, nu o promisiune comercială.
  • 3. Arbitrul potrivit. Părțile pot alege un profesionist care înțelege diferența dintre cesiune exclusivă și neexclusivă, ce înseamnă un deliverable nelivrat la timp sau cum se calculează o remunerație proporțională-un avantaj pe care repartizarea aleatorie a dosarelor nu îl poate oferi.
  • 4. Costul previzibil. Onorariul arbitral se stabilește la început, o singură etapă procesuală, fără runde succesive de expertize. Pentru pretenții mici, procedura poate fi purtată de un arbitru unic, exclusiv pe înscrisuri.
  • 5. Executarea, inclusiv peste graniță. Hotărârea arbitrală comunicată părților este definitivă și obligatorie (art. 606) și constituie titlu executoriu (art. 615). În plus, prin Convenția de la New York din 1958, la care România este parte, hotărârile arbitrale se recunosc și se execută în peste 170 de state – un avantaj decisiv pentru creatorul român care contractează cu un brand din afara Uniunii Europene.

Clauza care schimbă totul

„Orice litigiu decurgând din prezentul contract sau în legătură cu acesta, inclusiv privind încheierea, executarea, modificarea, interpretarea ori desființarea sa, se soluționează prin arbitraj ad-hoc, de către un arbitru unic desemnat prin acordul părților, potrivit Cărții a IV-a din Codul de procedură civilă. Locul arbitrajului este [localitatea], limba procedurii este româna, iar hotărârea arbitrală este definitivă și obligatorie.” Trei rânduri într-un contract de colaborare pot economisi trei ani de proces. Merită adaptate la specificul relației: valoarea plafonului de cheltuieli, procedura exclusiv scrisă, termenul de răspuns.

Ce nu trebuie promis

Onestitatea profesională cere și partea cealaltă. Arbitrajul nu este gratuit: onorariul se avansează de părți, iar pentru sume foarte mici raportul cost–beneficiu trebuie verificat înainte de semnarea clauzei. Convenția arbitrală produce efecte doar între semnatari, deci un ter -o platformă, un agregator, un site care a preluat conținutul fără acord-nu poate fi atras în procedură. Controlul judiciar este restrâns: acțiunea în anulare (art. 608 C. proc. civ.) nu rejudecă fondul, ci verifică motive limitativ prevăzute de lege. Iar clauza arbitrală poate fi și un instrument de putere: impusă unilateral unui colaborator, cu sediul la sute de kilometri și costuri disproporționate, devine o barieră de acces la justiție. Echilibrul se obține prin negocierearbitru unic, procedură simplificată, plafon de cheltuieli.

Concluzii

Libertatea presei nu se apără doar în procesele de defăimare; se apără și în contractele care nu se onorează. Un jurnalist care își încasează onorariul în șase luni, în loc de trei ani, este un jurnalist mai liber. Arbitrajul ad-hoc nu rezolvă totul, dar acoperă exact zona în care justiția clasică este cel mai puțin eficientă: litigiile mici, tehnice, urgente și sensibile reputațional.

Corespondență de la Liviu-Cornel Popa, Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), Senior Editor JB

 

Articolul precedentAlumil Rom Industry SA – lider al pieței sistemelor arhitecturale din aluminiu – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Articolul următorDimensiunea Istorică și Geopolitică a Zilei Marinei Române cu participarea Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte – fondator al OADO – partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
„Nous avons toujours une part de responsabilité dans ce qui nous arrive et nous semble injuste, car nous sommes responsables de nos choix, lesquels à notre insu, déterminent notre avenir. Dès lors, nous devons accepter leurs conséquences, sans regrets, ni résignation, mais, avec sérénité et humilité!” (Întotdeauna avem o parte de răspundere în ceea ce ni se întâmplă și ni se pare nedrept, pentru că suntem responsabili de alegerile noastre, care la rândul lor, fără să ne dăm seama, ne determină viitorul. Prin urmare, trebuie să acceptăm consecințele lor, fără regrete, fără resemnare dar cu seninătate și umilință)-Thomas Csinta  („Un monde à la dérive”). Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU). Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.