Acasă Avocat Convorbiri (mai puțin literare) cu profesorul de drept comercial Gheorghe Piperea (Facultatea...

Convorbiri (mai puțin literare) cu profesorul de drept comercial Gheorghe Piperea (Facultatea de drept a Universității București)

Pe vremuri „teoreticienii conspirației” aduceau dovezi clare că vakseenul provoacă un bizar fenomen-corpul persoanei „imunizate” căpătă un magnetism inexplicabil. Iată ca japonezii au retras din circulație cca 1,6 milioane de doze de vakseen „modern” exact pentru acest motiv, al magnetizării.
Nu e vorba de o atracție de factură romantică, de un efect de hallo dobândit peste noapte sau de o carismă de prince charming, ci de încărcarea cu cantități infinitezimale de metale toxice pentru organism.
Vă redau mai jos consecințele legale ale comercializării de produse ce defecte, fără comentarii.
Legea nr.240/2004 privind răspunderea pentru produsele cu defecte
Art. 3. […] producătorul răspunde pentru prejudiciul actual şi pentru cel viitor, cauzate de defectul produsului său.
Art. 4. Răspunderea producătorului nu este limitată în situaţia în care paguba este determinată, cumulativ, de defectul produsului şi de acţiunea sau omisiunea unei terţe persoane. […]
Art. 10. Orice clauze contractuale de limitare sau exonerare de răspundere a producătorului sunt lovite de nulitate absolută.
Tema doi – sunt cazuri relatate în presă în care persoanele vakseenate au făcut teste de anticorpi, iar rezultatul a fost zero (sau o cifră care tinde asimptotic către zero).
Vă dau mai jos consecințele legale și pentru această practică incorectă a comercianților de iluzii, fără alte comentarii:
Art.2. În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
e) deformarea substanțială a comportamentului economic al consumatorilor – folosirea unei practici comerciale cu scopul de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinându-i astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o;
[…]
Art.4. 2) Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esențial comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de […] credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obișnuite și legitime ce constau în declarații exagerate sau declarații ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.
Art.6. (1) O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o […]
Art. 7. (1) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înșelătoare dacă […] , omite o informație esențială necesară consumatorului mediu […] și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înșelătoare atunci când […], un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informație esențială […] și când consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Art. 8. O practică comercială este considerată agresivă dacă […] limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărțuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forței fizice sau prin influența nejustificată și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Art.10. (1) În vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizațiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta să decidă asupra reclamațiilor, fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au săvârșit sau sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte.
Art.13. (1) […] instanțele judecătorești competente sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgență, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenției sau a neglijenței comerciantului, una dintre următoarele măsuri:
a) încetarea […] practicilor comerciale incorecte;
b) interzicerea […] practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent.
Art.15 (1) (1) Utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte este interzisă, constituie contravenție și se sancționează […]
(4) Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate propune ca sancțiune complementară suspendarea activității până la încetarea practicii comerciale incorecte.
Bibliografie

Nu știu câtă lume se mai uită la tv, dar pe mine mă mai sună sau invită din când în când în spectacolele lor de știri, iar eu încerc să vin cu soluții și abordări decente, raționale, la distanță de propaganda fricii și de rățoiala sau flecăreala cu care ne-au obișnuit „formatorii de opinie” și influensării.
De exemplu, acum o oră am fost întrebat cum cred că se poate rezolva juridic, politic sau administrativ enorma problemă a majorării facturilor la utilități, o bombă cu ceas socială care va putea exploda în mâinile pricepute ale lui Cîțu, le fantastique.
Din punct de vedere juridic, oricine poate sesiza ANPC și instanțele judecătorești pentru a obține echilibrarea contractelor de furnizare de utilități, prin reducerea rezonabilă a poverii pentru consumator. Aceste contracte au fost modificate de curând, pentru a forța așa-numita „liberalizare a prețurilor”-o sintagmă cinică sub care se ascundeau creșteri de tarife cu cca 25%.
Aceste tarife, deja majorate prin ianuarie – ferbuarie 2021, sunt dublate sau chiar triplate acum, prin nu știu ce regularizări din anii anteriori și prin nu știu ce previziuni pe anii viitori, ca și când costurile plandemiei, trecute, prezente și viitoare, ar fi trecute în totalitate pe capul consumatorului.
Am mai întâlnit acest gen de practici comerciale incorecte, vătămătoare pentru consumatori și auto-destructive pentru comercianți, în perioada ante-plandemică, la bănci -dobânzi ascunse, majorate unilateral, comisioane ilegale, curs de schimb al valutei creditului întotdeauna pus în seama consumatorului, reclamă înșelătoare, vânzarea la colectorii de creanțe a debitorilor neperformanți etc. E cam același lucru și aici – dacă aceste practici au putut fi calmate (oarecum) prin procese și intervenții ale ANPC, probabil că și practicile furnizorilor de utilități vor putea avea același parcurs. Dar durează, iar procesele costă (ca să nu mai vorbim că sunt, oarecum, o loterie).
În schimb, o soluție urgentă, dar care necesită voință politică și atenție și compasiune pentru popor ar putea fi întemeiată pe două texte legale, uitate de lume, de prin 1996, respectiv, 2000-este vorba de Legea concurenței nr.21/1996 și de OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.
Legea concurenței nr.21/1996 dispune, la art. 4 alin.2-3, următoarele:
„(2) În sectoarele economice sau pe piețele unde concurența este exclusă sau substanțial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenței unei poziții de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al prețurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.
(3) Pentru sectoare economice determinate și în împrejurări excepționale, precum: situații de criză, dezechilibru major între cerere și ofertă și disfuncționalitate evidentă a pieței, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri”.
Iată ce dispune, la rândul său, art. 72 din OG nr.99/2000-„Pentru unele categorii de produse/servicii, în scopul asigurării unui echilibru între obligațiile și drepturile părților contractante și pentru a promova un mediu concurențial normal, Guvernul poate stabili contracte-tip cu caracter obligatoriu”.
Într-un astfel de contract-tip obligatoriu, Guvernul ar putea include o plafonare a tarifelor la utilități, cel puțin temporar, pînă la echilibrarea pieței. Mai precis, un tarif maximal, adaptat situației fiecărei familii de consumatori.
Așadar, guvernul poate.
Mai trebuie să și vrea. O să vrea guvernul Câțu?
Nțț. O să vrea usere? Nicidecum. Ei sunt cu progresismul de drepta și cu corporțiile unde e cald, bine, diversitate și curcubeu.
Ce pot face în acest caz cetățenii?
* să demareze o inițiativă legislativă cetățenească menită a impune ceea ce Guvernul, explicit sau implicit, refuză, adică plafonarea tarifelor la utilități – sunt necesare 100 de mii de semnături (puțin probabil ca lumea să se înhame la așa ceva)
* să notifice furnizorii asupra realității că sunt în stare de impreviziune (nu pot achita facturile, întrucât acestea depășesc cu mult posibilitățile lor financiare și, în plus, reprezintă expresia unui terorism contractual al furnizorilor) și să ceară instanțelor înghețarea plăților; până la hotărârea instanței, să suspende unilateral plățile – niciun furnizor de utilități nu poate debranșa și executa silit milioane de gospodării;
* să ceara ANPC să dispună de urgență încetarea practicii comerciale incorecte și agresive a dublării facturilor la utilități.
PS. Aseară, tot la tv, un reprezentan al opoziției a pus problema urgentării legii protecției consumatorului vulnerabil, la care Câțu se opune de ani de zile. Am sugerat ca, în loc să se concentreze exclusiv pe această lege (importantă, desigur), opoziția ar face bine să contribuie la accelerarea adoptării legilor anti-cămătărie, scrise de mine, promovate de senatorul Dan Zamfir și torpilate mereu de actuala putere și de CCR – mă refer la legea protecției contra dobânzilor abuzive, la legea protecției contra executărilor silite abuzive și contra evacuării debitorilor din locuința familială, la legea protecției contra colectorilor abuzivi de creanțe (retractul litigios) și la legea privind consolidarea leului ca monedă de plată în cadrul facturilor la utilități (care interzice exprimarea sau consolidarea în valută a tarifelor).

Nota redacției

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.