La New York exista multe galerii dedicate expozitiilor unor emigranti. Cum ar fi Stux Gallery, unde am vazut de-a lungul anilor expozitii ale unor artisti din Iran, Siria sau Irak, dar si din estul Europei, ca Rusia, Bulgaria sau Ungaria. Am scris despre toate intrucat galeristul este roman. Dar cred ca nu exista nici o prejudecata, dovada ca nu exista galerie care sa nu prezinte si artisti imigranti. De altfel, in tara imigrantilor nici nu se poate altfel. Cine sunt aici ne-imigranti? Putini, cei care s-au nascut aici si care traiesc de cel putin 30 de ani, cum ar fi artistii americani consacrati. Americanii propriu-zisi sunt cei care traiesc in America de trei generatii. Restul au origini straine. Si chiar daca un artist se naste in America, parintii lui au venit dintr-o anumita parte a lumii.
De aceea este si greu sa definesti arta imigrantilor, sa definesti un specific al ei. Este foarte diversa, greu de trasat o directie. Poti vorbi despre ea de la caz la caz. In general artistii imigranti cauta sa se adapteze la moda, la ceea ce vad ca se expune curent pe piata. Dominanta este arta digitala, instalatia si kitsch-ul. Toti fac cam acelasi lucru, cu exceptia celor care vor sa exprime o atitudine.
Zilele trecute am participat la un eveniment rarisim la Kurimanzutto Gallery, de pe 65 St., in apropiere de Central Park. O instalatie muzicala numita Organ Within / Orga dinlauntru. Un fel de “mar adentro”, marea dinlauntru, cum ar spune Amenábar. O instalatie gigantica. Creatia lui Tarek Atoui din Liban. E greu de crezut ca un libanez a putut zamisli asa ceva, un mare mechanism sonor, o caracatita intinsa pe toata suprafata galeriei. As mai compara-o, dupa numeroasele tuburi, cu un balaur cu mai multe capete, caci fiecare tub sau grup de tuburi se termina cu un “cap”, un mechanism care produce sunete, cum sunt cele doua instalatii cu tuburi subtiri de metal pe ele, care emit sunete de orga, altele au suprafete din piele, care produc trepidatii si aceste trepidatii sunt dirijate prin anumite obiecte care se pun pe ele. Sau mai era o instalatie prevazuta cu saculeti cu nisip, care sunt dati la o pare in functie de suntele emise. Aceste sunete sunt controlate de artist de la un computer. El controla tot mecanismul la computer si in functie de melodia pe care o doreste, modifica sau merge la instalatia de orga si misca tuburile sau regleaza sunetul de la niste robinete speciale.
Melodia se afla in urechea artistului, el conduce totul, toate butoanele marelui mechanism, de fapt, controleaza aerul care circula intre tuburi. La fiecare “cap” sunt atasate cate 8 tuburi – 8 gaturi ale balaurului.
Acest balaur musical emitea o muzica SF, cosmica, stranie. Cred ca si lui Leonardo i-ar fi placut asa ceva. El a inventat Viola organista si sunetele cam seamana. Asa ceva i-ar place si lui Iancu Dumitrescu, fiindca si el compune muzica asistata de computer.
Trebuie spus ca proiectul lui Tarek Atoui este un laborator de sunet deschis și instrumentar. Orga lui Atoui este considerata un obiect sculptural hibrid care angajează numeroase tehnologii pentru a re-imagina spațiul, percepția și performanțele organului tradițional. The Organ Within este rezultatul colaborării lui Atoui cu instrumentatorii Leo Maurel și Vincent Martial, exploatand cercetările lor asupra organelor istorice ale conductelor bisericești, ale sintetizatorilor modulați și ale experiențelor sonore ale surzilor.
Pentru aceasta prezentare, Atoui este partener cu Robert Aiki Aubrey Lowe de la CONTROL, cel mai mare magazin de sintetizatoare din Brooklyn. Fiind gazdă și activator al proiectului, CONTROL a invitat un grup divers de artiști de sunet și muzicieni din comunitatea muzicală experimentală din New York să se aventureze și să se joace la organul lui Atoui aici, la Kurimanzutto Gallery. Acest grup de colaboratori va ocupa spațiul cabinetului timp de o săptămână pentru a lucra cu instrumentul pentru cercetare și înregistrare. Aceste experimente sunt deschise publicului, care poate participa la un concert săptămânal ținut în fiecare sâmbătă la ora 15:00.
Timp de doua luni. Dupa care Atoui și CONTROL vor da un spectacol final în Rotunda Muzeului Solomon R. Guggenheim la 27 iunie 2019, la ora 19.00. Pentru a marca închiderea proiectului de două luni, toți artiștii rezidenți se vor aduna pentru a realiza o sesiune simultană. O conversație moderată cu Atoui și colaboratorii săi va precede spectacolul.
Organ Within este o expoziție itinerantă organizată în diferite mișcări. Începând cu Kurimanzutto, New York și culminând cu Muzeul Solomon R. Guggenheim, proiectul va călători mai târziu în mișcări succesive la The Hepworth Wakefield, Anglia, în timpul evenimentului Yorkshire International (22 iunie-29 septembrie 2019) și se va extinde la Fundatia Sharjah Art din Emiratele Arabe Unite, în martie 2020.
Am discutat cu Tarek Atoui. I-am spus ca am dorit sa merg in Lebanon, cum se spune aici la Liban, cand am fost in Israel, dar nu mi s-a dat voie. Am ajuns doar pana la granita cu Libanul si acolo era o paza strasnica, sute de soldati. Nu am decat imaginea unui mal abrupt, stancos, de la Marea Mediterana, care acolo, intr-un mic golf, era foarte inspumata. Ca sa ajungi la malul marii, trebuia sa iei un teleferic special. Momentul acesta il descriu in romanul Mesalina. Artistul era socat de situatia in care traieste el si poporul sau. A suferit mult cand a primit vestea ca imigrantii din 7 tari arabe au interdictie sa mai intre in America. Si acestui zid, artistul ii opune muzica sa. El aduce muzica in America, o muzica de pace, solara, cosmica.
Grid Modorcea
Corespondenta de la New York
