Acasă Evenimente (internaționale) cu caracter politico - militar Corespondenta din SUA: Gridophania lui Ivan Marchuk

Corespondenta din SUA: Gridophania lui Ivan Marchuk

Nu cred ca am fost vreodata la un eveniment cultural al Institutului Ucrainian din America, sa nu fiu uluit de ceea ce prezinta. Nu spun ca mi-as visa sa pot participa si la ICR New York la un eveniment similar, lucru imposibil, nu din lipsa de artisti vaorosi, ci din lipsa de organizare si empatie. Anul acesta am fost la evenimente organizate de institutele culturale din Cehia, Austria, Italia si Coreea, dar la fiecare era o abundenta de lume, fiindca aceste institute, si altele ca ele, si-au creat un vad, cum se spune, o populartitate, care face sa fie asiduu si dens populate.

Si la recenta manifestare de la Instiututul Ucrainian a fost aceeasi participare, ca in fiecare an, inainte de Paste, cand sunt invitati artisti care expun lucrari cu semnificatii Pascale. Si acum fantastica expozitie de pictura a artistului Ivan Marchuk (n. 1936) a continut si cateva tablouri pascale, naturi statice cu oua si vase, dar in stilul sau, caci si vasele si ouale erau acoperite cu un desis special de crengi, ca un fel de cuibare care invaluiau ouale.

Dar baza expozitiei consta din zeci de cicluri de pictura pe panza, in care acest stil, al cuibarului natural, devine o pecete universala. Se poate spune ca fiecare tablou al lui Marchuk este ca un studiu anatomic, cu mii si mii de semne sugerand increngatura naturii, gigantica ei capacitate entropica. Si totul pleaca de la portretul unor case parasite, care sunt sufocate de abundenta vegetatiei. Daca natura nu este ingrijita, controlata, ea genereaza fenomenul entopic, adica o invazie de arbori, ierburi, un desis de crengi, de fire nevazute, pe care artistul le vede si le deseneaza cu o migala de neimaginat. Ca totul sa duca de la aceste imagini realiste la forme abstracte si surrealiste.

Am avut revelatia unei gridophanii artistice, adica a unei retele de relatii nevazute intre elementele naturii. Cu alte cuvinte, artistul reveleaza o retea de legaturi intre vizibil si invizibil. Ca un fel de autopsie a corpului uman, care la microscop ne dezvaluie o sumedenite de fire, de legaturi. Orice univers este o gridophanie, iar Marchuk a aplicat anatomia unui element uman, viu, la intreaga natura. Si aceasta tesatura de forme duse la extrem capata o expresie abstracta, atinge experientele suprarealiste.

Daca un Victor Brauner, de pilda, scoala surrealista romaneasca, in general, pot fi definiti prin forme ingenioase fara legaura cu realitatea, Ivan Marchuk ne arata, fara dubii, ca toate aceste cuceriri ale abstractionismului au legatura cu realitastea, ca in natura se afla ceea ce noua ni se pare a fi abstract sau artificial. In plastica mondiala nu am decat un exemplu asemanator, Van Gogh, care vede totul prin mii de fibre, care devin un vertij al naturii. Mai exista o experienta asemanatoare, poate curentul pointilismului, prin care artisti ca Seurat vad lucrurile prin milioane de puncte.

Mai exista un element biographic in viata lui Marchuk, experienta de la Cernobil, cand el a vizitat zona si a redat-o prin astfel de imagini, ale unor corpuri umane reduse la forme multitubulare. Acest fapt i-a atras critici in epoca, fiind vazut ca o abatere de la realismul socialist, a fost persecutat, nu a fost primit in Uniunea Artistilor Plastici, ceea ce l-a facut sa emigraze in Australia, apoi in SUA. Azi aristul traieste la Kiev, iar opera sa se afla in multe muzee ale lumii.

Marciuk a explicat ca tehnica sa de a picta se numeste “plontanism”, un neologism derivate dupa cuvântul ucrainean care desemneaza verbul “a țese”.

Realizarea unei astfel de picturi este o lucrare foarte migaloasa, presupune o imensa rabdare, sa redai firele nevazute ale vietii, care, in evolutia lor, devin ca in seria “Voice of My Soul”, unde formele tubulare capata si expresii umanoide, fara sa fie zombie, ci stranii fiinte, ca in plastica lui Bosch.

Expozitia de la Ukrainian Institute este o mare lectie pentru arta Americana, care este inecata in kitsch, in instalatii tehnoide, ca in expozitia cu un titlu imposibil “Belonging” (Apartenenta) de la Johannes Voght Gallery, fara legatura cu arta, cu tot ce stim ca inseamna linie, desen, culoare. Ori asta presupune talent. In lipsa de talent, apar tot felul de experiente, pe langa arta, care nu au uneori nici calitatea de experiment. Dar, repet ce am spus si alta data, e loc pentru toata lumea. Tu, vizitator, alegi, cultura ta isi spune cuvantul, ea este calauza catre izvor. Cum este expozitia lui Ivan Marchuk, o adevarata revelatie.

Grid Modorcea, Dr. in arte

Corespondenta de la New York

Articolul precedentCorespondenta din SUA: O noua viziune despre Groenlanda
Articolul următorDe ce vinurile româneşti nu există în America? (Corespondenţă de la Grid Modorcea, scriitor, Dr. în Arte, SUA-New York)
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU). Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.