Acasă Invatamant, Educatie Teoria educației. Actualitatea educativă în lume: „Impostura și Epigonia educațională în țările...

Teoria educației. Actualitatea educativă în lume: „Impostura și Epigonia educațională în țările est–europene. Corupția și Crima organizată din învățamântul românesc!” (Seminar științific, 13 – 15 martie 2019, Franța,Thomas CSINTA)

Thomas CSINTA

Profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe inginerești și social – economice, Director de Studii CUFR ROMÂNIA, Redactor – Corespondent (Franța)

REMEMBER

Educația în România suferă de un număr reprezentativ de circuite vicioase care-i micșorează performanțele.

Printre aceste  enumerăm[1][2]:

1. Circuitul formării profesionale, ce se face superficial la nivelul psihologiei copilului, teoretizat și neaplicativ => educație centrată pe curricula și pe profesor, nu pe dezvoltarea abilităților naturale ale elevilor =>utilizarea cu predilecție a stilului de predare bazat pe reproducere și solicitarea învățării bazate pe reproducere => demotivarea elevilor vizual spațiali ce au gândire creativă și nu reproductivă și neimplicarea acestora în procesul învățării =>relații tensionate între profesori și elevi ce demotiveaza profesorii => superficialitate în lucrul cu elevii la aproximativ 85% dintre profesori. Consecință secundară este abandonul profesional al multor profesori cu potențial creativ în predare.

2. Circuitul evaluărilor secvențiale, care se realizează inexact, nestructurat pe dezvoltarea abilităților elevului și pe progresul sau academic, confuz și subiectiv, demotivant, nejustificabil pe dezvoltarea inteligenței, motivației și creativității => confuzie asupra performanțelor proprii => lipsa de interes față de școală => tendința de a fură notă și necorelarea dintre merit și notă =>scăderea calității în educație => falsificarea acceptată unanim prin supraevaluarea testelor => vânzarea de diplome fără acoperire în competență => inexactitatea evaluării performanțelor => scăderea gradului de încredere în școală. Consecință secundară este degradarea șanselor de educație și înserare socială a vizual-spatialilor care gândesc în imagini nu în cuvinte și care dovedesc creativitate și inventivitate. Această consecință secundară are efecte sociale și economice absolut catastrofale, ce se simt acum în societatea românească prin performanțele scăzute, incoerența viziunii dezvoltării și rezistență la schimbare și inovare.

3. Circuitul administrării pe criterii politice, care produce obediență fără sau cu insuficient feedback=>se amplifică erorile decizionale prin lipsa bazei de  încredere profesională, se multiplică obediență fără feedback la nivele inferioare de decizie=>se corupe evaluarea activităților prin introducerea de criterii contextuale sau clientelare ce opresc inițiativele proprii de reglare a sistemului educativ => se blochează autonomia decizională a instituțiilor => se micșorează prestigiul profesional al cadrelor didactice=> se demotiveaza performanță didactică=> se întărește obediență în defavoarea inițiativei constructive=> se micșorează adaptabilitatea sistemului la dinamică socio-economică. Consecință secundară este oficializarea coruperii politice a administrației cu simplificarea sau eliminarea totală a criteriilor de competență profesională. Această consecință are de asemenea consecințe catastrofale la nivelul gestionării sistemului educativ, deoarece lipsa de competență profesională duce la imposibilitatea identificării directe și cauzale a problemelor din educație și la luarea de măsuri  nepotrivite de corectare. Această multiplică problemele educației dincolo de limitele posibile ale controlului.

4. Circuitul carierei didactice este plat, fără perspective de viitor,  demotivant => pierde atractivitatea pentru majoritatea profesorilor cu inițiativa și dinamism cu spirit antreprenorial și reformist => automatizarea și demotivarea demersurilor didactice => căderea în formal și în superficial în relațiile cu elevii => alienarea sistemului de educație față de scopurile educației. Consecință secundară este creșterea rezistenței la schimbare prin pierderea vitalității intelectuale. Astfel profesorii vechi devin inadaptabili la o altă profesie sau la un alt fel de a lucra cu elevii. O altă consecință secundară este creșterea impactului fenomenelor antisociale și a violenței în școli. Aceste consecințe au de asemenea efecte secundare grave asupra vieții social-economice, numărându-se printre factorii de risc mare în dezvoltarea economică și în combaterea infracționalității.

5. Circuitul curriculei orientate spre trecut. Această curricula este elaborată fără norme de elaborare precise orientate spre dezvoltarea potențialelor elevilor, deseori fără aplicabilitate practică directă și fără mijloace corespunzătoare de ridicare a interesului elevilor => se dezvoltă o inadaptare la nevoile de instruire și mai ales de educație solicitată pe piață muncii => se dezvoltă lipsa de interes din partea elevilor => absenteism și abandon școlar => prin modificări și simplificari succesive curricula devine tot mai slabă calitativ cu fiecare schimbare de mandat ministerial. Consecință secundară este concentrarea pe același tip de curricula fără deschiderea de noi domenii la alegerea elevilor, lipsa de transferabilitate a creditelor din alte curricule, lipsa de trasee individualizate de educare a elevilor, toate acestea ducând la o cultură generală slabă și o aplicabilitate practică a acestei culturi generale aproape nulă. O altă consecință secundară cu grave efecte economice este pietrificarea în trecut și extrem de slabă adaptabilitate la nou, inovare și inițiativa în dezvoltarea de noi tehnologii.

6. Circuitul de mentoring și tutoring neorganizat de școală.
Această implică dezvoltarea paralelă a unui sistem de meditații acasă pe banii familiilor și nu pe cheltuiala bugetată de stat => scăderea interesului în clasa și creșterea stresului elevilor ce nu sunt meditați de profesorii lor=>orientarea familiilor către instruirea privată suplimentară => consumul inutil de timp liber al elevilor cu consecințe asupra sănătății fizice și consumul nejustificat de resurse financiare ale familiilor cu scăderea deseori a nivelului de trăi al familiei. Consecință secundară este încurajarea lucrului la negru și a economiei paralele. În  mod paradoxal acest sistem a mai reușit totuși să crească performanță școlară individuală deși a creat consecințe grave la nivel de sistem. Astfel putem constată rezultate deosebite la concursurile internaționale în paralel cu rezultate extrem de slabe la evaluări internaționale de tip TIMM.

7.  Inexistenta sistemului enrichment (îmbogatirea curriculei).
Acest sistem era mai bine reprezentat în perioada comunistă prin cluburile
elevilor și prin cercurile cu elevi, însă a devenit din ce în ce mai slab reprezentat și mai ineficient în momentul actual. Mai rezistă doar în câteva locuri din țară deși este sistemul ce dezvoltă pasiunile de cunoaștere ale elevilor => apare auto-educația prin alte mijolace decât școală, prin mass media și Internet, prin școală străzii sau a stadionului, prin experiență directă => tendința tinerilor de a părăși țară și de a pleca în locuri în care speră la un mediu de cultivare a personalității mai bine definit. Consecință secundară este îmbătrânirea populației lucrătoare, o fluctuație a forței de muncă ce pune în pericol diferite ramuri economice și în final un mare ecart între potențialul creativ necultivat și nefolosit în țară și mobilitatea redusă a dezvoltării locale. O altă consecință secundară este lipsa de stimulare a creativității în predare ceea ce conduce la lipsa unei educații individualizate => lipsa de dezvoltare sistematică a abilităților înalte în rândul tinerilor

8. Reprezentarea redusă a unor forme de educație pentru piață=> slabă inserție pe piață muncii în domeniile pregătite în școală => slăbirea prestigiului și performanțelor școlilor ce nu pot să-și facă un brand => demotivarea școlilor către performanță școlară.  Consecință secundară este orientarea tinerilor capabili către școli străine care au brand și ale căror diplome au valoare de piață.  O altă consecință secundară este scăderea continuă a calității și performanțelor elevilor și studenților admiși în școală.

9. Conducerea clientelară a Catedrelor. Acest sistem se perpetuează în multe universități și este creat de sistemul de granturi și publicații în care sunt trecuți fără participare efectivă, colegii, viitori suporteri ai conducătorului => scăderea performanțelor profesionale ce nu mai sunt motivate de un sistem de conducere corupt => scăderea performanțelor studenților => vânzarea de diplome fără acoperire în calitatea muncii => alungarea studenților performanți către universități străine => exod al creierelor fără recuperare ulterioară. Consecință secundară dezastruoasă este lipsa sau puțînătatea specialiștilor în diferite domenii, un mediu decizional nepregătit și un mediu managerial neprofesionist. O altă consecință secundară dezastruoasă este lipsa sau puțînătatea reprezentării competenței, responsabilității și calității la nivelul reprezentării la vârf în structurile de decizie ale statului

10. Circuitul diplomelor fără acoperire sau nerecunoscute pe piață noastră. Aceasta conduce la nerecunoașterea diplomelor marilor universități de top mondial => învechirea pronunțată a curriculei academice locale => lipsa inoirii cadrelor didactice vetuste și ineficiente => lipsa inovării sau slabă inovare în sistemul economico-social => economie slabă => sindromul instituțiilor slabe => descurajarea întoarcerii creierelor în România (Brain Regain)

COMENTARIUL AUTORULUI

Pentru creșterea performanțelor educației în România, este necesar cel puțîn (!) eliminarea celor 10 circuite vicioase prezentate mai sus!

În acest scop, prezentăm respectarea următoarelor 10 principii fundamentale care au contribuit substanțial la creșterea calitățîi învățământului în statele occidentale dezvoltate, post-industrializate, precum și la afirmarea lui pe piață de competențe.

Înființarea a două tipuri de învățământ paralele și complementare: învățământul de masă – adresat majorității tinerilor „normali” și „învățământul elitist” – adresat tinerilor cu performanțe intelectuale înalte, „supradotați” (cu IQ>140), respectiv „talentați” (într-un domeniu) și „definirea corectă și coerentă” a celor două noțiuni! În general, „pe înțelesul tuturor”, atât supradotatul cât și talentatul provin din învățământul de masă.  Însă, cel supradotat având un coeficient intelectual ridicat excelează în toate disciplinele și în special în cele care necesită multă imaginație și putere de abstractizare. În majoritatea statelor occidentale industrializate care promovează sistemul elitist de instruire (învățământ), supradotatul se deosebește, practic, de tânărul „normal” în primul rând prin faptul că obține diplome și titluri universitare (academice) mult mai devreme, (absolvă școală generală la 9-10 ani, liceul la 12-13, o Școală de Înalte Studii – tip Grande Ecole, în Franța) la 17-18 și obține, iar un Doctorat la 20-21 de ani, iar în al doilea rând, prin creativitatea sa, ulterior! Din contră, talentatul, este un tânăr care nu excelează neapărat în toate domeniile, însă prezintă niște abilități intelectuale ieșite din comun în diferite discipline și chiar la vârstă fragedă (muzică, pictură, literatură, sport, etc.).

Renunțarea la învățământul de tip informativ la toate nivelurile de studii în cadrul învățământului de masă, un învățământ ultra-bogat în informațîi, însă puțin atractiv (interesant), greu accesibil elevului, respectiv studentului de rând (normal) și înlocuirea lui cu unul formativ, simplu, pragmatic, care să transmită numai informații utile, ușor aplicabile și care pot fi reținute fără dificultăți pe baza unui raționament care să nu solicite un efort intelectual specialo putere de abstractizare, de analiză și sinteză deosebite. Acest lucru ne-ar permite să recunoaștem oficial diplomele delivrate de universități americane sau occidentale reputate, care datorită unei curricule extrem de „sărace” pe hârtie, comparativ cu a noastră, considerată extrem de „bogată” (dar, în realitate, „apă de ploaie”, neaprofundată de absolvent nu numai în „fond”, dar nici măcar „în formă”!), ceea ce, cel puțin, momentan, din păcate nu este posibil, sau nu îl promovăm.

Introducerea unui învățământ informativ cu o curriculă adaptată pentru  „învățământul elitist”, propus tinerilor capabili de performanță, cu abilități intelectuale înalte, „supradotați” (cu IQ>140) sau „talentați” (într-un domeniu), în cadrul unei instituții specializate în „gifted education” propus de către IRSCA Gifted Education (al cărui cofondator sunt alături de președintele acestuia – Profesorul Florian Colceag, membru în diferite organizații internaționale, membru fondator si presedinte al  Consorțiului EDUGATE al cărui vicepreședinte sunt) în cadrul INID (Institutului Național de Instruire Diferențiată) creat cu acest scop, sub îndrumarea unor specialiști formați și confirmați în acest segment de învățământ!

Reorganizarea, reactualizarea și „revitalizarea” disciplinelor de învățământ, în special ale celor științelor exacte (științele matematice, fizico-chimice, bilogice, socio-umane, etc.) considerate „uzate moral” și rupte de realitatea social-economică contemporană, folosind principiul „inter-, pluri- și transdisciplinarizării” care să „captezeze” interesul elevului, respectiv al studentului și să-l motiveze pentru studiu, în general pentru a acumula cunoștințe și în particular, pentru ceea ce, ulterior,  cunoștințele acumulate îi pot fi utile!

Descentralizarea institutelor de învățământ, de stat, sub contract cu statul sau private, acordarea unor autonomii în ceea ce privește recrutarea cadrelor didactice titulare și asociate, precum și în ceea ce privește gestionarea integrală a bugetului alocat de către MECT.

Crearea unei „infrastrucuri” cu „toate utilitățile”, cu adevărat performante la nivelul instituțiilor de învățământ, de stat, sub contract cu statul sau private, precum și dezvoltarea relațiilor de partenariat între instituțîi de învățământ superior și cele de cercetare-producție, care să permită o autofinanțare a institutelor de valoare și falimentarea celor neperformante, care funcționează pe principiul „prostituției intelectuale”.

Crearea unor centre de pregătire private sau de stat, paralele, în care elevul (studentul) să fie pregătit de specialiști confirmați și agreați de către MECT cu posibilitatea ca părinții săi să poată deducă costul pregătirii din impozitul pe venit datorat statului. Acest lucru ar putea contribui la falimentarea sistemului de meditații, practicat în majoritatea cazurilor de către cadre semi-analfabete, prost sau necalificate în diciplinele în care ele meditează, cu atât mai mult cu cât evaziunea fiscală în acest segment este de dimensiuni alarmante!

Sancționarea severă a cadrelor didactice care acceptă mită pentru promovarea de examene, pentru admiterea în sistemul LMD (Licență, Masterat Doctorat) sau a celor care susțin „chetele” la examenul de bacalaureat, precum și a instituțiilor care delivrează diplome false sau „neacoperite”, considerate infracțiuni deosebit de grave în Codul Penal!

Propunerea temelor de cercetarepentru diplomele de sfârșit de cicluri universitare LMD (Licență-Ciclul I, Masterat-Ciclul II,  Doctorat-Ciclul III), din cele industrial-aplicative cu care se confruntă industria și economia țări și remunerarea stagiarilor (studenților), cu salariul minim pe economie în ciclul I, cu cel mediu în ciclul II, iar în ciclul III, în funcție de „dimensiunea” științifică și aplicativă, respectiv, de beneficiul proiectului său. Acest lucru ar permite, pe de o parte cadrelor didactice-directori de cercetare de valoare (reaserch profesors – profesori universitari) să se afirme pe piața de competențe și să fie retribuite suplimentar de către firmele solicitante, în funcție de rezultatele obținute în cadrul temelor studiate, iar pe de altă parte, ar produce și o „selecție naturală” în sânul catedrelor didactice, „falimentând” pe cele incompetente, adepte ale „masturbatiei intelectale”, în studiile și cercetărilor lor epigonice, fără nicio valoare, fără nicio utilitate și finalitata practică sau ale celor care nu-și îndeplinesc rolul lor de cercetător și nu dispun de publicații științifice (pentru că sunt „impotenți și sterili” intelectualmente), rezumându-și activitățile lor doar la predare de cursuri (nu rareori si acestea plagiate). În sfârșit, sistemul ne-ar permite poate „contrazicerea” principiului enunțat de profesorul Liviu Dragomirescu, unul dintre marile adevăruri ale istoriei noastre contemporane în noul sistem LMD: „în Licență nu suntem studenți ci doar audienti (pentru că azi nimeni nu mai studiază!),  în Masterat, doar absenți, iar în Doctorat, un adevărat neam de delincvenți. Compilatori și plagiatori. Adevărați tâlhari, cu diplome!

Abandonarea conceputului de „enrichment” în diplome universitare cumpărate cu bani, direct sau indirect, sub o formă sau alta (care oricum nu servesc la nimic!) și promovarea Principiului lui Gauss: „Puține dar coapte și bine inghegate”. Programul de enrichment” în diplome universitare „îmbrățișat” de tineret și propus de către instituțiile de învățământ superior, în majoritatea cazurilor, nu este altceva decât un mod legal da a „atenta” la buzunarul clientului (pentru că audientii” nu sunt studenți dar clienți!), premeditat, ceea ce în termeni juridici se numește: „corupție” (respectiv, „crimă organizată”) și este pedepsită sever de  lege!

__________________

[1]Profesor de Modelizare matematică și Matematici aplicate în Științe inginerești și social-economice (research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences), Director de studii CUFR ROMÂNIA (Consultanță Universitară, Studii și Cercetări de pe lângă Școlile Superioare Franceze de Înalte Studii), Vicepreședinte  EDUGATE, Cofondator IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări în Educația de Excelență)

 [2] Elaborat sub conducerea Prof. Florian Colceag, Președinte-Fondator IRSCA Gifted Education, Președinte-Fondator  al  Consorțiului EDUGATE

NOTA

Vezi si articolul din Sansa Buzoiana

Circuite vicioase în învăţămîntul românesc şi scurtcircuitarea lor

Florian Colceag şi Thomas Csinta sînt doi cercetători de prestigiu în domeniul educaţiei. Primul, Florian Colceag, este matematician, profesor cu 20 de ani de experienţă în educaţia copiilor supradotaţi şi în antrenarea copiilor olimpici la matematică, cu care a obţinut mai mult de 60 de medalii de aur la competiţii internaţionale de matematică. Este reprezentant în România al World Council for Gifted and Talented Education (Consiliul Mondial pentru Educaţia Supradotaţilor şi a Talentaţilor). Thomas Csinta este tot matematician de profesie, cercetător universitar, ataşat de presă la Paris, autor a numeroase lucrări consacrate marilor şi tradiţionalelor concursuri de admitere în învăţămîntul universitar francez. Cei doi sînt autorii materialului de mai jos, care ne-a fost trimis spre publicare la redacţie şi care se vrea o iniţiativă serioasă în reformarea învăţămîntului românesc. Educaţia în România suferă de un număr reprezentativ de circuite vicioase care-i micşorează performanţele, ne scriu cei doi cercetători. Printre acestea, Florian Colceag şi Thomas Csinta enumeră zece, propunînd şi soluţii de scurtcircuitare. Azi, începem cu prezentarea primelor două.” (Sorin Dinco)

Bibliografie

Eșecul școlar și calvarul copiilor supradotați!

Plagiatul în lumea contemporană Monitorul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite)