Acasă Apararea drepturilor cetatenilor Crap de Dunare – mai scump? Crap din ape interioare – mai...

Crap de Dunare – mai scump? Crap din ape interioare – mai ieftin!

646
0

Definirea poluarii

Poluarea apei reprezinta orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei, peste o limita admisibila, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau indirect de activitati umane, care o fac improprie pentru o folosire normala, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).

Dincolo de toate interesele, nu avem dreptul de a distruge ceva ce n-am creat noi. O planta umila, o insecta minuscula cuprind mai multa frumusete si mai multe mistere decat cea mai minunata dintre constructiile omenesti. Fiecare vietuitoare are locul si rolul sãu în aceastã uzina miraculoasa care este Natura.

De aceea, în prezent exista aproape în toata lumea organizatii care cauta  permanent masuri de protejare a mediului înconjurator. Fiecare poate apara frumusetile naturii.

Surse de poluare

Apele uzate sunt cele care afecteaza calitatea apelor de suprafata (receptorul) in conditiile in care sunt evacuate direct proportional cu debitul de apa uzata si cu concentratia poluantilor pe care aceasta le contine.

Influenta asupra apelor receptorului este cu atat mai mare cu cat debitul/volumul receptorului este mai mic. In cazul evacuarii apelor uzate in lacuri sau in Marea Neagra trebuie tinut cont de faptul ca evacuarea apelor uzate asupra receptorului are si un caracter cumulativ, cantitatea de poluanti evacuata acumulandu-se in timp.

Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se afla in suspensie. Acestea sunt de natura anorganica (saruri minerale) sau organica (diverse substante organice) si pot sa fie toxice, inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru unele procese natural cauzatoare de efecte nedorite pentru apele receptorului in care au fost evacuate (rauri sau lacuri).

Evacuarea de ape uzate in receptorii naturali poate conduce la degradarea sau distrugerea faunei si/sau florei receptorului, la scaderea cantitatii de oxigen dizolvat in apa receptorului avand efecte negative asupra organismelor ecosistemului acestuia si/sau asupra fenomenului de epurare naturala (autoepurare) care are loc in apa receptorului. Aceasta poate favoriza producerea unor efecte negative asupra receptorului si formelor de viata pe care le contine (intoxicare, eutrofizare etc.).

Poluarea apei inseamna deci introducerea directa sau indirecta (ca rezultat al activitatii umane), a unor substante sau a caldurii, care pot dauna sanatatii umane precum si calitatii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, activitati care pot conduce la pagube materiale ale proprietatii, sau care pot dauna sau obstructiona serviciile, precum si alte folosinte legate de apa.

Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orasenesti, industriale, pluviale si de drenaj) sunt cele colectate intr-un sistem de canalizare si evacuate in receptor natural prin conducte sau canale de evacuare.

Surse difuze de poluare reprezinta emisii evacuate in mediu in mod dispers (care nu descarca efluenti uzati in ape de suprafata prin intermediul unor conducte in puncte localizate).
Pe ansamblu se disting urmatoarele surse majore de poluare difuza:

  1. – Agricultura;
  2. – Depunerile atmosferice;
  3. – Materialele de constructii;
  4. – Industria;
  5. – Traficul auto;
  6. – Populatia din mediul rural.

Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se disting doua categorii de surse difuze diferentiate:

Surse locale – corelate cu solul si scurgerile prin antrenare cu precipitatii, in apele de suprafata sau prin percolare, in apele subterane, aplicarea de pesticide si ingrasaminte minerale fiind un exemplu tipic in acest sens.

Sursele locale de poluare au ca provenienta urmatoarele grupe tinta:

  1. – Populatia – cea neracordata la un sistem centralizat de canalizare: – factori demografici, reprezentati de numarul indivizilor dintr-o anumita zona, observandu-se ca poluarea este direct proportionala cu densitatea populatiei; – factori urbanistici, corespunzatori dezvoltarii asezarilor umane, care utilizeaza cantitati mari de apa pe care le intorc in natura sub forma de ape uzate intens poluate. ;
  2. – Industria si agricultura – factori industriali sau economici reprezentati de nivelul de dezvoltare economica si industriala al unei regiuni, in sensul cresterii poluarii paralel cu cresterea industriei..

Surse regionale si transfrontiere – in aceasta categorie sunt incluse poluarile difuze transmise la distanta fata de locul de geneza, prin aer, respectiv depunerile atmosferice lichide si solide.

Sursele difuze de poluare reprezinta o componenta cheie in procesul de poluare a apelor de suprafata. Impactul lor asupra calitatii apelor este in crestere, fiind in legatura directa cu reducerea incarcarii cu poluanti evacuati direct de sursele punctiforme industriale si comunale.

Principalele substante poluante

Substantele organice

substantele organice de origine naturala (vegetala) – consuma oxigenul din apa, atat pentru dezvoltare, cat si dupa moarte. Lipsa oxigenului din apa are ca efect oprirea proceselor aerobe, printre care si autoepurarea. Aceasta consta in dilutia poluantilor in masa apei, precum si in degradarea substantelor organice si transformarea lor in produsi minerali cu ajutorul microorganismelor din apa;

hidrocarburile – ajung in apa mai ales din scurgerile de titei , din produsele de prelucrare a petrolului, la care se adauga cantitatile de petrol provenite din accidente ale vaselor petroliere.

Primele care sufera de pe urma poluarii cu petrol sunt pasarile, care traversand pelicula superficiala isi murdaresc penele cu petrol si penajul isi pierde, astfel proprietatile calorifuge si hidrofuge. Pasarile mor curand din cauza unor congestii si a unor tulburari de termoreglare, prin distrugerea stratului de aer izolator din penaj. Dupa evaporarea fractiunilor puternic volatile, petrolul raspandit la suprafata marii este supus fenomenului de biodegradare. Numeroase bacterii aerobe si ciuperci ataca si descompun produsele petroliere in substante a caror natura si toxicitate sunt putin cunoscute in prezent. Asupra omului hidrocarburile au efect cancerigen;

fenolul – este un toxic nervos pentru pesti ,imprimand un gust si miros neplacut carnii pestilor;

detergentii – se plaseaza la suprafata apei sub forma de spuma si impiedica autoepurarea apei si folosirea ei pentru irigatii. Detergentii duc si la disparitia totala a molustelor, crustaceelor libere si sedentare (crabi, creveti) si a pestilor litorali. Asupra omului efectele lor toxice se manifesta numai in concentratii ridicate .

pesticidele – constituie o grava amenintare pentru hidrosfera datorita deversarii de reziduuri de la fabricile de produse antiparazitare sau datorita spalarii acestor substante de apele de ploaie de pe terenurile agricole tratate. O alta sursa majora de poluare a apelor continentale si litorale cu pesticide isi are originea in pulverizarile aeriene din avioane cu insecticide, pe suprafete foarte mari. Poluarea prin pesticide se traduce printr-o influenta negativa asupra biocenozelor limnice si litorale.

Folosirea insecticidelor organoclorurate contra insectelor vector pentru diverse boli s-a soldat, de cele mai multe ori, cu distrugerea unui numar mare de nevertebrate dulcicole sau de fauna litorala.

Efectele cele mai dezastruoase ale contaminarii apelor cu pesticide rezulta in concentrarea lor de-a lungul lanturilor trofice.

La om, pesticidele pot produce boli foarte grave: cancer, tulburari neurologice, afectiuni ale glandelor endocrine, tulburari enzimatice, afectiuni hepatice.


Substantele anorganice:

sarurile minerale pot provoca cresterea duritatii apei, cu efecte importante asupra organismelor vii. Astfel, afectiunile cardio-vasculare sunt considerate ca fiind influentate de mineralizarea apei. Modul de interventie al duritatii in protectia organismului fata de afectiunile cardio-vasculare nu este, inca, bine cunoscut. Se pare ca rolul Ca este mai evident decat cel al Mg, constituentii principali ai duritatii. De altfel, rolul Ca in automatismul cardiac este bine cunoscut, iar carenta de Ca se traduce prin aparitia de aritmii si tulburari ale EKG;

clorurile, peste anumite limite, fac apa improprie pentru alimentatie si irigatii;

iodul poate duce la aparitia gusei endemice daca are o concentratie mai mica de 5gama iod/ dm3 apa.

fluorul poate produce caria dentara daca scade sub 0,5 mg/dm3.

La o concentratie mai mica de 0,3 mg/dm3 afectiunile dentare imbraca un caracter grav. In caz invers, cand concentratia F creste peste 1,5 mg/dm3 apare fluoroza endemica sau maladia patata a dintilor, care consta in aparitia unor pete de marime si intensitate variata, intovarasita de cresterea friabilitatii dintilor. La concentratii de peste 5 mg/dm3 pot aparea anchiloze articulare, luxatii, fracturi, curbarea oaselor lungi

metalele grele au actiune toxica asupra organismelor acvatice, inhiband in acelasi timp si procesele de autoepurare. Metalele grele produc intoxicatii grave ale organismului uman.

Plumbul ajunge in apa mai ales din evacuarile intreprinderilor industriale, unde poluarea se produce prin diverse procedee tehnologice dintre care unele au loc in mediu lichid ( flotatii, galvanizari, raciri), precum si prin apele reziduale lichide care spala terenurile intreprinderilor.

O sursa importanta de poluare o reprezinta plumbul depus, provenit din gazele de esapament si ajuns in apa. Atat plumbul din sedimente, cat si cel din masa apei poate trece in lanturile si retelele trofice, fiind acumulat cu intensitati variabile de diferite specii in functie de concentratia lui in mediu si de alti factori. Intoxicatiile cu plumb duc la anemie, insomnie, iritabilitate crescuta, greata, gust metalic. Copiii sunt mai sensibili la intoxicatia cu plumb, putand prezenta manifestari de arieratie mintala.

Mercurul eliminat in apa sub forma organica sau minerala se transforma in metil-mercur foarte greu degradabil. Intoxicatia cu Hg este foarte rar intalnita, in apele naturale Hg fiind absent sau se gaseste in concentratii foarte reduse. Cresterea concentratiei de Hg in apa se datoreaza atat poluarii industriale, cat si agricole (derivati minerali si organo-mercurici). Principalele leziuni ale intoxicatiei cu Hg apar in sistemul nervos, organele de simt (analizatorul vizual), aparatul renal si digestiv (ficatul). In concentratii mici pot aparea fenomene necaracteristice cum ar fi: anorexie, iritabilitate, anxietate, dureri de cap, insomnie, greata, tulburari de memorie.

Mercurul se acumuleaza cu precadere in rinichi si creier, globulele rosii si in par.

intoxicatia cu cadmiu – se manifesta prin afectiuni ale rinichilor, ficatului, inimii;

intoxicatia cu arsen – produce cefalee, ameteli, oboseala, dureri abdominale, reactii cutanate. Arsenul retinut de organism se concentreaza in piele, ficat, rinichi, plamani si splina; in majoritatea cazurilor arsenul provine din poluari industriale si agricole, fiind utilizat ca antidaunator;

intoxicatia cu cianuri – este una dintre cele mai grave si consta in blocarea oxidarilor celulare, in primul rand prin actiunea asupra enzimelor respiratorii. Se caracterizeaza prin fenomene de asfixie interna si tulburari nervoase.

azotatii sunt deversati in mediu de diverse surse (industrie alimentara, agricultura). S-a constatat ca, la adulti, intoxicatia cu azotati se intalneste foarte rar.

Cand continutul de azotati este excesiv si apa este consumata un timp indelungat, pot aparea o serie de tulburari caracterizate prin cefalee, greata, diaree, fenomene cunoscute sub numele de “boala apei”, corespunzand unei intoxicatii cronice cu azotati.

Intoxicatia cronica cu azotati, in general fara forme clinice, are rasfrangeri puternice asupra organismului infantil, influentand negativ dezvoltarea fizica, atat ponderala, cat si staturala si scazand evident rezistenta organismului la diferite agresiuni biologice din mediu (infectii digestive, respiratorii )

fosfatii reprezinta un factor limitat in mediul limnic sau oceanic.

Contaminarea apei cu fosfati este destul de ingrijoratoare in tarile industrializate. In civilizatia actuala a crescut viteza de circulatie a fosforului datorita utilizarii lui in cantitati mari in agricultura.

Apele uzate, la iesirea din statiile de epurare, contin in medie 9 mg P/l. Acesta provine de la mineralizarea substantelor organice la care se adauga fosforul continut in detergentii biodegradabili.

Cresterile concentratiei de fosfati produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apei.

suspensiile: Atat cele organice, cat si cele anorganice se depun, formand bancuri care impiedica navigatia sau consuma oxigenul din apa. Daca substantele in suspensie sunt numai de natura organica, ele conduc la formarea de gaze rau mirositoare.

Fiecare substanta luata separat are anumite efecte asupra mediului inconjurator. Uneori insa apar si efecte sinergetice, extrem de periculoase!

***

Revenind la problema noastra si analizand diferite articole aparute in publicatii stiintifice prestigioase putem afirma, fara putinta de indoiala, faptul ca:

Dunarea este din pacate cel mai poluat fluviu al Europei, cel putin pe segmentul romanesc.

***

Principala problema cu care se confrunta Dunarea la ora actuala este POLUAREA.

Poluarea Dunarii este un fenomen extrem de complex si are loc pe toata lungimea sa, majoritatea poluantilor depunandu-se in Delta.

Daca pe parcurs Dunarea “culege” cate ceva in materie de poluanti, la noi aceasta se “umple” pe bune de “bunatati”! De toate pentru toti adica, semn ca legislatia e mult mai permisiva!

Poluarea Dunarii este fie mai mult accidentala, in amonte de Romania datorita in special legislatiei tarilor din amonte, fie … ca la noi!

  1. Orasele romanesti de la Dunare nu au sisteme de epurare a apei uzate, fluviul ajunge sa fie cel mai poluat fix pe sectorul Romaniei.
  2. La noi nu se fac renaturari care sunt foarte importante pentru prevenirea inundatiilor.
  3. In Dunare exista deja mai mult plastic decat peste. Deseurile de plastic care ajung in Dunare au reusit sa depaseasca numarul larvelor (puilor) de peste. Timp de 2 ani, cercetatorii austrieci au strans, cu ajutorul setcilor (plase mari de pescuit), 951 de probe, atat in timpul zilei, cat si noaptea. In laborator, fiecare dintre cele 951 de probe a fost analizata, separandu-se larvele de pesti de bucatile de plastic. La 1.000 de metri cubi de apa, pe sectorul Dunarii dintre Viena si Bratislava, au fost identificate 317 particule de plastic si doar 257 pui de peste. S-a estimat ca 4,2 tone de plastic ajung zilnic din Dunare in Marea Neagra. Studiul nu a luat in calcul PET-urile sau alte fragmente care depaseau ca marime gaurile setcilor.

  4. Din cand in cand avem situatii in care se produc deversari accidentale de petrol din cauza numeroaselor rafinarii care se afla in sectorul romano-bulgar al Dunarii si in Serbia, dar si din cauza barjelor care transporta petrolul. Acestea sunt extrem de periculoase pentru populatie si vietati. Insa problemele de mediu nu se limiteaza numai la deversarile de petrol.

  5. Centralele nucleare de la Kozlodui si Cernavoda nu pot folosi uneori apa poluata a Dunarii pentru instalatiile de racire. De asemenea, ele insele reprezinta un risc major pentru apa fluviului.

  6. Peste 60 de hidrocentrale construite pe Dunare au contribuit in timp la pierderea ecosistemelor si a beneficiilor oferite gratuit oamenilor. Cea mai mare hidrocentrala de pe Dunare este cea de la Portile de Fier I, care in decursul timpului a dus la o serie de modificari in functionarea naturala a fluviului si ecosistemelor sale. Din cauza barajului, sturionii, cei mai mari pesti de apa dulce din lume, nu mai pot migra in amonte pentru reproducere. In plus, din cauza pescuitului ilegal pentru caviar, acesti pesti sunt pe cale de disparitie.

  7. Lucrarile de extractie a pietrisului si nisipului aduc modificari locale si regionale morfologiei fluviului. In plus, o serie de specii de pesti si insecte sunt dependente de nisipul fin pentru a-si depune ouale sau larvele. Din cauza dragarii intense a albiei, fluviul se adanceste si determina scaderea nivelului apei subterane din lunca, fapt ce duce la uscarea padurilor de lunca, dar si la cresterea costurilor cu irigarea terenurilor arabile in perioadele secetoase. Scade eficienta depoluarii naturale!

  8. Vegetatia de pe malurile raurilor, casa pentru o multime de specii, a fost puternic afectata, padurile de lunca au fost taiate masiv pentru a face loc padurilor de productie si culturilor agricole. Fara aceste paduri, sute de specii cum ar fi nenumarate pasari, amfibieni, fluturi si specii acvatice vor disparea.

  9. In sectorul Drobeta Turnu Severin al fluviului Dunarea continua uneori sa se scurga de pe platforma industriala a societatii Forsev diverse produse chimice!

  10. Raul Arges in amonte de confluenta cu Dunarea, a fost consemnat ca „zona de alerta”, potrivit Comisiei Internationale pentru Protectia Fluviului Dunarea. Rapoartele Tehnice au indicat „poluarea critica spre excesiva” ceea ce a afectat ecosistemul acvatic. Absenta totala a speciilor de pesti si a macronevertebratelor este un exemplu in acest sens. Indicatorii chimici au demonstrat prezenta in apa a fosforului si azotului.

  11. Poluarea Dunarii cu grasimi, in apropiere de Liceul de Marina din Galati. Firma SC Prutul Galati, producatoare de ulei vegetal, avand uneori obiceiul sa deverseze direct in Dunare apa reziduala, ea fiind principala vinovata pentru poluarea Dunarii cu grasimi.

  12. Lacul de acumulare din Orsova si raul Toplet au fost din nou invadate de gunoiul menajer provenit din statiunea Baile Herculane si din localitatea Toplet. La fiecare ploaie, Dunarea se umple de gunoaie.

Si lista poate continua din pacate cu zeci de exemple, care mai de care mai … interesante!

Problemele ecologice ale Dunarii

In ultimul secol, Dunarea, impreuna cu flora si fauna sa, au suferit pierderi considerabile. In prezent, bazinul mai are doar 20% din fostele sale lunci, din care numai jumatate  sunt in stare naturala sau cat de cat apropiate de starea naturala.

Luncile ramase, impreuna cu miile de lacuri si iazuri, formeaza inca o retea esentiala de zone de hranire, refugiu si cuibarire pentru pesti si pasari, inclusiv pentru specii serios amenintate cum ar fi barza neagra, vulturul codalb, pelicanul cret si sturionii de Dunare.

Zonele umede actioneaza deasemeni ca veritabili „rinichi” ai bazinului, curatindu-l relativ bine de majoritatea substantelor poluante daunatoare. Cu o exceptie: substantele radioactive!

Situatia apelor interne, statatoare sau curgatoare

Infinit mai buna ca a Dunarii, dar inca prezinta unele probleme! Mai apar poluari accidentale, deversari de materiale petroliere, chimicale, etc. Dar se poate interveni local si limita dezastrul astfel produs. Cu bani dar se poate.

Avem deci rauri cu poluare mare si mica, avem inca lacuri si balti in care dejectiile de tot felul inca se deverseaza, samd, dar in nici un caz ele nu ating valorile contaminantilor din Dunare!

Acest aspect trebuie retinut!

***

Din aceasta cauza apare si o situatie absolut paradoxala de la care deriva si intrebarea fireasca:

De ce crapul de Dunare e mai scump decat cel pescuit din apele interne, statute sau curgatoare?

Pentru ca e mai poluat ar fi singurul raspuns plauzibil?!

Platim deci cantitatea superioara de poluanti si substante chimice nedefinite deocamdata drept poluanti si in care pestele a trait pana la capturarea acestuia?

Stim deja ca, cu cat poluarea este mai mare, cu atat si carnea vietuitoarelor din acele ape este mai poluata, fie ca este vorba de raci, pesti sau animale ce traiesc pe malul apei dar consuma vietati acvatice.

Unele din aceste substante toxice se aduna in ficatul pestilor, altele in muschii acestora, iar elementele radioactive in oasele lor.

Cu cat concentratia este mai mare in exterior cu atat ea devine mai mare si in interior, in unele cazuri atingand chiar valori alarmante.

Uneori, cantitatea din interior depaseste chiar concentratia exterioara ca efect al bioacumularii respectivilor poluanti!

Si atunci ce platim noi de fapt cand cumparam crap de Dunare?

Substantele poluante aflate in exces!