Credința – mijlocire a transcinderii omului în eternitate – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Putem defini fiinţa nu ca un macrocosm şi nici ca un microcosm, ci un cosm(os)-mediu de tranziţie de la absolut la absolut, sau de la absolut la nimic. Părintele Stăniloae susţine, că „omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine un micrcosm”. Potrivit lui omul poate fi numit „lume mare (macrocosm) pentru că le poate cuprinde şi stăpâni pe toate” (Th. Codreanu. Transmodernismul. p. 30).

Însă în fapt lumea (omul)  este ceea ce este lume (om) şi nu „lume mare”, pentru că le poate stăpâni spiritual pe cele care lucrează pentru spirit şi le poate stăpâni cu trupul pe cele ce ţin de păcatul lui ca parte numai din macrocosm.  Dacă „unitatea în sine şi relaţia cu toate îl face pe om apt de a fi adevăratul centru dat al lumii, dar şi centrul care conduce lumea spre o tot mai mare unitate” (Th. Codreanu. Transmodernismuil, p. 30), atunci ce îl face pe acelaşi om să fie în tot mai mare discordanţă cu lumea formată de el (cu el însăşi)  şi cu Natura? „Unitatea în sine şi relaţia cu toate” o posedă şi toate celelalte lucruri din Natură. Oare toate acestea pot fi considerate adevărate centre ale lumii? Adevărul este că toate constituie cosmosul şi nu microcosmul sau macrocosmul. Deosebirea dintre om şi celelalte lucruiri este aceea, că „relaţia cu toate” se face atât prin suflet cât şi prin trup. Pe când celelalte lucruri o fac mai mult cu trupul. Anume, realizarea „relaţiei cu toate” a omului prin suflet, dar şi prin trup nu-l determină să fie un adevărat „centru al lumii”, ci pe Dumnezeu, căci de la El porneşte sufletul (eternitatea) şi prin suflet  se are în tot şi în toate. Iar lumea îI aparţine în întregime, căci le uneşte pe toate cele ce o formează. Lumea necunoscută de om îI aparţine în totalitate prin ceea ce El a pus îa ea, şi nu omului cu „sufletul său mare”. 

Omul bun se creează pe sine cu ajtorul lui Dumnnezeu, cel rău cu inamicul Său. Deci omul este un  „cum” care se ştie ca  „ce” adică, o conştiinţă de sine care se sprigină pe sine/Sein (suflet).  Hazardul   este „faţa libertăţii” în măsura în care naşte deopotrivă atât pozitivul, cât şi negativul. Responsabilitatea omului se măsoară cu gătinţa lui de a alege varianta devenirii în pozitiv. Este responsabil faţă de sine omul care tinde spre Dumnezeu, omul care răspunde la chemările Lui. În acest sens „finalitatea numai este dialogică” (dialogului sufeletului cu trupul) pe cât ea răspunde normelor devenirii în pozitiv prin satisfacerea numai a necesităţilor stricte (şi nu mai mult) ale lăcaşului sufletului-trupul. Ori, trupul întotdeauna cere mai mult decât îi sunt satisfăcute necesităţile stricte de către suflet. În felul acesta omul responsabil va lucra pentru suflet, cel iresponsabil-pentru trup. Din această cauză crucea  ca „simbol al darurilor jertfelnice are mişcarea pe orizontală”  mai scurtă decât mişcarea  pe verticală.

Lucrul acesta are loc încă şi datorită faptului, că eforturile chemate să asigure o cât mai bună stare  a sufletelor nu se pot bizui întotdeauna pe capacitatea oamenilor de a limita ispitele fizice,  din care motiv ei se încarcă cu poverile suferinţelor de toate felurile care le scurtează viaţa, scurtându-le, în acelaşi timp, şi braţul orizontal al crucii. Pe când braţul vertical este infinit de  lung, deoarece se identificfă cu profunzimea fără sfârşit a lui Dumnezeu  şi cu caracterul transcedental al credinţei pe care numai acoperind-o în totalitate, omul  poate ajunge la Creator. Acest drum este al transcendenţei, al cunoaşterii sine-lui. Meditaţia transcendentală asigură transparenţa şi profunzimea dialogului dintre om şi Dumnezeu. Din această perspectivă orice încercare a omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu  este un rezultat al alegerii căii devenirii în pozitiv (posibilitate din  numărul infinit de variante ale hazardului) şi al responsabilităţii faţă de sine (suflet). Din acest motiv nu orice încercare este responsabilă, ci doar aceea care lucrează în bine.

Omul trebuie să-şi aleagă încercările, cultivându-le numai pe acelea care-l vor duce spre lumen. Dacă încercarea de a încerca este hazard, atunci încercarea realizată  este libertate întreprinsă. Omul porneşte de la hazard, extrăgând variantele comportamentului său   dintr-un număr mare de posibilităţi mai apropiate sau mai îndepărtate de calea cea dreaptă. Dar calea cea adevărată se va înfăţişa lui luminată de adevărul credinţei. Iisus ca „dăruitor de lume” îl cheamă pe om să întreprindă lucrarea primirii şi ocrotirii ei. Căci, numai această cale dreaptă îl va duce spre adevărata libertate care este etrernitatea. „Netransparenţa” socotită de Părintele Dumitru Stăniloae „ca o retragere al lui Dumnezeu de la vederea oamenilor (a lui Adam şi Eva (n. n.) „nu este altceva decât mediul aşternut între antiteză şi teză, şi care  desparte  ceea ce constituie partea ca entitate din Întreg. Netrasparenţa este lucrarea omului neascultător de Dumnezeu. În cazul lui Adam şi Eva porunca Lui  (cuvântul Lui)  a fost aceea,  care  a ţinut locul luminii (transparenţei), şi pe care aceştia prin nesupunere au transformat-o într-o medie  netransparentă presărată cu păcate. Cuvântul lui Dumnezezu a avut nevoie de o gândire  adânc meditativă (transcendentală) pentru a i se pătrunde semnificaţia, şi a i se duce la îndeplinire mesajul.

Căci, la început  a fost cuvântul plin de semnificaţia profunzimii transcendentale prin care urmau a se avea toate.  Pentru a preântâmpina cele ce aveau a se întâmpla după Adam şi Eva, Dumnezeu a folosit transparenţa cuvântului şi nu netrasparenţa faptei, a cărei opacitate face din lumină (lemă) întuneric (dilemă)-aşa cum s-a şi întâmplat, dealtfel, prin săvârşirea faptei celor doi. Dacă cuvântul a fost acela care a precedat fapta facerii lumii, atunci nu el este vinovatul opacizării urmărilor întreprinderii acesteia,  căci tot trasparenţa lui este aceea, care fiind folosită, poate vărsa lumină peste întuneric.

Acţiunea respectivă nu poate avea aplicaţie inversă, căci nu fapta a precedat cuvântul, ci cuvântul fapta, ca să putem crede că netrasparenţa urmărilor acesteia ar avea vreo acţiune asupra trasparenţei cuvântului. Ceea ce se referă la faptă nu se răsfrânge la cuvânt  (dovada fiind slova biblică). Cuvântul  ca ceea ce este întruchipează Originea  părţii (faptei)  cum este,  aceasta urmând să se raporteze la ceea ce este ca un la, finalizând prin urmările ei ca un de la-dasein (dialog între da(e) şi  sine-sein (la)-monolog). Omul lui Dumnezeu porneşte din la ca individ cu faptă proprie şi în devenire pozitivă, şi se întoarce înapoi în la,  dezicându-se de acestea prin meditaţie, revenirea astfel aducând ceea ce a luat omul ca antiteză de la teză. Transparenţa cuvântului  ca constantă „Q” asigură libertatea antitezei  (de la)  în limitile devenirii în pozitiv (Q la). Între „de” şi „la” se interpune transcendenţa cuvântului (pentru Adam şi Eva porunca dată lor de către Dumnezeu, iar pentru urmaşii lor Învăţătura creştină). Această punte de legătură stabileşte dialogul dintre la şi de, care în descifrare fiinţială se transformă într-un monolog meditativ al omului cu sine însuşi şi prin aceasta şi cu Dumnezeu. Monologul meditativ este calea ce uneşte sufletul fiinţei umane cu eternitatea. În variantă negativă, datorită libertăţii pe care o capătă individul uman ca parte din Întreg (antiteză din Teză),  păşeşte, de cele mai multe ori, pe drumul ce duce spre nimic, din care motiv  dialogul dintre  de şi la s-a transformat într-o dispută fără sfârşit din cauza lipsei transparenţei (credinţei-cuvântului purtător de adevăr). Astfel s-a delimitat răul de bine şi binele de rău.

Dumnezeu „şi-a retras unele energii ale Lui din lume” nu pentru că a dorit, dar pentru că antiteza (lumea) se avea pe sine ca entitate  cu un comportament de sine stătător. Iar oamenii „în n-au mai văzut lumea şi semnificaţia ei deschisă infinitului personal al lui Dumnezeu”, deoarece ei s-au definit ca fiinţe (entităţi) descinse din Întreg. „Minunile” mai „sunt semne de transparenţă în opacitatea lumii” datorită faptului, că fiinţa umană îl mai conţine pe Dumnezeu în măsura în care ea constituie parte din Întreg, astfel păstrându-şi sufletul încă neânvins de povara păcatelor. Acest adevăr indică prezenţa unui antropocentrism limitat în relaţia omului cu Dumnezeu, aşa cum, dealtfel, ideea este susţinută numai parţial de Părintele Dumitru Stăniloae şi de doamna Annick de Souzenelle. „(…) Există o mare necunoaştere a corpului şi a funcţiilor sale şi a ajutorului pe care ni-l poate aduce în devenirea noastră interioară. Acestea nu pot fi separate,”   mărturisea ea în cartea Simboliismul corpului uman,  tradusă în româneşte.  (Th. Codreanu. Transmodernismul, p.  33).

Cu toate că recunosc importanţa corpului întru ocrotirea sufletului,  ei nu dau o explicaţie clară cauzelor, care impun fiinţa umană să se opună Lui Dumnezeu, punând mai mult accent pe rolul şi voinţa omului în relaţia sa cu Dumnezeu. Or, ca parte (antiteză) în  Teză  omul nu poate  fi mai puternic şi mai important decât însâşi Teza (Dumnezeu). Creatorul până la urmă va întoarce ceea ce-I aparţine. El l-a trimis pe Iisus printre oameni tocmai pentru a-i învăţa să se ferească de păcat şi să ocrotească comoara cea mai de preţ-sufletul. Poziţia pe care o ocupă  omul faţă de Dumnezeu reprezintă situaţia  dasein. În acest sens ascetismul creştin lucrează pentru Dumnezeu în măsura în care omul asigură conveţuirea unui suflet sănătos într-un corp sănătos. În exprimare fiinţială ascetismul presupune îndestularea numai a strictului necesar de care are nevoie trupul pentru a fi un lăcaş ocrotitor pentru suflet. Iar îndestularea strictului necesar pentru trup poate fi atinsă numai prin respectarea cu stricteţe a tuturtor normelor Învăţăturii creştiune. Dacă pentru trup strictul necesar înseamnă menţinerea lui în afara riscului săvârşirii oricăror păcate, atunci pentru suflet acest lucru înseamnă satisfacerea deplină a tuturor necesităţilor sale. Ascetismul favorizează meditaţia trascedentală-singura în stare să-l apropie pe om de braţul vertical – cel infinit al crucii. Însă el nu se poate identifica cu acest braţ, deoarece în caz  contrar ar fi imposibilă existenţa formei fiinţiale a sufletului, iar antiteza nu s-ar fi delimitat de Teză.

„Modernii veneratori ai trupului” consideră fiinţa responsabilă de toate păcatele omului, confundând-o în totalitatea ei cu sufletul, pe când sufletul este doar o parte a ei. Ei acceptă, că viaţa ascetică purifică numai trupul, dar nu şi sufletul. Iată ce scrie  Părintele Dumitru Stăniloae: „Destinaţia trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizazrea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat şi transfigurat sau spiritualizat în simţurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda şi puterea aceasta ne-o dă Hristos” (Th. Codreanu. Transmodernismul, p. 34). Autorul înclină totuşi spre un antropocentrism nedefinit până la capăt. El îl consideră pe om mai presus decât întreg cosmosul prin lucrarea sa  de „transfigurare a lumii”. Or, ca parte în Întreg omul poate face numai să transfigureze condiţa sa limitată (antiteză din Teză)  şi nu întreg cosmosul. Căci el nu este Centrul cosmosului, ci doar ca sine centrul fiinţei sale. Hristos a venit printre oameni nu ca să transfigureze Cosmosul în om, ci să transfizureze sine-le fiinţei în  însuşi acest sine, adică să facă în aşa  fel, ca omul să se regăsească pe sine în chiar fiinţa care-l poartă. Acesta este unicul drum care duce spre Dumnezeu.

Contemplarea și meditația – formule ancestrale ale  devenirii ființei umane (comprimată filosofică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)

Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.

Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.

Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).

Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)

Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)