Crime premeditate prin diagnostice false și tratamente inutile – necesitatea vitală a consultării mai multor opinii medicale specializate – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Omul este un lucru sfânt pentru om, dar pentru unii a devenit doar o marfă.” (Seneca)

Rezumat. Articolul de față demonstrează imperativul categoric al obținerii unei opinii medicale secundare (second opinion), în special în cazul patologiilor cu prognostic sever. Prăbușirea mitului infailibilității medicale este analizată nu doar prin prisma limitărilor de cunoaștere ale științei, ci și prin demascarea unor devieri de natură pur criminală. Studiul de caz central îl constituie rețeaua de fraudă clinică orchestrată în SUA de oncologul Farid Fata, care a administrat chimioterapie toxică unui număr de 553 de pacienți perfect sănătoși, exclusiv pentru profit financiar. Lucrarea subliniază că recurgerea la o diagnosticare independentă dublează șansele de supraviețuire: validează realitatea clinică și sabotează deopotrivă incompetența sau cinismul mercantil. De altfel, conform datelor statistice actuale, erorile de protocol medical reprezintă a șasea cauză de mortalitate în Statele Unite ale Americii, generând un impact devastator asupra societății.

Introducere–Legea tăcerii în statistici și vulnerabilitatea pacientului

„Îndoiala nu este o stare prea plăcută, dar certitudinea oarbă este de-a dreptul absurdă.” (Voltaire)

Dimensiunea reală a bolilor provocate involuntar de medici și a erorilor de diagnostic rămâne un subiect tabu, ascuns în spatele unei veritabile legi a tăcerii corporatiste (complotul tăcerii). Liderii comunităților medicale evită cu prudență publicarea datelor privind eșecurile de tratament, lăsând statistica neagră la îndemâna investigațiilor de presă și a litigiilor de tribunal. Despre frecvența erorilor medicale și despre impactul lor real asupra îmbolnăvirilor și mortalității se știu extrem de puține lucruri din punct de vedere oficial. Singurele situații care ajung în atenția publicului se datorează, aproape exclusiv, reclamațiilor pacienților și anchetelor jurnalistice. Mass-media din întreaga lume a relatat frecvent despre diagnostice, tratamente și operații practicate pe persoane deliberat stabilite ca fiind bolnave—situații în care medicul știa cu precizie că pacienții nu sufereau de afecțiunile respective. Dintotdeauna și în toate țările au fost frecvente cazurile în care oamenii, presupunând că au o anumită suferință, au apelat la un singur medic care a pus un diagnostic greșit. Pacientul contemporan suferă de o lipsă profundă de informații în raport cu medicul: el preia diagnosticul inițial ca pe un adevăr absolut. În baza acestei credințe oarbe, acceptă proceduri invazive din cauza cărora unii și-au pierdut definitiv sănătatea, iar alții chiar viața.

Rădăcinile erorii–de la neatenție la intenție criminală

„Nimic nu este mai periculos decât o ignoranță activă în medicină.” (Johann Wolfgang von Goethe)

Eroarea de diagnostic nu este un fenomen simplu, de un singur fel. Ea nu vine dintr-o singură direcție, ci se împarte în trei categorii majore:

• Slabă pregătire profesională și neglijență condamnabilă. Superficialitatea discuției inițiale cu pacientul și a istoricului său medical, ignorarea ghidurilor medicale actualizate și lipsa de rigoare transformă actul medical într-o loterie clinică periculoasă.
• Practici medicale deliberat criminale. Reprezintă deviația etică ultimă. În acest scenariu, se stabilesc diagnostice false, se prescriu tratamente agresive și se efectuează operații pe persoane perfect sănătoase, declarate bolnave cu bună știință, în scopuri pur financiare.
• Cauze obiective inerente naturii umane și limitelor tehnologice: a) Complexitatea biologică–Organismul uman este un univers de sine stătător, prezentând variații majore de la un individ la altul; b) Limitele actuale ale științei–Cu toate cuceririle științifice extraordinare din prezent, medicina nu reușește întotdeauna să identifice cauza exactă a numeroase afecțiuni și nici să stabilească tratamentul optim, perfect adaptat pentru fiecare pacient în parte.

Studiul de caz Farid Fata–când oncologia devine asasinat financiar

„Lăcomia de bani este rădăcina tuturor relelor.” (Apostolul Pavel)

Celebrul medic oncolog Farid Fata (născut în anul 1965) a fost proprietarul Michigan Hematology-Oncology, una dintre cele mai mari rețele clinice de tratare a cancerului din statul Michigan, SUA. Având circa o mie de pacienți în grija sa, Farid Fata a diagnosticat în mod fals, cu bună știință, cu cancer un număr de 553 de pacienți, deși investigațiile clinice arătau clar că aceștia erau perfect sănătoși. Oameni întregi intrau în cabinetul său și ieșeau devastați, convinși că suferă de forme avansate de boală. Tratamentele agresive și complet nenecesare cu chimioterapie au fost începute imediat, dovedindu-se mortale în cazul multor victime. Pentru acest masacru clinic controlat, Fata a încasat nu mai puțin de 34-35 de milioane de dolari SUA, devalizând programul public de asigurări Medicare și asigurătorii privați. Pe alți pacienți, care se aflau într-adevăr în faze terminale reale, îi convingea să urmeze supradoze de medicamente extrem de scumpe, cu unicul scop de a le prelungi o agonie profitabilă și decontabilă. În anul 2015, Farid Fata și-a recunoscut faptele, fiind condamnat la 45 de ani de închisoare. Pentru un cetățean onest, această pedeapsă este flagrant disproporționată în raport cu amploarea atrocităților comise. În timp ce pentru un singur omor un criminal primește zeci de ani sau detenție pe viață, acest medic-criminal nu a primit nici măcar un an de închisoare pentru fiecare destin distrus prin omor calificat, săvârșit cu premeditare. Pacienții și familiile victimelor au fost șocați în egală măsură de cruzimea faptelor și de blândețea sentinței, existând riscul revoltător ca acest personaj odios să fie eliberat mai devreme pentru „bună purtare”.

Un exemplu clasic de diagnosticare tendențioasă acceptată la nivel de industrie este cel al cancerului de prostată. Testul de sânge caută antigenul specific prostatic, exprimat prin acronimul PSA, o proteină produsă de glandă. Un nivel ridicat este automat asociat de unii medici cu o boală letală, însă corelația nu este întotdeauna corectă. Chiar și în cazurile în care tumoarea există, ea nu este neapărat agresivă; statisticile arată că doar 3% dintre bărbații care suferă de această afecțiune mor din cauza ei, restul coabitând cu boala până la bătrânețe. Cu toate acestea, din considerente pur mercantile, se recurge frecvent la diagnostice alarmante, tratându-se agresiv patologii care nu ar necesita intervenție. Renumitul doctor Sayed Mohammed, oncolog pensionat, a recunoscut public amploarea acestei practici, numindu-i pe acești doctori fără scrupule „afaceriști cu sănătatea și cu viața oamenilor”. Aceștia reprezintă un pericol social imens, profitând de faptul că, pentru industria medicală corporatistă, prevenirea afecțiunilor nu generează profituri, în timp ce tratamentele cronice și invazive da. Din acest motiv, marile conglomerate medicale alocă bugete uriașe tratării bolilor și sume infime tehnicilor de prevenție, în timp ce guvernanții–incompetenți, corupți sau ambele–rămân indiferenți în fața acestor crime financiare și umane.

Dialectica opiniei medicale secundare

„Două priviri văd mai bine decât una singură.” (Proverb latin)

Abordarea unui al doilea (sau chiar al treilea) specialist nu reprezintă un act de desconsiderare la adresa medicului curant, ci o metodă științifică elementară de verificare printr-o contra-expertiză independentă. Prin consultarea mai multor specialiști, pacientul poate beneficia de clarificare în două scenarii distincte:

• Convergența diagnostică. Obținerea aceluiași diagnostic de la medici diferiți conduce la o certitudine medicală solidă. Deși există cazuri izolate în care o eroare poate fi repetată, o a treia opinie independentă exclude aproape complet hazardul sau reaua-credință.
• Divergența diagnostică. Această situație ridică serioase semne de întrebare și obligă la efectuarea unor investigații medicale multiple și complexe pentru aflarea adevărului. Divergența exprimă faptul că fie un medic a stabilit diagnosticul corect și celălalt s-a înșelat, fie ambii s-au înșelat, fie–în cel mai sumbru scenariu–s-a încercat impunerea unui diagnostic fals cu bună știință.

Triada supraviețuirii în momentele de maximă vulnerabilitate

În clipele în care o persoană este suspectată de o boală gravă, echilibrul său psihic și biologic depinde de trei coordonate esențiale:

• Încrederea în buna-credință și profesionalismul medicului. Medicul–înger versus medicul-exterminator

„Unde există iubire pentru oameni, există și iubire pentru arta vindecării.” (Hippocrate)

Încrederea autentică joacă un rol decisiv în procesul de vindecare. România a avut și are în continuare medici de o valoare profesională și umană extraordinară, care și-au dedicat viața în mod absolut în slujba oamenilor. Exemplul de referință în acest sens este profesorul Alexandru Pesamosca (14 martie 1930–1 septembrie 2011), ilustru chirurg pediatru. Timp de jumătate de secol, domnia sa a efectuat circa 45.000 de operații, salvând de la moarte copii considerați inoperabili de alte clinici. Supranumit „îngerul copiilor” sau „duhovnicul cu bisturiu”, profesorul Pesamosca nu se hrănea cu titluri, nu condiționa actul medical și nu a acumulat averi, case sau mașini de lux. În timp ce alții își ridicau vile și clinici private de mii de metri pătrați, el a ales să locuiască modest, într-o rezervă de 10 metri pătrați a Spitalului „Budimex” (actualul „Marie Curie”), fiind înmormântat lângă biserica pe care a ctitorit-o în curtea spitalului. Câtă diferență cosmică există între „medicul-înger” Alexandru Pesamosca și „medicul-exterminator” Farid Fata! Din păcate, mulți dintre medicii noștri de elită fie muncesc toată viața în anonimat, striviți de sistem, fie părăsesc țara din cauza conducerii defectuoase a sistemului politic și sanitar.

• Consultarea mai multor opinii medicale specializate

„Prudența este mama siguranței.” (Cicero)

Această măsură de siguranță trebuie aplicată riguros la debutul investigațiilor și în mod obligatoriu înainte de a accepta un tratament agresiv sau o intervenție chirurgicală majoră. Dacă pacienții lui Farid Fata ar fi cerut o a doua opinie într-un alt centru medical, independent, efectul ar fi fost salvator: își protejau viața și, totodată, demascau impostura criminală de la prima abatere. Din păcate, în societatea actuală, această verificare a devenit un lux greu accesibil. Din cauza sărăciei accentuate a populației, în spitalele de stat nu se mai poate beneficia, în mod real și la timp, de servicii gratuite, corecte și depline. În schimb, în unitățile medicale private, deși dotările tehnologice sunt superioare, tarifele ajung la mii sau zeci de mii de euro. Astfel, omul de rând, după o viață de muncă și contribuții, este privat de fapt de dreptul vital la o a doua opinie.

O parabolă culturală profundă ilustrează perfect această necesitate. Un catolic, un protestant și un evreu merg separat la același celebru oncolog, care le dă fiecăruia un verdict necruțător: mai au de trăit maximum șase luni.

• Catolicul decide imediat să-și dăruiască toate bunurile bisericii și se retrage în rugăciune.
• Protestantul hotărăște să vândă tot ce are și pleacă într-o călătorie luxoasă în jurul lumii pentru a-și trăi ultimele luni.
• Evreul, însă, activează prudența și spiritul critic: „Eu? Înainte de orice, merg să consult și alți doctori independenți.”

Făcând acest lucru, a descoperit că diagnosticul inițial fusese o eroare totală și că era perfect sănătos. Dacă cei trei ar fi fost pacienții lui Farid Fata, primii doi și-ar fi găsit sfârșitul rapid sub acțiunea toxică a chimioterapiei acceptate orbește, în timp ce refuzul încrederii oarbe în autoritatea absolută și analiza comparativă i-ar fi salvat viața ultimului.

• Limitele și iluzia documentării personale

„Știu că nu știu nimic.” (Socrate)

Deși auto-documentarea este adesea recomandată în era digitală, ea nu reprezintă o soluție sigură pentru marea majoritate a populației. Oamenii simpli nu posedă limbajul de specialitate și capacitatea de a corobora, înțelege și aplica corect informații medicale de înaltă complexitate, chiar dacă au acces la internet. În tot acest timp, spațiul mediatic public și privat este inundat de emisiuni senzaționaliste și articole pseudo-științifice toxice, în timp ce programele autentice de „educație pentru sănătate” sunt extrem de rare și lipsite de comunicatori profesioniști. Seară de seară, vedem pe ecrane oameni din lumea medicală care participă cu încrâncenare la dezbateri și dispute politice. Este imperativ ca medicul să rămână în nobila sa sferă umanistă și profesională, refuzând să se lase angrenat în politica mizeră și în grupuri de interese care îi adorm conștiința, îl deprofesionalizează și îl transformă într-un instrument de propagandă la comandă. Scopul învățământului medical de elită nu este obținerea de comentatori politici, ci pregătirea de specialiști dedicați necondiționat apărării vieții.

Concluzie–Anatomia degradării unei națiuni

„Sănătatea poporului este legea supremă.” (Cicero)

Teoria managerială afirmă că perfecționarea și reducerea riscurilor într-un sistem se realizează prin raportarea transparentă a erorilor și a neregulilor. Însă, într-un sistem sanitar virusat de corupție, unde funcționează distructiv adagiul „corb la corb nu-și scoate ochii”, cel care îndrăznește să sesizeze o impostură sau o ilegalitate este marginalizat și eliminat de sistem. Guvernanții ignoră faptul că distrugerea unei națiuni nu necesită arme de distrugere în masă sau rachete balistice. Este suficientă degradarea programatică și subfinanțarea sistemului public de sănătate, alături de cel al educației. Când școala produce analfabetism funcțional, iar spitalele sunt transformate în piețe financiare mercantiliste, cetățenii devin victime sigure. Degradarea acestor doi piloni fundamentali echivalează cu extincția spirituală, morală și biologică a întregii națiuni.

„Cine are minte, să ia aminte! Cine are urechi de auzit, să audă!” Amin!
(Sfânta Evanghelie după Matei 11:15; Sfânta Evanghelie după Luca 14:35)

Bibliografie

• Incredibilia–De ce a diagnosticat intenționat un medic cu cancer sute de oameni sănătoși?
• Eva–Doctorii care diagnostichează oamenii sănătoși cu cancer pentru a face bani
• Semnele Timpului–Oncolog care a prescris sute de tratamente nenecesare, audiat pentru fraudă de milioane
• Manager–Un oncolog ar fi prescris tratamente inutile de chimioterapie în valoare de 35 milioane dolari
• Farid Fata Official Case Profile/Legal Proceedings

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie–Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile), Senior Editor JB, membru al UZPR Craiova  & Conf. dr. Pop Vasile Radu-Agrișu

Nicolae Grigorie-Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie–Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” într-un dosar infracțional instrumentat într-unul dintre tribunalele judiciare ala MGP (Métropole du Grand Paris) în care este implicat un grup de cetățeni ai diasporei române. Încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”), ei sunt în așteptarea procesului în fața unui Tribunal Corecțional (o „cameră” a unui Tribunal Judiciar)

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)