Acasă Culturale si Altele Cultura și globalizarea ei în secolul XXI (Corespondență de la Dr. Dr....

Cultura și globalizarea ei în secolul XXI (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk, medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard – Renania-Palatinat)

„Globalizarea“ devenită între timp lozincă, parolă, deviză cu iz de cuvânt de superefect, circulă fantomatic prin toate mediile, cu preponderentă în cele electronice. Aici nu poate fi vorba doar de o raportare la cultură ci mai mult, cultura va fi implicată în politică, economie sau sociologie, o formă de cuplare transnațională a tuturor sistemelor si a societăților. Statele reacționează, privind globalizarea, prin mărirea atractivității teritoriului lor ca puncte de concentrare a capitalului, mărirea exportului național, distribuția mondială a tuturor bunurilor individuale și mai nou mărirea teritoriului geografic și de influență.

Reducerea la o piață națională ar sta în contradicție cu ideea de globalizare. Doar prin implicarea politicii, a economiei si nu în cele din urmă a sociologiei se va putea vorbi si de ideea de globalizare a culturii sau mai exact efectele ce le va avea asupra culturii. Unele voci critice vorbesc despre o „globalizare a sărăciei” dacă prin globalizarea culturii se va înțelege mai mult o integrare decât un schimb bazat pe reciprocitate.

Acest punct nu va afecta, nu va putea afecta cultura fiindcă s-ar ajunge la o paralizare a ideii de identitate națională, iar raportul dintre asa-zisele culturi mari si culturi mici se va dezagrega și cine va dori, în afară de americani, o uniformizare a multiplelor culturi, fiecare cu rădăcinile ei, fiecare cu frumusețea dobîndită în atâtea secole de manifestări diferite? Cine ar renunța de bună voie la sensibilitatea în care s-a născut, s-a format si a trăit, la apartenența mileniului cultural național, la îndelungul anilor dobândită limbă, valori spirituale, la obiceiuri si datini? Nu, ideea de globalizare trebuie înțeleasă pozitiv, mai mult ca o reciprocitate, ca o îmbogățire a spiritului național într-un sistem colectiv mai mare decît am fost obișnuiți până acum.

Această idee de globalizare, ca să dau doar câteva exemple, a intrat în conștiința mondială doar în secolul XX, strâns fiind legată de impunerea politică a unor minorități din Europa, Asia, America de Nord sau grupări întregi din Africa, America Latină sau Africa împotriva dominației coloniale europene. Astfel împotriva asimilării–numite de țările colonizatoare si „Globalizare”–sau ridicat mișcări ca Négritude în Africade Vest, Black-Cinsciousness-Movement în Africa de Sud sau–si nu în cele din urmă–miscarea de apărare a identitătii etnice Black-Power în Statele Unite.

Globalizarea nu poate fi fortată, ea trebuie să se infiltreze în, și din bunul national al fiecărei identități naționale aducînd astfel atât „întregului” cât si „individualului” o nouă formă de prosperitate fără „maituri mari” sau „culturi mici” care la urma urmei nu există decât ca o formă autocaracteriztă și nu una reală! Identitatea natională va putea rezista doar atîta timp cît nu se va lăsa acaparată de noua formă de „colonizare americană” caracterizată de tot mai multi artisti europeni ca o „colonizare a subculturii” sau o „americanizare a europei”. Prin  „globalizare” nu avem voie a înțelege altceva decât schimb de culturi, întâlniri cu neculturi care nu sânt mai puțin autentice decât cele vechi sau cunoscute. Culturile au nețărmurita putere de a asimila tot ce li s-a părut a fi „străin” și a o lega în mijlocul propriei forme de manifestare.

Astfel sărbătorim toți, creștini, musulmani sau budiști crăciunul–prin alte motivatii religioase–si totuși nu ne simțim obligați de-a ne converti. Totodată prin migratie sau prin noua formă de comunicare electronică „internet”–internaționăm–ne miscăm într-o mreajă de culturi necunoscute, dar în sinea lor la fel de „mari“. Si totuși, acest fenomen nu este un fenomen pe care trebuie să-l atribuim zilelor noastre: Culturi si feluri de viață se schimbă, unele dispar, altele noi apar nu însă fără a lăsa urme. Europo-centrismul (eurocentrismul) nu este un mit! Poate o dorintă, poate un vis dar cu sigurantă singurul drum de a riposta americo-centrismului care s-a impus vertiginos în ultimii 50 de ani si acaparator în ultimii 15 cu evolutia noilor medii electronice. Mulți cred că europo-centrismul (n.r.eurocentrismul) e pe cale de dispariție (deci există), altii sînt de părere că este o agonie sau că se menține cu oarecare greutăti pe cînd cei mai realiști cred doar în schimbarea „iechiței conotații”. Aici, cred eu, este punctul sănătos de plecare. Accentul trebuie pus pe multiculturalism și trecerea peste postcolonialul europocentrism (n.r.eurocentrism). 

Trebuie să fim conștienți de faptul că europeni fiind nu putem gândi decât în șabloane europene, dar reducînd această „gîndire” la Europa si spunând Europa mă refer atât la Apus cât și la Răsărit, incluzând atît formele cît si cele slave fără a face omisie de micul grup fino-ugric. Avînd în fată această perspectivă vom căuta nu numai cu mirare ci si cu satisfactie importanta noastră pozitie în lume–pozitie natională–ca europeni înnobilînd astfel personalitătile pe care culturile noastre le-au dat si le vor da în continuare comunitătii mondiale. Doar constienți de această dezvoltare ne vom putea da seama de formele pe care le va îmbrăca în secolul XXI realitatea europeană. Cred că ne facem prea multe griji în privinta „supraviețuirii culturii“. Ea va supravietui! Formele pe care le va îmbrăca, cred, sînt de ordin minor. N-am trecut de la cultura transmisă pe cale orală la cea scrisă în grotesc au pe lut ars, apoi trecute pe pergament si mai tîrziu pe hîrtie? N-am inventat tiparul reușind astfel s-o infiltrăm în lumea întreagă? Am trăit evolutia tiparului de la plăci gravate în lemn la lile lui Johannes Gutenberg, pe urmă la plumb (linotip si monotip) ca să ajungem prin anii 60 la zincografie si reproducerile pe sistemefotografice? 

Acum avem cărți pe CDROM-uri, pe internet si mai nou putem cotrobăii prin bibliotecile lumii via satelit. Formele s-au schimbat si cu sigurantă se vor schimba, rolul creatorului va rămîne același care afost în dinastiile egiptene, în bibliotecile asiriene sau alexandrine. Cultura va supraviețui prin majoritatea formelor cunoscute adăugîndu-i-se cele noi (filmul si întreaga paletă a sistemelor electronice). Cândva în viitorul îndepărtat va dispare hîrtia ca mediu din motive ecologice, economice si practice; noi nu vom prinde această evolutie, generatiile viitoare însă. Ca forme de manifestare a culturii nu va dispărea nici una, fiindcă de mii de ani toate au format un complex, toate s-au împletit si compensat reciproc încît dacă ar fi să dispară una ar trebui să dispară toate. Cel mai bun emplu este filmul, mediul cu cea mai rapidă dezvoltare economică (si culturală evident). 

Ea întruneste toate artele: Poezia, muzica, artele plastice, arta interpretativă, dramaturgia, dansul si, si, si…Privind cultura umanistă si cultura tehnică s-au stabilit deja relații fructuoase (mai ales în artele plastice) avînd în vedere si tematica noilor opere de artă care nu pot fi concepute într-un secol nu numai tehnizat ci mai ales tehnizant. E adevărat că unele manifestări sînt dominate de electronică, dar această situatie nu poate fi de durată. Sîntem încă copii care au o jucărie nouă si am uitat scopul tehnicii pe carem dezvoltat-o. Prea implementăm tehnica în operă în loc de a folosi tehnica ca pe un instrument. Dar „vreme trece, vreme vine“ si vom învăța a umbla prin arte – și cu tehnica–cum am umblat atîția mii de ani fără încă artiști influentați de pergament, hîrtie sau computer. „Previziunea“ scriitorului francez si pentru un timp fostul Ministru al Culturii sub președinția lui de Gaulle, André Malraux, că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc apartine sectiunii de întrebări fără răspuns. Malraux a fost în timpul vietii lui tot ce se poate închipui: Un ateist rebel, un partizan al credinței care cerea de la credință mai mult decît avea el însusi. Cine vorbeste prea mult despre credintă nu mai poate trăii în ea! Un exemplu ar putea da un eventual răspuns.

Ernst Jünger am murit la vîrsta de 102 ani. După război, în anul 1949, cînd a scris renumitul său roman Heliopolis, Jünger a sustinut că timpul romanului de tip psihosocial s-a sfîrsit si că va începe epoca romanului teologic. De ce ateistul Jüngernu s-a reîntors la catolicism cu 30, 50 sau 70 de ani? De ce a asteptat pînă la vîrsta de 100 de ani? Aceeasi întrebare se poatepune si în privinta pictorului comunist italian–o viată întreagă fiind ateist–Renato Gtuso care cîteva luni înainte de moarte nu numai că „s-a împăcat” cu biserica catolică, dar a si lăsat, prin testament, bisericii, întreaga lui avere! Cine stie? Poate o anumită formă de „întelepciune“ la bătrînețe, indulgentă înaintea sfîrsrem sau un fel de nonsalantă înaintea mortii? Devine poate, la sfîrsit, bariera dintre ateism si credintă fără importantă? Toate acestea sînt întrebări ce le vom pune înainte de moarte iar răspunsul îl vom avea doar după ea! „Literarii Români”  le-or fi a flat?!

POEZIA ROMÂNEASCĂ ÎN SPAŢIUL EUROPEAN

Dr. Dr. Christian Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat) coresopondent extern al Jurnalulului Bucureştiului

Articole asociate

Statul, Cultura și Societatea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk, medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard – Renania-Palatinat)

Morala post-convențională (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk, medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard – Renania-Palatinat)

Care sunt mai ucigătoare, Democrația sau Globalismul? Corespondență de la PGR (Puiu – Gheorghe Răducan, poet și publicist)

Galerie foto (Christian Schenk alături de personalîtăți ale literaturii române și europene)

 

Galerie foto (din corespondența lui Christian Schenk cu personalități ale literaturii române și europene)

Bibliografie

Nota redacției

Celebrul penitenciar parizian „de la Santé” inaugurat cu 155 de ani în urmă (document istoric inedit, cu imagini inedite, în exclusivitate, pentru Jurnalul Bucureștiului). Ultimele două execuții în această închisoare cu o jumătate de secol în urmă în dosarul tentativei de evadare din centrul de detenție de maximă siguranță de la Clairvaux (cu uciderea ostaticilor Guy Girardot – gardian al închisorii și Nicole Comte – infirmieră în aceași închisoare). Claude Buffet și Roger Bontems, „precursori” ai abolirii pedepsei capitale în Franța

Articolul precedentLansarea cărții „Prin cafenelele din Micul Paris”, autor Dr. Maria – Magdalena Ioniță (istoric), la MNIR (Muzeul Național de Istorie a României)
Articolul următorNicolae Iorga: Cărturarul-Martir (Corespondență de la prof. dr. Narcis-Stelian Zărnescu, redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AȘOR – Academia Oamenilor de Știință din România)
„Nous avons toujours une part de responsabilité dans ce qui nous arrive et nous semble injuste, car nous sommes responsables de nos choix, lesquels à notre insu, déterminent notre avenir. Dès lors, nous devons accepter leurs conséquences, sans regrets, ni résignation, mais, avec sérénité et humilité!” (Întotdeauna avem o parte de răspundere în ceea ce ni se întâmplă și ni se pare nedrept, pentru că suntem responsabili de alegerile noastre, care la rândul lor, fără să ne dăm seama, ne determină viitorul. Prin urmare, trebuie să acceptăm consecințele lor, fără regrete, fără resemnare dar cu seninătate și umilință)-Thomas Csinta  („Un monde à la dérive”). Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU), Diploma de Onoare și Diploma de Diploma de Merit din partea organizației. Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.

12 COMENTARII

  1. Interesante articole pentru care doresc să vă felicit,
    mai ales pe cele semnate de d-nul Christian W, Schenk, care au ajuns la studenții mei teme de licență!
    Admir de mult, pe diferite căi, eseurile domniei sale!
    Deosebite felicitări că l-ați descoperit și dumneavoastră!
    Cu deosebită stimă,
    Prof. Univ A. Călinescu

  2. Am citit în repetate rânduri și de fiecare dată am descoperit noi valente ceea ce în eseurile de astăzi sunt foarte rare. Unul dintre puținii autori care se ocupă la ora actuală cu această temă brizant mai ales în ceea ce privește cultura, mai ales în perioada în care un dictator hotărăște singur și ne-a oprit nimeni asupra literaturii române, asupra viitorului ei! Evident că în acest caz Uniunea Scriitorilor din România i-a declarat război! Până în cele din urmă academicianul german Christian Schenk, chiar dacă nu va câștiga, dar va avea dreptate în vecii vecilor!
    Daniel Cipariu