Așa l-a numit Constantin Noica pe Eminescu, „omul deplin al culturii românești”. Și o singură poezie de ar fi scris, Eminescu tot era „poetul deplin” pentru noi. Dar pentru el a fost departe de a fi „deplin”. Să ne gândim numai la faptul că a debutat ca actor. Cariera sa a început în lumea teatrului. Atât de mult a iubit teatrul încât a început să scrie piese, să traducă piese, să scrie cronici, să fie un om de teatru „deplin”.

Citind cartea mea Shakespeare & Eminescu, celebrul critic american Harold Bloom mi-a spus, când am lansat-o la târgul Book Expo America,  că a dedus din ea că „Eminescu este un Shakespeare al României”.

Așa cum spusese și Radu Beligan la lansarea cărții mele în țară. Eminescu a fost foarte atașat de Shakespeare, îl considera maestrul său, așa cum arată în poezia Cărțile. Am urmărit pas cu pas urmele sale shakespeariene, legăturile cu piese ca Hamlet, Richard al III-lea al angliei, Furtuna sau Timon din Atena, piesă pe care începuse să o traducă în românește, a tradus primul act, consfințind adevărul că Eminescu este la noi primul traducător al lui Shakespeare, și am dedus că teatrul ar fi fost vocația sa deplină. Altfel nu se explică de ce însăși poezia lui este atât de epică și dramatică. Fiindcă multe poezii de-ale sale sunt extrase din piesele neterminate, așa cum arăt în cartea Magul călător. Dar contemporanii nu l-au înțeles. Însăși mentorul său, Maiorescu, nu i-a citit nici o piesă. L-a cotat numai ca poet. Și nu l-a încurajat de fel pe dramaturg.

La fel, toate istoriile literaturii române, și s-au scris multe, ignoră total dramaturgul, ba chiar un ilustru critic scrie că Eminescu „e nul ca dramaturg”. Ca apoi celebra triadă „Patapleșanu” (Patapievici, Pleșu, Liiceanu) să-l bage direct în „debara”! Și ce-au pus în loc? Gândirea lor plagiată! Un singur vers din Eminescu face cât „opera” lor clonată. Eminescu nu și-a terminat Dodecameronul dramatic din motive obiective.

„Eminescologie” la Centrul Cultural „Carmen Sylva” din Sinaia cu ocazia Zilei Culturii Naționale și a zilei de naștere a marelui nostru poet național Mihai Eminescu cu Jurnalul Bucureștiului (magazin cultural – educațional și de cercetare științifică în științele socio – judiciare)

A trăit prea puțin, plus că a fost jefuit de idei din partea prietenilor, cum este cazul lui Caragiale. Eminescu îl angajase la ziarul „Timpul” și acolo își povestea piesele colegilor, printre care Caragiale și Slavici. Le-a povestit o piesă despre „moftangii”, apoi, văzând cât de interesat era Caragiale, i-a prezentat conceptul de moft, moftul fiind pus de Eminescu la baza societății românești, un concept bine conturat, pe care Caragiale l-a luat, a scos un ziar cu acest titlu, „Moftul român”, și a scris piesele despre moftangiii dâmbovițeni, piese de mahala! Și ca totul să fie „deplin”, Caragiale i-a sedus și iubita, pe Veronica, episod cunoscut și transpus de Eminescu în Luceafărul.

Eminescu, Geneza poemului „Luceafărul” (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu – Cristian Dinică)

De asemenea, Internarea lui, a lui Eminescu, se datorează tot prietenilor. El locuia în gazdă la Slavici și, într-o zi, Maiorescu primește un telefon de la doamna Slavici, o unguroaică, să vină să-l ia pe Eminescu, să-l interneze, fiindcă face urât. Slavici nu era acasă. Nici Maiorescu nu a cercetat realitatea. A trimis un doctor cu cămașa de forță. Așa a ajuns Eminescu la un sanatoriu, unde a murit, din cauza unei pietre cu care a fost lovit la cap. A murit în sărăcie lucie. Guvernul i-a aprobat un ajutor după ce el murise!! Iar creierul i-a fost uitat pe o fereastră și s-a degradat.

„Excesele românismului” și „Seriozitatea lui Eminescu” (fragmente din cartea „Istoria literaturii neînregimente” a lui Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor în viață) cu dedicație Simonei Lazăr – Țigău (poet, prozator, eseist, jurnalist și eminescolog, bibliotecarul casei de cultură „Carmen Sylva” din Sinaia, corespondentul Jurnalului Bucureștiului)

Nu departe este și cazul George Enescu, care a murit departe de țară, sărac, într-un hotel parizian, fiindcă guvernul român, condus de Dr. Petru Groza, i-a refuzat revenirea în patrie, să fie îngropat la Tescani, unde își pregătise el cavoul. Ba a fost părăsit și de marea sa iubire, Maruca, soția lui, care nu urmărea decât să vândă casa pe care Enescu i-o cumpărase la Paris.  Iar cadavrul a vrut să i-l fure un securist trimis cu acest scop din țară, noroc de violonistul american Yehudi Menuhin, elevul lui, care l-a salvat și s-a ocupat de înmormântare (la cimitirul Père-Lachaise). Chiar și când a fost bolnav, tot Menuhin l-a supravegheat.

Într-una din cărțile mele despre Enescu arăt cum și Festivalul închinat lui i-a fost confiscat. Pe un președinte de festival, Ioan Holender, nu l-au interesat decât banii, făcea afacerea prin firma fiului său, fiindcă a declarat că Enescu nu poate fi alăturat muzicienilor pe care el i-a adus în festival, nici muzicii care se cântă. Fără să înțeleagă de fel muzica isihastă a lui Enescu, a afirmat la o conferință de presă că „Enescu este nul ca și compozitor de operă”, el, care a fost un compozitor deplin, care a scris cea mai valoroasă operă din secolul 20, Oedipe, recunoscută de toți marii muzicieni ai lumii, cum ar fi André Piernet, interpretatul lui Oedipe la Opera din Paris sau Sébastien Soulès la opera din Altenburg. La noi, premiera a avut o distribuție fabuloasă, în frunte cu David Ohanezian, Elena Cernei, Zenaida Pally. Enescu a lucrat la opera sa peste 20 de ani, folosind o varietate de tehnici muzicale inovatoare, cum de la Richard Wagner nu s-au mai creat.

Confesiuni esențiale. Seriozitatea lui Eminescu (Corespondență de la scriitorul Grid Modorcea, Dr. în Arte)

I-am spus lui Holender, cred că dacă Enescu mai trăia, nu-l invitați la festival, așa cum nu-l invitați nici pe Gheorghe Zamfir, cel mai mare muzician român în viață. Niciodată Zamfir nu a fost invitat să cânte pe scena festivalului, el, care are compuse peste 300 de piese simfonice. Pe care nu i le cântă nimeni. A cucerit tot pământul, este un artist „deplin”, dar acasă este total ignorat. Ba, când a făcut o școală de nai și era profesor la Conservator, a fost dat afară de Dan Dediu, iar președintele Adrian Iorgulescu nici nu vrea să audă de el, i-a ignorat dosarul de primire în Uniunea Compozitorilor!

Ce să mai spun de cazul Brâncuși, prezentat de mine în câteva cărți. Într-un interviu din „The New York Times”, cu prilejul retrospectivei organizare de Guggenheim Museum, Brâncuși a declarat:  „Without the Americans, I would not have been able to produce all this or even to have existed”. El a spus „without the Americans”, nu a spus „fără Români”! Sau ar fi putut compune o frază care să înceapă „cu românii”, nu?! Da, nu i-a pomenit. Şi chiar şi existenţa sa o pune sub semnul acestui mare adevăr, fiindcă, fără suportul material oferit de americani, el nu ar fi existat. Ei i-au cumpărat toate operele şi l-au făcut să lucreze fără griji.

Sărăcia l-a alungat pe Brâncuşi din România, cum spunea elevul lui Constantin Antonovici, devenit sculptor american, a cărui semnal de alarmă a fost total ignorat de guvernanții români post-decembriști, când a trimis un mesaj în țară prin care cerea să fie ajutat (a fost internat cu forța într-un azil și opera sa, peste 2 000 de lucrări, prăduită!–exact cazul pictorului Mircea Ciobanu, care și el s-a împlinit în Occident–vezi volumul nostru Jaful secolului!). Am publicat acest mesaj al lui Antonovici în volumul Apocalipsa după Brâncuși, unde arăt cum a fost ignorat de ministrul de atunci, Andrei Pleșu, și de alți cunoscuți ziariști ai timpului, pe motiv că nu au auzit de el!! Am trimis peste tot mesajul, dar nimeni nu l-a publicat! Bravo intelighenția română! Așa se comportă ea cu mari artiști români, care au devenit „deplini” în altă parte. Iar Antonovici nici nu era deplin, când americanii i-au oferit un atelier la catedrala Saint John the Divine.

Ce să mai spun de soarta fulminantă de peste ocean a lui Brâncuși! La superlativ. Americanii l-au primit cu braţele deschise şi i-au onorat geniul în toate timpurile. Prezenţa lui Brâncuşi în America, mai ales la New York, a lăsat urme preţioase. Aşa cum am descoperit în documente, pe care le prezint în volumul Brancusi in America (ediție englezo-română).

Ar fi ajuns Brâncuși un artist deplin dacă ar fi rămas în țară?! Dovadă cât de în contrasens a fost statul român, criticii epocii, care l-au taxat drept „artist decadent” și i-au refuzat donația, Atelierul din Impasse Ronsin, fapt care l-a supărat atât de tare pe artist încât la bătrânețe a făcut ceea ce n-a vrut să facă toată viața, a cerut cetățenie franceză, ca să aibă unde să fie înmorântat, pe pământ francez. Ca nici după moarte să nu fie lăsat în pace de români: un grup de „făcători de bine” vor să-l deshumeze și să-l aducă „acasă”, să-l îngroape lângă părinții săi, al căror mormânt nici nu se cunoaște. Iar Brâncuși e cetățean franco-român (naturalizat francez în 1952). S-a opus însuși John Moore, băiatul lui Brâncuși, făcut cu pianista Vera Moore, considerând acest act barbar o „blasfemie”.

Nota redacției. Brâncuși-cioplitorul de suflete (1996) este titlul unui film realizat de scriitorul și cineastul Grid Modorcea, cu actorul Ernest Maftei în rolul lui Constantin Brâncuși. Acest film are o frumoasă cariera națională și internațională, aflându-se în folosință la mari muzee ale lumii, printre care Tate Modern (Londra), Centre Pompidou (Paris), Prado (Madrid), Moms (New York). A fost prezentat de nenumărate ori pe posturile TV din țară, iar la sărbătoarea Brancusi din 2014, marele intelectual român Grid Modorcea l-a donat spre folosință iubitorilor de artă români, plasându-l pe un portal online, să fie la dispoziția tuturor (oricine îl poate accesa pe Internet).

Tot în anul 1914, Grid Modorcea a publicat volumul „Brâncuși în America”, singurul studiu dedicat urmelor americane ale lui Brâncuși. Volumul este editat de Compania Amazon, in ediție engleză, având atașat un catalog numit The he Catalogue of the „Unknown Works”, în care sunt expuse pentru prima oară „opere necunoscute” realizate sau atribuite lui Brâncuși care reprezintă o nouă dimensiune, necunoscută, a marelui sculptor român, francez și american.

Sau vă recomand să citiți Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade, să aflați de ce marele istoric și scriitor român a refuzat să se mai întoarcă în țară, de la Legația din Lisabona, de frică să nu fie arestat și asasinat! Și care a cunoscut deplinătatea creației în Franța și America.

Ce scriitor îi datorează României „deplinătatea” realizării sale? În volumul Istoria literaturii neînregimentate arăt că scriitori și artiști neînregimentați sunt perle rare în România.

Lansarea cărții „Istoria literaturii neînregimentate” – cel de-al 120-lea volum al scriitorului și cineastului Grid Modorcea (Dr. în Arte – SUA, New York, corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului) de către Fundația Culturală „Șansă & Egalitate”

Epoca socialistă a fost cea mai benefică pentru ei, dar cu o condiție, să fie bine înregimentați, să cânte cât mai inspirat PCR-ul și cuceririle socialiste. Era epoca în care nu puteai să cumperi un pachet de lapte praf pentru copii dacă nu erai membru PCR. Și eu nu eram, dar aveam de crescut trei copii. Golgota mea o descriu în această istorie. De câte ori am spus adevărul, am fost mazilit. De la Casele de filme am fost dat afară fiindcă scriam în SLAST cât de mediocri erau regizorii de film ai timpului. Teatrul „Bulandra” mi-a făcut un memoriu prin care cerea „conducerii superioare” alungarea mea din țară după ce am scris cronica la spectacolul Hamlet, unde arătam cât era de defect, fiindcă Horațiu nu-l poate trăda pe Hamlet. Ce să mai spun de TeVeR-oriști, care mi-au desfăcut contractul de muncă atunci când eu eram la filmare, realizam serialul Dunărea sacră, după poemul fluviu Memento mori de Eminescu. Și câte altele.

Remember (1921–2021). Centenarul Partidului Comunist Român (PdCR/PCR). Raportul prezentat în 1961 la Adunarea festivă cu prilejul aniversării a 40 de ani de la crearea PCR („40 de ani de luptă sub steagul atotbiruitor al Marxism–Leninismului”)

Am supraviețuit datorită unei vieți cumpătate, de chilie, și puterii dumnezeiești de a-mi crea o utopie rațională, Civitas Innocentiae, o Cetate a Omului purificat, încununată recent cu Profeția unei Noi Geneze, ignorată total de BOR. Geniu să fii, aici nimeni nu are nevoie de tine. Nu am nimic cu România, care e o țară minunată, dar păcat că e locuită, zic unii. Eu zic, bine că e locuită, dar să fie locuită de Oameni, nu de gunoaie, care se cred oameni. Ce artist deplin se poate forma în țara lui Iohannis, Ciucă și Ciolacu, semianalfabeți cu internet? Toți tinerii de talent fug care-încotro, să-și împlinească visurile mărețe. Aici vor rămâne numai guvernații, care se aleg ei între ei, să învețe să conducă tancurile Abrams americane!

In memoriam Ion Iordăchel (fost profesor universitar și șef al catedrei de sociologie a Academiei „Ștefan Gheorghiu”). „Civitas Innocentiae” în „Lumea II” a scriitorului și cineastului Grid Modorcea, (neo)Comunismul, Libertatea „sub sechestru electronic” cu ajutorul sistemelor de navigație prin sateliți în cadrul structurilor inter-, pluri și transdidciplinare ale Noii Ordini mondiale. „Societatea ordonată” și cuantificarea stărilor psihice și psihologice ale „omului – matrice” („atom – social”, „robot – uman”)

Dreptul la replică. „Lumea II” a lui Grid Modorcea (Dr. în Arte, scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului). La mulți ani cu gemenele Mihaela & Gabriela Modorcea (Indiggo Twins)

Grid Modorcea (scriitor și cineast, dr. în Arte)

Articole asociate

„Am trăit prea mult?” Evenimentul Grid Modorcea („Omul bibliotecă”, „The Great Mitică”) – 80 la Galeria de Artă „Kulterra” din București. Polihistorii Sophianici

Gala premiilor Oscar – 2024 în cifre și comentarii. „Cultura minoră și cultura majoră” (Corespondență de la marele intelectual român contemporan Grid Modorcea – „Omul bibliotecă”, scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română), „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Miracolul Trump. „Ideale” – a 125 – a carte a marelui intelectual român contemporan Grid Modorcea („Omul bibliotecă” – scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română), „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului. Structuri algebrice (inele, ideale, morfisme)

Sanctia Dubito. Protocroniștii. Corespondență de la marele intelectual Grid Modorcea („Omul bibliotecă”, „The Great Mitică”, „Balzac al României” – „Dr. în Arte, scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Nota redacției

Mesajul politic al G-ralului de armată (r) Prof. dr. Mircia Chelaru (deputat AUR al județului Argeș) câtre națiunea Română

Prietenul nostru de suflet, Mihai Căldăraru (Director Executiv Adjunct Protecție Socială a DGAS România – AEDOPS România) – „omul mic cu suflet mare”, premiat de Ministrul Familiei Natalia Intotero, la Gala Națională a Binelui – 2024, iar prof. dr. Adrian Streinu – Cercel, susținător al Galei, distins cu titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității Apollonia din Iași și implicit, cu cel de „Cetățean de Onoare” al Târgu’ Ieșilor

Colocviile TeleMoldova Plus (+) cu o dublă lansare de carte și o piesă de teatru

„Art Basel Miami” – Săptămâna Artei în Miami – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la artista vizuală Paula Craioveanu – „regina amazoanelor plasticii românești” (Miami – Florida, SUA)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: Blaga și „gândirea evreiască” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

„Arta, pentru a fi cunoscută trebuie să circule”. Eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, din nou în România – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Subiect de teză de doctorat (Sujet de thèse). „Le Casse du siècle – En quête de vérité”. „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizație Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb” de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric

Incursiune prin labirintul psihicului uman – „De la viață la moarte și înapoi” (Partea 2) de la corespondentul nostru permanent Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou (Grecia–Atena), membră a Staff al Jurnalului Bucureștiului

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π) – mituri și realități” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 1 (Generalități)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π) – mituri și realități” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

In memoriam profesoara de canto Adela – Ioana Burlui. Elogiu profesorului de medicină dentară și „omului de litere” Vasile Burlui, președintele Fundației „Sfânta Apollonia” din Iași și „patronul” congreselor internaționale ale Universității Apollonia „Pregătim viitorul–promovăm excelența”

Henri Poincaré, printre contemporanii săi și dincolo de ei. Incursiuni în geo-receptologia și geofilosofia științei (Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu, scriitor, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția  Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (Die Geschichte der rumänischen Lyrik) de la începuturi și până astăzi, a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics (Macta Clinic – Constanța)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra