1.jpg)
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Pe 17 octombrie 2024 în organizarea Forumului Cultural al Râmnicului, omul de știință și cultură, dr. fiz. Dorel-Mihai Constantinescu (care alături de Academicianul Marius Peculea a pus o cărămidă grea la înființarea și construcția Uzinei „G” în 1970, a înființării în 1971 a primei școli doctorale la Râmnicu Vâlcea în colaborare cu Institutul de Fizică Atomică București, și, nu în ultimul rând la producerea apei grele la Râmnicu Vâlcea pentru care a obținut și un brevet de invenție în anul 1976) a lansat cea de-a doua sa lucrare intitulată „De la apa grea la inteligența artificială”. Cu această ocazie invitat special a fost fizicianul Traian Roman cercetător în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH).
Din prezentarea invitatului am aflat că institutul desfășoară atât cercetare fundamentală îndreptată spre descoperirea legilor fundamentale ale naturii și a structurii materiei la scară subatomică cât și cercetare aplicată cu scopul utilizării fizicii nucleare pentru a sprijini dezvoltarea tehnologiilor și a contribui la progresul societății. Institutul sprijină și educația pentru formarea de specialiști în domeniul fizicii și ingineriei nucleare. Cei doi fizicieni sunt absolvenți ai universității UBB de la Cluj Napoca. Ca parte a unei generații ce și-a împlinit menirea între cei doi există o strânsă colaborare.
Colaborarea ce poate beneficia și de volumul proaspăt lansat de dl. Dorel-Mihai Constantinescu în care se îmbină teoria cu rezultatele cercetărilor științifice. Noul volum este o reflectare a activității desfășurată în deceniul al șaptelea din secolul trecut de către colectivul Uzinei „G” (INC-DTCI–ICSI–Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice–ICSI Rm.Vâlcea, Uzina „G” până în 1991) aflată în Râmnicu Vâlcea pentru obținerea în data de 9 august 1976 primul miligram de apă grea din România. Cartea rezumă etapele procesului tehnologic care au condus la acest rezultat dar și previzionează influența utilizării computerului în activitatea de cercetare. Din acest punct de vedere lucrarea este utilă și institutului „Horia Hulubei” dar și altor institute. În volum găsim introducerea în conceptele de bază ale inteligenței artificiale și modul în care acestea poate fi aplicate în cercetare. Această lucrare științifică este un ghid fascinant pentru cei interesați de știință și tehnologie, el oferă o perspectivă unică asupra modului în care domenii tehnologice distincte pot să se intersecteze și să se influențeze reciproc.
Așadar, această carte conține atât o privire retrospectivă cât și una prospectivă asupra unor teme de mare actualitate și importanță tehnologică. Prin extinderea utilizării supercomputerelor pentru a efectua simulări detaliate și să efectueze analize complexe în domeniile fizicii nucleare și subatomice se pot prelucra cantități masive de date generate în urma experimentelor și cercetărilor. Computerul este util și în crearea și testarea modelelor teoretice pentru a face predicții precise și pentru a înțelege mai bine comportamentele particulelor și sistemelor nucleare. Aceste utilizări sunt esențiale pentru a sprijini cercetările fundamentale și aplicative, contribuind la înțelegerea fundamentală a naturii și la dezvoltarea tehnologiilor viitoare.
Ovidiu-Cristian Dinică poet, scriitor și fotograf, membru al UZPR (n. 1963, absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987, debut în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014; „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019) cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice – ICSI Rm.Vâlcea, Uzina „G” până în 1991) a fost fondat în anul 1970 sub denumirea de Uzina „G” Rm. Vâlcea, ca o instalaţie pilot industrial experimentală. Cercetările efectuate au fost finalizate prin brevetarea tehnologiei de producere a apei grele şi valorificarea ei la proiectarea şi construcţia Uzinei de apă grea Romag din Drobeta Turnu Severin. În anul 1991, Uzina „G” a fost reorganizată ca Institut de Criogenie şi Separări Izotopice, care în anul 1996 a fost acreditat ca unitate componentă a sistemului de cercetare-dezvoltare de interes naţional. În ultimii ani, ICSI Rm. Vâlcea a dezvoltat un amplu program intern de promovare a inovării ştiinţifice şi tehnologice prin care se urmăreşte valorificarea rezultatelor în producţie prin transfer tehnologic şi orientarea activităţilor către cerinţele societăţii. Prin apartenenţa României la Uniunea Europeană şi în contextul eforturilor de integrare în Spaţiul European de Cercetare, ICSI Rm. Vâlcea urmăreşte ca obiectiv prioritar creşterea participării comunităţii ştiinţifice la Programele de Cercetare şi Dezvoltare ale Comunităţii Europene. Uzina „G„ a fost înfiinţată cu un obiectiv foarte precis, elaborarea tehnologiei de separare şi producere a apei grele, iar îndeplinirea acestuia ar fi trebuit să conducă în mod normal la încetarea activităţii întreprinderii de la Râmnicu Vâlcea. Acad. Marius Sabin Peculea este inginerul român care și-a legat numele de proiectarea, realizarea și dezvoltarea performantă a sistemului de obținere a apei grele necesare reuşitei Programului Nuclear al României, alături de profesioniştii pe care i-a format în cadrul Uzinei „G”. Este întreprinderea şi şcoala pe care a construit-o de la zero, locul unde a fost martorul tuturor evenimentelor importante din bogată sa existenţă şi totodată un spaţiu al consacrării, care i-a oferit șansa scrierii unui capitol unic din istoria cercetării româneşti.
„Ar fi fost însă o pierdere uriaşă să renunţăm la comoara formată: personalul Uzinei „G”, compus din specialişti de vârf la nivel naţional şi internaţional. Pentru a avea un viitor, soluţia a fost identificarea unei noi direcţii de dezvoltare, capabilă să continue preocupările institutului la un nou nivel de cunoaştere. Disciplina identificată a fost tritiul având la bază criogenia, iar primii paşi importanţi pe drumul materializării ei au venit în urma unei alte reuşite a colectivelor noastre: realizarea compresorului centrifugal de hidrogen sulfurat, care reprezenta inima instalaţiei pilot de separare şi producere a apei grele. Iniţial Guvernul alocase 1 Mil$US pentru a cumpăra acest compresor din SUA, dar firma producătoare nu a primit licenţa de export din partea Senatului american. În faţa acestui impas ne-am angajat să realizăm noi compresorul, în cadrul Uzinei „G”, condiţionând însă reuşita realizării sale de primirea milionului de dolari şi valorificarea sa în ce fel dorim. Succesul acestui proiect ne-a pus în situaţia favorabilă de a înfiinţa şi dota un laborator de criogenie, care a fost totodată prima unitate de cercetare din România cu profil de tehnologie criogenică”. Aceasta este povestea care a condus la reorganizarea Uzinei „G” şi ulterior la înfiinţarea Institutului de Criogenie și Separări Izotopice (ICSI Rm. Vâlcea). Pentru a nu-şi uita trecutul, ICSI păstrează în continuare sigla uzinei „G”, simbol provenit de la „apa Grea”, care la rândul său fusese inspirit de Poarta Sărutului lui Brâncuși.
De-a lungul unei jumătăți de secol de cercetare, în care a împărtășit cunoștințe științifice și a asigurat transferul tehnologiilor și produselor noi către societate și economie, ICSI a fost condus de personalități marcante ale cercetării românești, care au contribuit fundamental la realizările științifice ce au plasat orașul Râmnicu Vâlcea pe harta europeană a centrelor de cercetare de vârf. Fondator al Uzinei „G”, aflat la conducerea acesteia în perioada 1970-1994, academicianul Marius Sabin Peculea este părintele apei grele. Fizician, cercetător, inginer, autor a peste 300 de publicații științifice și tehnice, este cel care a realizat instalaţia experimentală a Uzinei „G” pe baza propriilor studii și a avut un aport esențial în proiectarea, realizarea şi dezvoltarea energetică performantă a sistemului complex de obţinere a apei grele. Invenţiile sale au fost premiate la saloanele de inventică cu 6 medalii de aur, 4 de argint şi 2 de bronz, iar descoperirile sale se regăsesc în 30 de brevete de invenție. Academicianul Marius Sabin Peculea este absolvent al facultății de Electromecanică a Politehnicii din Timișoara, doctor în termodinamică, doctor docent, profesor universitar, membru corespondent, titular și secretar general al Academiei Române în perioada 1994-1999. Prof. univ. dr. fiz. Ioan Ștefãnescu este cel care a poziționat, în ultimii 25 de ani, Vâlcea și ICSI pe harta internațională a cercetării și a contribuit la realizarea „apei vii” (apa sărăcită în deuteriu). Doctor în fizică, avându-l ca îndrumător știintific pe acad. Marius Peculea, a pus bazele unora din cele mai moderne laboratoare din România-separări izotopice, tritiu și deuteriu, procese criogenice, pile de combustie și hidrogen, stocarea energiei, mediu, calitatea vieţii şi siguranţa alimentară. Din 1993, Ioan Ștefănescu a fost director tehnic la ICSI, iar din 1994 până în decembrie 2016, director general. Cercetător științific, profesor universitar, a realizat, în calitate de autor unic sau coautor, peste 280 de articole știintifice, 37 de brevete de invenție, 14 cărți și monografii. În cadrul saloanelor de inventică a fost premiat cu 29 de medalii de aur, 7 de argint și 5 de bronz.
„Citind cartea, se lecturează ușor fiindcă autorul nu folosește neologisme și nici cuvinte cripto-critice care să mărească suspansul pseudo valoric, printr-o frazeistică pompoasă și mai degrabă neînțeleasă, și ideile ei, informații valoroase, ajung la cât mai mulți cititori. Experiența de neegalat în transmiterea informației, care îl caracterizează pe ilustrul autor, face ca din vocabularul cărții să lipsească formulele ambițioase chimice și matematice, și explicând în limbaj mai degrabă plastic foarte multe lucruri, chiar, intuind asemănări cu Poarta Sărutului inegalabilului Constantin Brâncuși; a se vedea genialul însemn de pe această lucrare care pare a fi un simbol al formulei apei grele D2O. De asemenea suntem surprinși în a cunoaște multe realități specifice perioadei anilor 1965–1973 pe care nici nu le bănuiam că ar fi existat în jurul nostru.
Așa, bunăoară, este descris sediul „Uzinei G” despre care lumea prefera să nu vorbească, puținii salariați fiind destul de titrați și fiecare preferând să aibă un comportament specific unui imperiu al tăcerii! Abia acum când lecturez aceste pagini, 2024, am aflat că Uzina G–Tesa–funcționa în trei apartamente într-un bloc din cartierul „Versailles”, lângă casa unde părinții noștri închiriaseră două camere (pe spațiul unde s-a construit ulterior Biserica Sf Apostoli!). Acum, personal, fac legătura cu prietenul meu de atunci, 1970–1972, Horia Popescu care lucra la Uzina G și care era mai mult prin cartier…vizitându-ne din când în când ca să asculte muzica simfonică pe care o aveam în discotecă. El mi-a deschis ochii asupra unei prietene care își petrecea nopțile în apartamentul pe care îl împărțea cu un băiat de la Securitate și care-l avea în vedere (așa fiind obiceiul sau legea), activitatea din Uzina G fiind una extrem de secretă.” (Petre Cichirdan)
ICSI Rm. Vâlcea, 50 de ani de cunoaștere avansată pe filiera deuteriu-tritiu-hidrogen
Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
