









OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale). Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.



Istoria nu se repetă niciodată în aceeași formă. Dar, uneori, ea are obiceiul să revină sub alte nume. Timp de aproape patru secole, lumea sunnită a fost reprezentată de o singură mare putere: Imperiul Otoman. De la Balcani până la Peninsula Arabică, de la Marea Neagră până în nordul Africii, Istanbulul nu era doar capitala unui imperiu, ci și centrul politic și militar al celei mai mari comunități sunnite din lume.
Totul s-a schimbat după Primul Război Mondial.
În 1922, Imperiul Otoman s-a prăbușit. Doi ani mai târziu, Mustafa Kemal Atatürk desființa Califatul, instituția care simbolizase, timp de secole, unitatea politică și religioasă a lumii sunnite. Din acel moment începe o lungă perioadă de fragmentare. Turcia se transformă într-un stat laic, orientat spre Occident. Arabia Saudită își consolidează rolul de gardian al celor două moschei sfinte și devine, treptat, liderul spiritual al unei mari părți a lumii sunnite. Pakistanul nici măcar nu exista. Va apărea abia în 1947, odată cu împărțirea Indiei britanice, devenind ulterior singura putere nucleară din lumea islamică.
Fiecare dintre aceste state își urmează propriul drum.
Niciunul nu reușește însă să vorbească în numele întregii lumi sunnite. Între timp, Orientul Mijlociu este zguduit de războaie, revoluții, intervenții externe și de competiția strategică dintre Arabia Saudită și Iran, după Revoluția Islamică din 1979. Lumea islamică rămâne divizată. Timp de aproape un secol. Astăzi însă, asistăm la un moment care ar putea avea o semnificație istorică. Arabia Saudită, Turcia și Pakistan au semnat Mecca Joint Defence Agreement, un pact de apărare reciprocă pe care ministrul turc de externe l-a comparat, din punct de vedere al principiului, cu Articolul 5 al NATO, un atac asupra unuia dintre membri este considerat un atac asupra tuturor. Liderii celor trei state insistă că acordul este unul defensiv și că nu este îndreptat împotriva niciunui stat.
Dincolo de declarațiile oficiale, simbolismul este remarcabil.
Pentru prima dată după foarte multe decenii, trei dintre cele mai importante state sunnite încearcă să construiască un mecanism comun de securitate. Nu este vorba despre trei țări oarecare.
- Arabia Saudită aduce resurse financiare, influență în lumea arabă și rolul de custode al locurilor sfinte ale islamului.
- Turcia aduce una dintre cele mai puternice armate convenționale din regiune și o industrie de apărare aflată într-o dezvoltare spectaculoasă.
- Pakistanul aduce experiență militară și singurul arsenal nuclear al unei țări cu majoritate musulmană.
Separat, fiecare este o putere regională. Împreună, ele pot deveni un nou pol strategic.
Mai mult, Ankara a sugerat deja că Egiptul ar putea adera ulterior la această arhitectură de securitate, ceea ce ar extinde considerabil influența pactului. În același timp, este important să nu cădem în exagerări. Acest acord nu înseamnă renașterea Imperiului Otoman. Nu înseamnă nici apariția unui „NATO islamic” în sensul juridic și instituțional al Alianței Nord-Atlantice. Dar el poate reprezenta începutul unei noi formule de cooperare strategică între mari puteri sunnite, într-o perioadă în care ordinea internațională se schimbă rapid, iar statele regionale caută mecanisme proprii de securitate.
Istoria ne învață că marile transformări geopolitice nu încep întotdeauna cu războaie.
Uneori încep cu o semnătură. Poate că, peste ani, istoricii vor privi Pactul de la Mecca doar ca pe un acord militar între trei state. Sau poate îl vor considera momentul în care, după aproape un secol de fragmentare, lumea sunnită a început să caute din nou o voce comună. Timpul va decide. Dar un lucru este cert: atunci când Arabia Saudită, Turcia și Pakistan aleg să stea la aceeași masă și să își lege securitatea printr-un pact comun, lumea are toate motivele să fie atentă.
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…































[…] De la Califatul Otoman la Pactul de la Mecca. Se reunește lumea sunnită? – cu Jurnalul Bucureșt… […]