Acasă Opinii Preambul la Alegerile Parlamentare din 2016 (fără „uzură morală”). De la desantul...

Preambul la Alegerile Parlamentare din 2016 (fără „uzură morală”). De la desantul kominterniștilor nu am mai văzut așa ceva

Suntem chemați să participăm la o schimbare pe care noi înșine nu știm cum ne-o dorim, dar pe care alții ne-o pregătesc de mai mult timp.  Cică ar trebui să înlocuim o clasă politică eratică, păcătoasă, fără vocație pentru o misiune pe termen lung, însă nu cu oameni ridicați din prefacerile societății românești, din zbaterile de zi cu zi, personaje vii cu istorii personale zbuciumate și crez zidit din neajunsurile ultimului sfert de veac. Ni se pregătește, în schimb, o unitate în misiune care să vină în pas cadențat pentru a configura o Românie după scripte făcute în laboratoare care n-au nimic de-a face cu realitatea trăită sau cu traiectoria pe care ne-au pus–conștient și cu dedicație–elitele generațiilor de acum un secol, un secol și jumătate.

Cu 70 de ani în urmă veneau pe tancurile sovietice niște tovarăși pregătiți îndelung în școlile Komintern-ului pentru a ferici arhaica și retrograda Românie cu binefacerile unei istorii marxiste mergând implacabil spre comunism, presupus suprema formă de organizare a societății umane. Mulți nu vorbeau bine română pe care nici măcar nu o aveau ca limbă maternă. Știau, însă, mai bine pentru noi cum trebuie să arate societatea românească, cine e bun și cine nu, ce ne prinde bine și ce ne trage înapoi. Nimeni nu i-ar fi băgat în seamă, dar aveau sprijinul unei puteri străine pentru care au fost spărgătorul de gheață pe meleagurile mioritice. Au băgat în pușcăriile țării clasa politică, și ea coruptă, a perioadei interbelice, dar nu suntem siguri că trebuie să le mulțumim pentru asta. Kominterniștii nu au lăsat în urma lor decât sânge, o faimă rea și o imensă spărtură în ce ar fi trebuit să fie cursul firesc al istoriei românilor.

De la alt azimut, cu același elan internaționalist, dar vorbind despre viitorul României, vine acum o altă generație pregătită să ne pună pe o traiectorie despre care nu știm prea multe și pe care nu suntem convinși că ne-am dori-o. La un semn dat putem bănui de unde, persoane cărora de mult li se promisese că vor prelua ștafeta s-au regrupat în formație de pe unde erau risipiți aiurea în lume. Au lăsat slujbe bine plătite și au venit să candideze în Parlamentul pe care tot ei îl hulesc. Este noutatea acestor alegeri să găsim pe liste oameni care abia dacă au trăit în România un an din ultimii 10 și dintre care unii vorbesc înfiorător de prost limba română. Ne cer votul și spun că vor schimbarea clasei politice, ca și când ar fi de la sine înțeles că nemulțumirile acumulate până acum față de conducătorii României trebuie să se canalizeze într-un folos către ei.

Poveste ilară antisistem

Ni se spune că vor să înlocuiască un „sistem” care ne-a furat viața. Abia aici este componenta mârșavă pentru că lucrurile stau, de fapt, exact invers. Tocmai pentru că sistemul vrea să controleze totul, nu lasă la întâmplare nici mișcările „antisistem”. Nu cumva să se genereze ceva, o mișcare izvorâtă din zbaterile societății românești, punând pe picior greșit puterile străine și militarii cărora acestea le-au încredințat „pacificarea” unei Români spoliate.

Nemulțumirile noastre, frustrările, chiar ura, trebuie atent canalizate de acest sistem. Vajnicii „luptători antisistem” care au CV-uri croite aproape până la detaliu de stăpânii adevărați ai României ne cer, de la Roșia Montană încoace, și mai abitir după flama de la Colectiv, să venim să dănțuim împreună pe cadavrul vechii clase politice în descompunere.

Internaționaliștii de ieri și de azi

De ce am accepta această invitație? „Nici nu știm cine sunt acești oameni!” Replica lui Donald Trump despre refugiați se aplică din plin aici. Persoane venite parcă de niciunde, copleșiți de un dor năvalnic de România într-atât de simultan încât ne face suspicioși. Unde au fost până acum? De când se cunosc între ei? Cum au ajuns pe liste? De ce au venit ca un mare val? Habar nu avem, dar cică sunt altenativa la clasa politică veche.

Măcinați de spectacolul de terfelire de la DNA, de multe ori neurmat de sancțiunile binemeritate, politicienii vechi bagă capul în pământ. Sunt vremuri de epurare. Ca și în anii ’50, nu neapărat pentru cele rele ale lor părăsesc scena, ci pentru a face loc internaționaliștilor. Kominterniști atunci, neoliberali, adepți ai marxismului cultural sau, pur și simplu, doar inși la ordin acum.

De la desantul Komintern-ului din 1944 nu am mai văzut așa ceva! Impresia de asalt este covârșitoare. Executanți cu dublă comandă–internă și externă–sunt chemați să-și îndeplinească misiunea pentru care au fost pregătiți. Vă asigur, nu este una de eliberare. Creații de eprubetă, își joacă stângaci rolul, prezențe publice încă mai schimonosite decât politicienii vechi despre care spun că vor să-i înlocuiască.

Vedem personaje cu traiectorie profesională aproape trasă la indigo, destine liniare fără o legătură cu ce știm despre omul pe care-l întâlnim pe stradă. Cum pot fi oameni atât de nereprezentativi pe listele Parlamentului, teoretic reprezentarea supremă la nivel instituțional al reprezentativității?!

Pe cine dorim să se întoarcă din străinătate

Să nu fiu înțeles greșit! Am încredere că români plecați în străinătate se întorc și se vor întoarce, și se vor implica în activitatea publică și politică, din real patriotism. Istoria modernă a României este făcută de oameni care au fost la studii în străinătate și a căror loialitate și dedicație nu o putem sublinia suficient. Mă gândesc, însă, la persoane cu povești reale, cu dubii și crezuri, cu experiențe nemijlocite, lovituri ale sorții și împliniri prin muncă. Cu alte cuvinte, la oameni. Desantul ciborgilor Securității de rit nou nu are, însă, cum să mă entuziasmeze. Mi se pare înlocuitorul de coșmar a orice a fost mai mult sau mai puțin rău până acum. Este schimbarea pe care nu avem de ce să ne-o dorim.

Moartea schimbării

România militarizată, branșată la planuri globaliste, cu mase de manevră duse de nas cu lingușitorii ale sistemului despre „tinerii frumoși și liberi”, îmi apare mai degrabă ca o veritabilă distopie. E ca și cum am reinventa guverne kominterniste. Schimbarea promisă –care, totuși, pare pe cale să eșueze–este exact opusul primenirii. E mai mult decât anchilozare; este chiar sancționarea unei matrițe care să fabrice în continuu „pui ai sistemului”.

Abia aceasta ar fi o lovitură pentru tot ce România ar putea ridica drept elită politică, culturală și profesională, din prefacerile și trăirile nemijlocite ale societății, printr-o combinație fericită între elecție și emergență. Ce șanse ar mai avea tinerii să se ridice când canalul predeterminat al fabricării de (pseudo)lideri ar funcționa uns de stăpânii interni și externi ai sistemului? Care ar mai fi viața reală a României? Unde ar mai fi ieșirea din încremenire? Unde ar fi loc pentru oameni care să vină susținuți numai de propria lor muncă și de propriul lor destin?

Adrian Panaite

Notă. Alegerile parlamentare din 2016 au avut loc în data de 11 decembrie 2016 și ele au fost diferite față de cele din 2012 si 2008. În 24 februarie 2015 Comisia de Cod Electoral a decis revenirea la votul pe listă și renunțarea la sistemul de vot uninominal folosit în ultimele două alegeri legislative. Această schimbare a fost susținută atat de PSD cât și de partidul principal din opoziție PNL. Klaus Iohannis a promulgat legea alegerilor parlamentare pe listă pe 20 iulie 2015. Potrivit acestei norme va fi câte un deputat la 73.000 locuitori și un senator la 168.000 locuitori, astfel ajungând la un număr de 308 deputați și 134 senatori. Partidul Social Democrat a anunțat că nu va candida împreună cu Uniunea Națională pentru Progresul României la alegerile locale. Partidul Național Liberal nu a anunțat împărțirea listelor cu alt partid. Acesta a obținut rezultate favorabile în majoritatea sondajelor și a cerut în mai multe ocazii organizarea alegerilor anticipate. Partidul Conservator și Partidul Liberal Reformator au fuzionat pe data de 19 iunie 2015 formând Partidul Alianța Liberalilor și Democraților.

Articolul precedentEveniment organizat de Uniunea Artiștilor Plastici din România: Salonul Național de Artă Contemporană (SNAC) – 2021
Articolul următorDe ce mint oamenii? – Adevărul despre minciună, care sunt cauzele, cum o recunoaştem, cum pot fi gestionate consecinţele?
Fizician teoretician și matematician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.