Democraţia adevărată a statului naţional unitar – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
De-a lungul istoriei evoluţiei societăţilor umane în absolut toate statele lumii s-au făcut nenumărate, dar eşuate încercări de a satisface o suficienţă demografică în toate aspectele ei comunitare: economice, culturale, politice, religioase etc., chemate să asigure un nivel de viaţă decent, dar şi să satisfacă confortul fizic, moral şi sufletesc al membrilor lor. Cu mici excepţii abea în jumătatea a doua a secolului XIX au putut fi găsite formule de organizare statală şi socială, care în modul cel mai optimist posibil considerat a fi astfel şi până în prezent, să fie capabile să satisfacă cât de cât aceste deziderate. Unul şi, de fapt, unicul model în stare să răspundă pozitiv tuturor acestor necesităţi a fost şi rămâne modelul democratic de organizare a vieţii unui stat, având la bază principiul democratismului social (n.r. social-democrația, o orientare politică și socială de centru-stânga care susține că democrația politică trebuie să fie însoțită de justiție socială, egalitate de șanse și o distribuție corectă a avuției prin reforme pașnice și un capitalism reglementat).
Nu mă voi opri aici la definirea democraţiei cu scopul de ai da o definiţie acceptată de toată lumea. În linii mari ea este cunoscută cu neânsemnate interpretări cauzistice de altfel inerente unei asemenea acțiuni specifice. Aristotel spunea, că democraţia este sistemul în care face fiecare ce vrea. Însă, de fapt, în democraţie nu face fiecare ce vrea, ci ceea ce vrea majoritatea liber aleasă.
Şi numai în democraţia de ultimă instanţă (cea absolută), adică în democraţia în care fiecare este cu adevărat stăpânul propriei fiinţe şi a-l propriului Ego fiecare face ce vrea. Atare democraţie se numeşte, de fapt, anarhie.Termenul este acomodat antinomic condiției, ca atare, sociale a omului și nu ca individualitate separată de socium. Numai lumea în care fiecare membru a-l ei slugeşte unei legi unice supreme, legea lui Dumnezeu prin respectarea Învăţăturii lui Iisus şi se supun normelor Ei, este o lume cu adevărat democratică deoarece fiecare se slugeşte pe sine şi se supune propriei voinţe la rându-i supusă unei voinţe supreme, unui este suprem aflat în echilibru şi echitate conlucrativă, dar nu supusă unui trebuieimpus cu forţa.
Prin toate acestea oamenii se fac egali între ei prin lege dreaptă dumnezeească în faţa lui Dumnezeu şi prin El şi faţă de sine, dar şi faţă de toţi semenii săi, răspunzând astfel necesităţilor conlucrative ale echităţii şi echilibrului colectiv. Însă aşa cum lumea este departe de aceste performanţe individuale umane în stare să instaleze o democraţie autentică de tip creştin, este necesar să defintivăm şi să abordăm democraţia într-un regim de maximă eficienţă în realităţile cotidiene ale societăţilor statale existente real. Aşa cum omenirea este din punct de vedere administrativ organizată în formaţiuni statale separate, iar acestea formează state exclusiv bazate pe principiul naţional (pe naţiune), adică având drept temelie de constituire naţiunea, este oportun să adaptăm principiile democratice (democraţia) la cotextul exclusiv al statului naţional şi la condiţiile interne caracteristice ale acestuia. Un stat naţional sănătos şi viabil se sprijină pe câteva atribute indinspensabile, care îl fac integru, suveran şi independent. În ultimă instanţă toate aceste atribute pot fi atinse şi instalate de un stat care se bucură de o securitate deplină în stare să apere dar şi să producă totodată aceste valori indinspensabile, fără de care el nu poate exista ca atare, fără a deveni un vasal sau colonie al altui stat mai puternic. Astfel se face, că un stat ca să devină posesor al acestor atribute atât de valoroase, este absolut nevoie să se sprigine pe o naţiune sănătoasă, integră, unitară şi bine consolidată la rându-i manifestată şi exprimată prin ceea ce are ea esenţial: limbă, istorie, cultură, obiceiuri, religie, istorie etc.
Cum pot fi asigurate, cultivate şi securizate aceste valori în mod democratic? Democraţia aceasta se numeşte democraţie naţională (n. r. care leagă puterea poporului/democrația de ideea de națiune și stat național, însemnând că suveranitatea aparține cetățenilor care formează o națiune, iar deciziile politice se iau în interiorul granițelor unui stat independent) şi nu una în sensul general al termenului în care fiecare face ceea ce vrea şi care se numeşte de fapt anarhie. Prin urmare ca statul naţional să stea bine pe picioare, trebuie ca democraţia naţională să se bazeze pe acţiuni ferme radicale şi eficiente de apărare şi statornicire a naţiunii titulare şi a statului naţional. Acţiunile în cauză, deci vor întruni toate calităţile unei democraţii adevărate, pentru că ele vor răspunde tuturor necesităţilor naţiunii titulare a staului care este majoritară. Deci, aici nu mai poate fi vorba de democraţia incorect înţeleasă, dar şi incorect inplimentă de tip absolut în care fiecare face ceea ce vrea inclusiv şi ceea ce vor anumite partide politice, categorii sociale minoritare sau etnii minoritare ce alcătuiec corpul social al statului. Ori tocmai acest lucru se întâmplă în unele mici incomplet independente și neconsolidate social și politic, chipurile nevoite să nu încalce normele democratice clasice de constituire a unei adevărate democratii. De multe ori însă, autorităţile lor nu înțeleg acest lucru şi nu conștientizeză ce, de fapt, înseamnă o democraţie naţională– demovraţia unui stat naţional. Căci acelor forţe minoritare care lucrează împotriva naţiunuii de bază constituite din etnii conlocuitoare care de multe ori acționează împotriva statului şi împotriva securităţii lui duc, de fapt, o politică antidemocartică, speculând astfel ideea unei democraţii adevărate şi pe care conducerea unui stat oarecare o înghite în necunoştinţă de cauză. Acest lucru, din păcate, s-a întâmplat şi se întâmplă şi în prezent, în momentele critice ale statalității lui.
Astfel democraţia fals tratată şi fals implementatăpoate duce la catastrofe naţionale, sociale şi de securitate în care se află respectivul stat. Drept exemplu este statul Republica Moldova. S-a ajuns astzi la situația existenței a mai multor partide şi forţe constituite în principal pe factorul etnic geopolitic care vădit activează împotriva naţiunii române băștinașe, inclusiv împotriva statului şi împotriva securităţii lui. Din acest motiv există în acest stat atât de mic trei preşedinţi de „stat”: unul transnistrean, unul găgăuz şi unul moldovenesc (la Chişinău) două cu tendinţe separatiste nu numai la nivel de encalve dar şi în intreior, în chiar raioane cu acțiuni clare de nesupunere instituţională.
Astfel de porniri dezbinatoare şi de nesupunere se întâmplă și la nordul republicii–la Bălţi și Briceni cât la fel și la sud–la Vulcăneşti cu caractere vădite de nesupunere separatiste necurmate la temelie de autorităţile statului – produse directe ale implementării incorecte dea lungul anilor a principiilor democraţiei naţionale adevărate ale statului național. Această dendință se petrece şi acolo unde nici într-un caz nu trebuie să se petrecă, chiar în sânul societăţii moldoveneşti, care devine tot mai fragmentată din punct de vedere politic, social dar şi naţional. Sunt necesare de urgență măsuri radicale şi eficiente de securizare adevărată a statului, unității lui, de protegare a democrației naționale, dar şi a întregii societăţi şi naţiuni româneşti titulare. Ele trebuie să se implementeze pe baza principiilor adevăratei democrații naționale în toate domeniile de activitate statale, naționale, instituționale și sociale.
Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul.O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025;Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.
Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien”din Paris).
Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris,Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.