







OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale). Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.



„O insulă de pace și dezvoltare în jurul unui ocean de subdezvoltare și turbulențe—statul Israel”
Starea de fapt a unui stat este complexă de analizat. Evouția statelor este un fenomen istoric cu multe laturi. Principalele laturi de analizat sunt cele care țin de dimensiunea economică, culturală și politică. Statul Israel un stat cu o istorie fabuloasă, o istorie milenară, este un stat tânăr al istoriei contemporane. Statalitatea Israelului s-a format în jurul orașului Ierusalim (n. r. considerat capitala istorică și spirituală a Israelului, având un rol central în vechile regate evreiești din antichitate). Evoluția istorică, politică și culturală a Israelului a fost privită de către mulți ca un fenomen geopolitic (n. r. eveniment sau un conflict prin care geografia, resursele naturale și puterea influențează deciziile politice ale țărilor) care arată cum așezarea pe hartă a unui stat schimbă istoria și viața oamenilor.
În opinia mea, factorul principal al devenirii statului Israel este excepționalismul israelian (n. r. conceptul sau argumentul conform căruia statul Israel deține un statut unic, diferit de cel al altor națiuni, fiind guvernat de circumstanțe istorice, etice sau de securitate excepționale). Făcând o paralelă istorică cu marele prieten Statele Unite ale Americii, Israelul este un stat cu dimensiuni mai mici și cu o populație mai mică dar cu o vitalitate politică la fel de puternică ca statul american. În șapte decenii de statalitate Israelul a demonstrat că poate supraviețui oricăror pericole care amenințau integritatea statală. Voința de luptă a poporului israelian este unică în istoria lumii.
O insulă de pace și dezvoltare în jurul unui ocean de subdezvoltare și turbulențe, așa putem descrie Israelul de astăzi (n. r. stat dezvoltat și o democrație parlamentară, dar se află într-o perioadă de profundă criză de securitate și tensiuni regionale). Geopolitica statului Israel (n. r. definită de poziționarea sa la intersecția dintre Orientul Mijlociu, Marea Mediterană și rutele globale, acționând ca un actor strategic vital și puternic tehnologizat într-o regiune instabilă) a fost axată pe dezvoltarea unui climax de securitate complex cu două dimensiuni, externă și internă. Dimensiunea externă a fost reprezentată de lupta pentru păstrarea integrității teritoriale dar și apărarea propriului popor. Dimensiunea internă a fost caracterizată de o dezvoltare continuă și sigură de-a lungul agitatei sale istorii. Excepționalismul american (n. r. ideea că Statele Unite ale Americii sunt un stat unic, diferit și superior moral față de alte națiuni, având un rol special în istoria lumii) a fost definit ca voința națională a poporului american de a se afirma pe scena istoriei. Excepționalismul israelian este voința poporului israelian de a se dezvolta și de a prospera în interiorul țării.
După ani de suferință pricinuită de aberația istorică denumită antisemitism și naționalism absurd, poporul israelian și-a demonstrat puterea și tăria de a lupta pentru existența sa și de-ași întemeia o țară. Încununarea acestui excepționalism israelian este recunoașterea Ierusalimului ca și capitală a Israelului, deși istoric vorbim aceasta a fost capitala de milenii a statului. Am vorbit despre statalitate pentru că forma de exprimare a voinței unui popor este realizarea unui stat în care să poată să traiscă și să se dezvolte. Popoarele fără state au fost urgisite de-a lungul istoriei. Poporul ales a pătimit doar pentru o vină imaginară și prin neștiința altor popoare. Dreptul de a fi în interiorul unui stat și de a trăi în pace trebuie să-l aibă orice popor de pe acest Pământ. Din păcate Istoria a fost nedreaptă cu poporul ales. Reușita excepționalismului israelian este întemeierea statului Israel și recunoașterea capitalei sale, Ierusalim.
Alexandru Cristian (scriitor, istoric, eseist și poet), specialist în istoria relațiilor internaționale (relații româno-americane, româno-israeliene, geopolitică și filosofie politică). Deține titlul de doctor în Informații și Securitate Națională și este autor al unor articole științifice în domeniul securității și apărării naționale, istoriei, geopoliticii, istoriei medicinei, relațiilor internaționale. Este cadru militar activ al Ministerului Apărării Naționale.


https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…






























