Ionel Șerb: „Cine n-a văzut muzeul satului din Sibiu, să-l vadă!”
Revin la Muzeul țăranului român de la Sibiu așa cum v-am promis. Pentru că trebuie să recunosc că ingniozitatea și inventivitatea tarnului român, în fapt a bunicilor și străbunicilor noștrii, pe mine chiar m-a fascinat. Nu degeaba poartă denumirea de Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra.
Muzeul „Astra” s-a inaugurat în 1963 sub numele Muzeul Tehnicii Populare. Are o suprafață de 96 ha fiind cel mai mare muzeu în are liber din România și unul din cele mai mari din Europa. Muzeul expune 400 de construcții tradiționale transferate de pe tot teritoriul țării conform unui proiect tematic aprobat de Academia Română în 1962. Muzeul este structurat pe sectoare și grupe tematice organizate în funcție de ocupații, meșteșuguri, instituții și edificii sociale. Ulița lemnarilor, ulița morilor, ulița olarilor, ulița pivelor, ulița minerilor, ulița tesătorilor, ulița fierarilor, ulița morarilor, lacul, scenă…
Nu va puteți închipuii cât de mult mi-a plăcut acest muzeu. Îl voi vizită, promit de fiecare dată când vom ajunge la Sibiu, rețineți, de fiecare dată, cu o condiție–să fie vremea bună! Este o oază de relazare pe care rar o mai găsești în orașele românești. Și pentru că inițial a fost denumit muzeu al tehnicii populare în această postare o să insist pe această latura, tehnică, ingeniozitatea și inventivitatea țăranului român. Dar haideți să încep: priviți cu atenție această poartă. Stăteam cu Ghiocel pe o băncuță în apropiere. Inițial m-am întrebat ce caută buturugă din dreapata deasupara gardului, ziceam că-i de decor…Ulterior când m-am ridicat în picioare mi-am dat seama că are un rol tehnic. Se comportă ca o contra greutate pentru poartă care se deschide prin rotire (nu prin ridicare că o barieră) rețineți. Am apreciat ca genială tehnica.
În imaginea de mai sus puteți observă cum în spate, ambele mori de vânt, au o prelungire de doi stâlpi în formă de V, de lungime apreciabilă (5-6m), care la îmbinare (în dreptul solului) sunt prevăzuți cu o roată (nu prea se vede în poză). Ideea este că partea de deasupra a morii urmărește direcția vântului iar roată din spate i-i permite rotirea mai ușoară a cupolei. În muzeu abundă morile pe apă una mai ingenioasă că alta, o să va prezint doar câteva, ele fiind foarte multe…
Această minunată locație cu moara de vânt, Gospodărie de pescari din Mahmudia, o localitate situată pe brațul Sfântul Gheorghe, unde în tinerețe mergeam destul de des la pescuit cu prietenii.
Vedeți acum și moara. Gardul și acoperișurile confecționate din stuf, specific zonei deltei.
Priviți această minunată fântână cu scripeți (vârtej) și tracțiune animală din Chirnogeni-Constanța. Calul sau vită roteau scripetele din fundal și prin tracțiunea animală se putea scote ușor și repede o cantitate mai mare de apă necesară adapatului
Un alt sistem care m-a impresionat este această moară care în momentele de seceta rezolva problema macinatului cu ajutorul unei greutăți mari ridicată cu un scripete cu roți dințate. Odată greutatea ajună sus coboară încetișor și pune în mișcare angreanjul roți de moară …Ingenios nu ?
Încă câteva mori peste care o să trec fără explicații
Un dispozitiv care m-a impresionat tocmai pentru că nu aveam cunoștință de cum se usucă prunele. Este un Cuptor de uscat prune în Bărbulețu-judetul Dâmbovița
În interior erau niște tăvi mari din lemn, supraetajate (să tot fi fost 8sau 10) pe care se așezau prunele. Bănuiesc că fiind vorba de cuptor, sub ele se făcea focul-deși nu cred-pentru că s-ar fi aprins tăvile, care erau din niște vergele de lemn…Mai jos o zdrobitoare de struguri-operație premergătoare producerii vinului
Această moară mi-a placut foarte mult. Este de undeva de pe Râul de Mori, priviti si voi ce tehnologie, o mareparte din piesele manufacturate sunt sculptate.
Și priviți detaliile de care va vorbeam
Gândiți-vă ce lemn și ce tehnologie era pentru ca acești zimți și pale–din lemn–să reziste timpului. Mi se par magnifice! Alte detali din aceeași moară…
Și mai jos o moară de mână cu transmisie prin curea…
O alta moară ingenioasă…
Cu acest Scranciob din Bicaz-Chei, judetul Neamt cu care se distrau sătenii în târguri și iarmaroace cuzeci poate chiar sute de ani înainte, încerc să închei deși nu v-am prezentat nici 25% (1/4) din ceea ce-am vazut.
Cu o ultimă invitație dezinteresată de a vizita acest minunat muzeu din Dumbrava Sibiului chiar închei. Nu inainte de a-mi ridica pălăria în fața inițiatorului acestui incredibil univers românesc, Dl. Cornel Irimie…înt-o prezentare făcută de către Paul Petrescu, Membru de Onoare al Academiei Romane.
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului