Discriminarea rasială (etnică) și de gen (sexuală) în sistemul de justiție penală. Discriminarea pozitivă (Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite)

Sistemul de justiție penală ar trebui să fie un pilon al societății care promovează echitatea, corectitudinea și respectul pentru toți cetățenii. Cu toate acestea, acest sistem se confruntă cu o problemă gravă și persistentă: discriminarea rasială și de gen. Aceste forme de discriminare afectează negativ femeile și alte minorități, subminând principiul fundamental al justiției egale pentru toți.

Discriminarea rasială în sistemul nostru de justiție penală se manifestă într-o varietate de moduri, de la profilarea etnică/rasială în stopurile de rutină ale poliției până la tratamentul inegal în timpul proceselor și aplicarea pedepselor. Acest model discriminatoriu este adesea rezultatul stereotipurilor negative și al prejudecăților profunde care încă persistă în sistemele de justiție de peste tot, nu doar de la noi.

O altă problemă este discriminarea de gen din cadrul sistemului de justiție penală. Femeile sunt adesea tratate în mod inechitabil în fața legii și sunt supuse unui tratament discriminatoriu în timpul anchetelor și proceselor. De asemenea, ele sunt victimele unei mai mari vulnerabilități la violență și abuz, cu multe cazuri de violență domestică și agresiuni sexuale rămase nedescoperite sau neincluse în actele de acuzare. Mai mult, în multe cazuri, judecătorii pot perpetua stereotipuri de gen și pot emite sentințe mai blânde pentru infractori de gen masculin decât pentru femei, în ciuda naturii infracțiunilor comise.

O consecință devastatoare a discriminării etnice/rasiale și de gen în sistemul de justiție penală este impactul asupra comunităților marginalizate. Aceste practici discriminatorii contribuie la perpetuarea inegalităților sociale și economice și creează un cerc vicios de sărăcie și excluziune. Persoanele afectate se confruntă adesea cu șanse reduse de ocupare a forței de muncă, acces limitat la educație și resurse și dificultăți în obținerea serviciilor de sănătate adecvate.

Pentru a aborda aceste probleme și a promova o justiție egalitară și echitabilă, este esențial ca autoritățile să ia măsuri concrete. În primul rând, este necesară o reformă amplă a sistemelor de justiție pentru a elimina practicile discriminatorii și pentru a promova educația și conștientizarea în rândul profesioniștilor din domeniul justiției. Profilarea rasială și de gen trebuie interzisă, iar eforturile trebuie concentrate asupra probelor și faptelor concrete în luarea deciziilor judiciare. În al doilea rând, trebuie să se investească în educație și sensibilizare a publicului cu privire la impactul discriminării rasiale și de gen asupra societății. Schimbarea culturală și socială este esențială pentru a contracara stereotipurile și prejudecățile care conduc la tratament inechitabil în sistemul de justiție penală.

În cele din urmă, consolidarea cooperării dintre organizațiile pentru drepturile omului și instituțiile de justiție este crucială. Ca și organizație non-guvernamentală jucam un rol important în monitorizarea și raportarea abuzurilor, în aducerea la cunoștință a cazurilor de discriminare și în solicitarea schimbărilor legislative pentru o justiție mai echitabilă, fără rezultate notabile, doar cu cazuri singulare, neavând suportul necesar. În concluzie, discriminarea rasială și de gen în sistemul de justiție penală este o problemă complexă și răspândită care necesită o abordare fermă și cooperativă. Prin adoptarea măsurilor necesare și prin promovarea unui angajament colectiv pentru dreptate și egalitate, putem aspira către un sistem de justiție mai corect și mai incluziv, care să servească cu adevărat interesele întregii societăți.

Discriminarea Pozitivă. Oportunități și Controverse

Discriminarea pozitivă a fost concepută ca o măsură compensatorie pentru a corecta dezavantajele sociale și economice cu care se confruntă anumite grupuri minoritare sau marginalizate din punct de vedere social sau istoric. Scopul său este de a asigura egalitatea de șanse, promovând diversitatea și incluziunea socială. Astfel, prin politici de discriminare pozitivă, aceste grupuri primesc un tratament preferențial în ceea ce privește accesul la educație, locuri de muncă sau alte oportunități. O formă controversată a acestei practici se regăsește în România, unde politici de discriminare pozitivă au fost aplicate pentru a facilita accesul romilor la instituții de învățământ superior unde beneficiază de locuri finanțate de la bugetul de stat.

Discuția în jurul discriminării pozitive stârnește controverse și opinii împărțite. Susținătorii acestei practici argumentează că ea reprezintă o modalitate eficientă de a adresa inegalitățile și discriminarea cu care se confruntă anumite grupuri, precum romii. Prin asigurarea accesului facil la educație și alte oportunități, se creează premisele unei societăți mai incluzive și diversificate. Este important să remarcăm că abordarea discriminării pozitive are intenția nobilă de a sprijini grupurile marginalizate în accesul la oportunități și resurse. Cu toate acestea, este crucial să se evalueze cu atenție fiecare măsură luată în cadrul acestei abordări, pentru a evita efectele secundare nedorite și pentru a asigura că drepturile tuturor indivizilor sunt respectate în mod adecvat. Astfel, discuția privind discriminarea pozitivă trebuie să fie însoțită de o analiză profundă a consecințelor și implicațiilor sale asupra societății în ansamblu.

Criticii discriminării pozitive susțin că aceasta poate duce la discriminarea inversă, unde membrii altor grupuri sunt dezavantajați din cauza tratamentului preferențial acordat unui grup specific. De asemenea, se ridică întrebări cu privire la meritocrație și justiție, deoarece candidații nu sunt evaluați în mod egal, iar unii ar putea obține locuri în licee sau facultăți fără a demonstra competențele necesare. Considerând situația actuală, este important să subliniem că utilizarea discriminării pozitive poate să ducă în unele cazuri la apariția unor situații paradoxale, precum toleranța sau acceptarea unor comportamente care pot fi considerate extrem de controversate, imorale sau chiar ilegale. De exemplu, există țări în care practici precum zoofilia sau pedofilia nu sunt considerate ilegale din prisma legislației, generând astfel o dezbatere profundă despre aspecte morale și etice. Acest fapt ridică întrebări cu privire la efectele pe termen lung ale discriminării pozitive și la modul în care aceasta poate influența dezvoltarea societăților moderne.

Discriminarea Pozitivă în România: Cazul Romilor

În România, politici de discriminare pozitivă au fost aplicate pentru a facilita accesul romilor la învățământul superior fără a participa la concursuri de admitere. Aceste măsuri au fost luate pentru a combate marginalizarea și discriminarea de care această comunitate a fost adesea victima. Pe de o parte, aceste politici au avut efecte pozitive, oferind oportunități de educație romilor care, în trecut, erau în mod constant excluși din sistemul de învățământ superior.

Romii („Nesedentarii”) și legi (cu caracter etnic) date special pentru ei!

Aceasta le-a permis să-și îmbunătățească șansele de a obține un loc de muncă și de a contribui la societate într-un mod constructiv. Pe de altă parte, aceste politici au generat și critici. Cei care se opun practicii susțin că ar putea exista riscul ca locurile în instituțiile de învățământ superior să fie ocupate de studenți fără a se ține cont de pregătirea și capacitățile lor academice. Astfel, ar putea exista întrebări privind calitatea și eficiența sistemului de învățământ.

Rromii – „nesedentarii” noștri români, coșmarul nostru, al francezilor ! (Corespondenă din Franța – prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al OADO – Națiunile Unite)

Rromii – „nesedentarii” noștri români și „blestemul Pamântului‟ francez! (Thomas CSINTA – Corespondentă din Franța – prof. dr. Thomas CSINTA)

Concluzii

Discriminarea pozitivă este o practică complexă, care își propune să corecteze inegalitățile și să promoveze incluziunea socială. Cu toate că aceste politici au contribuit la creșterea accesului romilor la educație, ele continuă să fie subiectul unor dezbateri intense. În această privință, este important să existe un echilibru între asigurarea egalității de șanse și menținerea standardelor academice. În cele din urmă, trebuie să fie găsite soluții care să susțină incluziunea și să ofere oportunități egale pentru toți cetățenii, indiferent de apartenența lor etnică sau socială. Prin adoptarea unor politici educaționale bine echilibrate și promovarea dialogului constructiv, România poate încuraja diversitatea și prosperitatea în societate.

Rromii noștri, „nesedentarii” lui Ion Iliescu (Corespondență din Franța – prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al OADO – Națiunile Unite)

Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Nota redacției (Thomas Csinta, Chief Editor)

Expresia „discriminare rasială” semnifică, așa cum este precizat în art.1 al Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, orice deosebire, excludere, restricție sau preferință întemeiată pe rasă, culoare, ascendență sau origine națională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în domeniile politic, economic, social și cultural sau în oricare alt domeniu al vieții publice.

Ziua de 21 martie este marcată, anual, ca ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale (International Day for the Elimination of Racial Discrimination) proclamată fiind prin Rezoluția Adunării Generale a ONU 2142/1966 pentru a atrage atenția asupra faptului că practicile discriminatorii sunt încă larg răspândite în multe părți ale lumii. Ziua de 21 martie a fost aleasă în memoria celor 69 de persoane ucise de poliție în anul 1990, în Sharpeville, Africa de Sud, în timpul unei demonstrații pașnice împotriva legilor care justificau apartheidul, adică politica de segregație rasială practicată până în anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane. De atunci, sistemul de apartheid din Africa de Sud a fost înlăturat, legile și practicile rasiste au fost eliminate în multe țări și a fost construit un cadru internațional pentru combaterea rasismului, ghidat de Convenția internațională privind eliminarea discriminării rasiale. Convenția a fost adoptată prin Rezoluția Adunării Generale a ONU 2106 (XX) din 21 decembrie 1965 și este de dorit o ratificare universală a acesteia, dar încă, în diverse regiuni, multe persoane, comunități și societăți suferă de nedreptatea și stigmatului pe care le aduce rasismul. Ziua de 21 martie marchează și începutul Săptămânii de solidaritate cu popoarele, care luptă contra rasismului și discriminării rasiale, marcată anual, la inițiativa Adunării Generale a ONU, începând cu anul 1979.

În afară de discriminare rasială și de gen, există însă și un alt tip de discrimare (importat din SUA), cunoscut sub numele de „Dispozitivul de discriminarea pozitivă” (o mișcare care urmărește să rectifice efectele discriminării negative din trecut și prezent, care constau în oferirea unui tratament diferit persoanelor și grupurilor marginalizate, cum ar fi femeile, minoritățile și persoanele cu dizabilități). Scopul acesteia este de a crea o societate unită și mai incluzivă, asigurându-se că toată lumea are șanse egale de a reuși, prin oferirea de oportunități și sprijin.

Se pare că această modalitate de a crea o societate armonioasă este eficientă, întrucât ajută la creșterea nivelului de reprezentare a grupurilor marginalizate în domenii în care acestea au fost excluse. În multe țări, aceste grupuri s-au confruntat cu discriminare și prejudecăți, care le-au împiedicat să aibă oportunități egale cu restul populației. Discriminarea pozitivă este văzută ca o modalitate de a ajuta la remedierea acestor dezechilibre. Unul dintre principalele beneficii ale acestui concept este că promovează diversitatea și incluziunea la locul de muncă, asigurând faptul că grupurile marginalizate au șanse egale de a reuși. Se dorește ca mediul de lucru să fie plăcut, iar oamenii să fie analizați prin prisma perspectivelor, valorilor și experiențelor proprii, nu din perspectiva unor stereotipuri. Odată ce efectele discriminării negative sunt ignorate, angajatorii se pot concentra exclusiv pe calitățile și potențialul fiecăruia, ceea ce crește șansele ca persoanele marginalizate să poată reuși în viață. Astfel, caracteristicile unice ale fiecăruia vor începe să fie apreciate, iar acest lucru duce la un loc de muncă mai productiv, unde ideile și soluțiile sunt generate de mai multe persoane, cu perspective și concepții diferite. De asemenea, discriminarea pozitivă ajută la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru aceste persoane marginalizate. Acest lucru ajută la înlăturarea barierelor și promovează egalitatea, care este esențială pentru o societate echitabilă. Mișcarea aduce o serie de beneficii în plan personal, pentru fiecare individ care scapă de efectele discriminării. Persoanele care se bucură în sfârșit de egalitate și tratament corect vor avea mai multă încredere de sine și se vor simți puternice. Odată cu aceste schimbări, vor reuși să se facă auzite și să se pună în valoare, ceea ce le va fi de folos atât în viața profesională, cât și socială și personală. Fiecare dintre noi ar trebui să luăm atitudine și să combatem repercusiunile pe care discriminarea negativă le-a adus asupra societății. La cursurile de dezvoltare personală organizate de Success Academy ai oportunitatea de a învăța inclusiv cum să eviți stereotipurile, adică să tratezi fiecare om în mod egal, indiferent de etnie, culoare a pielii, gen sau alte criterii ce nu țin de personalitatea sau valorile sale. Prin schimbări mici, de la faptul că lași o fată să joace fotbal sau incluzi o persoană de culoare în grupul tău, devii un exemplu pentru cei din jur și încurajezi astfel de practici.

Argumentele discriminării pozitive pentru obținerea de oportunități egale

Argumentul 1: Integrarea categoriilor defavorizate. Principalul scop al discriminării pozitive este acela de a integra pe piața muncii persoane ce aparțin unui grup etnic ce a fost discriminat în trecut. Cea mai mare problemă de care aceștia se lovesc este faptul că ei nu pot fi angajați sau nu mai pot promova după un anumit nivel, fiind aleși candidații ce aparțin unui grup majoritat social. În timp, un număr din ce în ce mai mare de oameni provine dintr-un grup ce a fost sau este discriminat, astfel că șansa lor pe piața muncii scade semnificativ strict pe criterii etnice și arată că încă există o puternică inegalitate pe care aceștia o resimt. De aceea, discriminarea pozitivă este singura măsura prin care poți oferi șanse egale de angajare și de a ajunge în timp la o mai bună integrare și cooperare socială.

Argumentul 2: Creșterea reprezentativității. La nivelul reprezentativității în instituțiile statului, există o problemă foarte mare pentru că interesele minorităților sau anumitor categorii sociale nu sunt suficient de bine reprezentate, pe motiv că nu capătă suficient capital și încredere politică din simplul motiv pentru că sunt priviți ca fiind indivizi mult mai puțin capabili. O soluție pentru a combate acest lucru a fost introducerea cotelor obligatorii în unele state ale Europei, cum ar fi Norvegia și Danemarca, ce obligă ca un numar minim de 30% din totalul parlamentarilor să fie femei. Se asigură astfel faptul că deciziile politice la nivel de stat sunt luate în concordanță cu dorința unei categorii mai diverse de oameni, respectând astfel mult mai bine interesele societății.

Argumentul Opozitie: Adâncirea diviziunii sociale. Este regretabil faptul că anumite categorii sociale au fost discriminate în trecut, dar această măsură ar face doar să adâncească problemele deja existente. Din punct de vedere principial, este imoral să schimbi sistemul de selecție avantajând pe cineva strict după trecutul său în societate, pentru că acest lucru, pe termen lung, duce la o și mai mare diviziune în societate. Populația care a pierdut locul de muncă din cauza discriminării pozitive va dezvolta o ură față de cei avantajați, astfel că toată societatea va avea de suferit. De aceea, cea mai bună metodă este ca aceste persoane să fie integrate treptat pe piața muncii, pentru a nu crea o mentalitate discriminatorie la nivelul societății.

„Fără discriminare pozitivă”

O decizie recentă a Curții Supreme a Statelor Unite (SCOTUS)–salutată de conservatori și criticată de progresiști (inclusiv de președintele Biden)–a interzis discriminarea pozitivă la admiterea în universități. Ideea este că membrii așa-numitelor minorități defavorizate pe motive etnice sau rasiale (mai ales negri sau latino) nu vor mai putea primi puncte în plus pentru a fi admiși ori locuri preferențiale sub o formă sau alta. Se inversează astfel o politică de decenii a universităților americane.

Nu mă consider un conservator; totuși, am susținut de mult timp (în Turnirul khazar) că discriminarea pozitivă (ca și cea negativă, desigur) este inacceptabilă din perspectiva unei societăți liberale, unde educația și știința se întemeiază pe raționalitate și individualitate. Sînt, pe de altă parte, conștient că este de datoria aceleiași societăți să caute să elimine inegalitățile excesive de start, datorate condiției sociale, etnice sau economice precare a candidatului prin diferite programe ajutătoare. Ele ar trebui adresate însă candidaților în prealabil și în afara concursului. În cel mai bun caz, anumite avantaje ar putea fi acordate pe o bază strict individuală și în urma unei analize de caz. Dar intervenția directă în competiție, alterarea rezultatelor prin „săltarea” automată a candidatului negru, să zicem, deasupra celui alb sau asiatic, numai fiindcă acela era negru, distruge însuși sensul competiției (examenului): într-adevăr, aceasta se bazează pe principiul că toți candidații, odată intrați într-un anumit concurs, au același drept de a lupta pentru victorie. E acesta un drept al omului, inerent libertății și egalității persoanei, văzute ca însușiri esențiale și nu contingente. Iată primul meu argument–discriminarea pozitivă distruge competiția în mod sistematic și o face nu doar inutilă, dar și absurdă, astfel încît păstrarea formală a ei în continuare e o ipocrizie și, totodată o contradicție logică.

Sînt apoi unii care susțin că discriminarea pozitivă ar avea ca scop nu atît compensarea injustițiilor din trecut, cît realizarea unei mai mari și mai echitabile diversități sociale (să existe în diferite medii universitare mai mulți negri, mai multe femei, mai mulți gay etc., cel puțin în proporție egală cu ponderea acestor grupuri în populația generală). Acum, dacă cei care susțin o asemenea diversitate cred că cei în cauză au merite proprii reale care i-ar califica oricum pentru locurile respective, faptul că ei totuși alterează competiția nu face deloc bine nici măcar celor pe care vor să-i susțină favorizîndu-i prin discriminare pozitivă. Într-adevăr, o diversitate realizată formal nu va mulțumi nici pe beneficiari și nici nu va convinge pe critici sau pe rivali. Aceștia din urmă vor nega meritele primilor, care nu vor avea cum să le demonstreze (chiar dacă ele există), de vreme ce n-au fost acceptați pe baza lor într-un concurs onest. Iar dacă cei avantajați prin discriminarea pozitivă (sau unii dintre ei) totuși nu au merite suficiente, corespunzătoare poziției dorite, atunci la neajunsurile de mai sus se adaugă și declinul calității corpului academic și perpetuarea unei minciuni sociale. (…)

Notă. Articolele Lordului Florentin Scaletchi  în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)

Articole asociate

Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, o realitate înfricoșătoare, dar și un apel la acțiune și solidaritate. „Ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane” (Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite)

Rromii noștri, membri vulnerabili ai Diasporei Române (Partea 1) – „Nesedentarii” (Mondo Police – Europol – Interpol, corespondență din Franța – prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Rromii noștri, membri vulnerabili ai Diasporei Române (Partea 2) -„Euroșatra” (Romeurope) – „Structura (organizatorică) de algebră” a (eu)rromilor (Mondo Police – Europol – Interpol, corespondență din Franța – prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Rromii noștri, membri vulnerabili ai Diasporei Române (Partea 3) -„Blestemul pământului francez” (Mondo Police – Europol – Interpol, corespondență din Franța – prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Nota redacției

Onița Mureșan – Autoportrete de flori. Corespondență de la Mihai Vasile – Sângealb (publicist și fotograf, senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Credința simplă. Tinda Raiului de la capătul lumii – Biserica opulenței sau ferma lui „Gigi Becali” (Corespondență de la Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață)

„Complicele meu, Urmuz”, Editorial – Revista de Cultură „Curtea de la Argeș” (Corespondență de la Acad. Gheorghe Păun – Redactor șef)

Ce ne desparte și ce ne unește (Corespondență de la poetul și traducătorul trilingv brașovean Dr. Dr. Christian W. Schenk, membru al USR, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondentul permanent al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Gabriel Grama revine pe pământ românesc. Corespondență de la Mihai Vasile – Sângealb (publicist și fotograf, senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Ziua Națională a Franței. Măsuri drastice din partea autorităților franceze (centrale și locale) după moartea adolescentului franco – algerian Nahel Merzouk la Nanterre (Métropole du Grand Paris)

Drama de pe Bulevardul La Défense de la Nanterre (Métropole du Grand Paris). Moartea adolescentului franco – algerian Nahel (Naël) Merzouk – o crimă (asasinat) cu caracter rasial (conform organizațiilor musulmane și ale drepturilor omului) sau legitimă apărare din parte polițistului – motociclist Florian Menesplier (conform sindicatelor de poliție și organizațiilor de extremă dreaptă)? Consecințele evenimentului dramatic. În căutarea adevărului istoric.

Muzeul muntelui de la poalele masivului Parâng – un muzeu la înălţime (Corespondență de la Mihai Vasile – Sângealb, publicist, senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

„USR (Uniunea Scriitorilor din România) se autosuspendă”, „Călăuza” și „Singurătatea valorii” (fragnente din cartea „Istoria literaturii neînregimente” a lui Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor în viață) cu dedicatție poetului, eseistului și traducătorului trilingv Dr. Christian W. Schenk (corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului)

„Masoneria trebuie să slujească România” (Corespondență de la Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață)

Cours Prépa (CPGE – MPSI – 6). Subiecte de fizică specială pregătitoare pentru concursurile de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (Grandes écoles d’ingénieurs). Electrostatică – Electricitate („Levitație prin interacțiune electrostatică”, „Reglarea automată a temperaturii, utilizarea unei termistanțe”, „Filtru cu structură Rauch”)

Cours Prépa (CPGE – MPSI – 10). Subiecte de matematici generale (superioare & speciale) pregătitoare pentru concursurile de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (Grandes écoles d’ingénieurs). Grupuri simetrice (enunțuri & soluții)

Nume și titluri ale Bibliei (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița, economist, filosof și scriitor)

În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului. Dialog cu eruditul promotor (franco – român) al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană „Soleil de l’Est” (Partea 4 și integral)

Rinocerul: „Batalionul de elită din Istoria literaturii neînregimentate a celui mai prolific scriitor român ‒ Grid Modorcea” (corespondent permanent și membru al Staff-ului Jurnalului Bucureștiului)

„Excesele românismului” și „Seriozitatea lui Eminescu” (fragnente din cartea „Istoria literaturii neînregimente” a lui Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor în viață) cu dedicație Simonei Lazăr – Țigău (poet, prozator, eseist, jurnalist și eminescolog, bibliotecarul casei de cultură „Carmen Sylva” din Sinaia, corespondentul Jurnalului Bucureștiului)

Interviul realizat pe tema asasinării profesorului Ioan Petru Culianu, în cadrul emisiunii „Dezbaterea de luni” (RadioPunctLondra), de către Geo Scripcariu (realizator – corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului), cu jurnalistul Petre M. Iancu

„AI sau A nu I?”, Editorial – Revista de Cultură „Curtea de la Argeș” (Corespondență de la Acad. Gheorghe Păun – Redactor șef)

Muzeul muntelui de la poalele masivului Parâng – un muzeu la înălţime (Corespondență de la Mihai Vasile – Sângealb, publicist, senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Sociologia matematică și rolul ei în structurile de date ale noii ordini mondiale. „Mecanica socială” a Acad. prof. Spiru Haret – precursor al (psiho)sociologiei matematice (dedicat Generalului Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române 1880)

Cu nostalgie, Sri Lanka – fosta insulă Ceylon, „Insula surâsului și a pietrei lunii”

„Ma thèse en 180 secondes” (Teza mea de doctorat în 180 de secunde) cu profesorul Mohamed Ketata, directorul Biroului pentru Europa Centrală și Orientală al AUF (Agenția Universitară a Francofoniei) și Conferința Alianței Franceze de la Pitești

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Concours „Pérpa HEC” (Economique et Commerciale). Fusion des épreuves mathématiques HEC (École des hautes études commerciales de Paris – HEC European business school) et ESSEC (École Supérieure des Sciences Economiques et Commerciales – ESSEC Business School). Enoncés. Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies & Maths Appliquées)

Concours „Prépa Ecricome” (Les Grandes Ecoles de Commerce et Management – EM Sstasbourg,  KEDGE Business School, Montpellier Business School, NEOMA Business School, Rennes School of Business). Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies)

„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)