1.jpg)
Diferențele dintre români și unguri nu sunt mai mari decât cele dintre alte națiuni europene cu istorii complicate. Ceea ce contează este cum vor alege să-și gestioneze trecutul pentru a construi un viitor mai stabil. Istoria le-a separat de multe ori, dar geografia și provocările actuale le obligă să colaboreze. Relația dintre România și Ungaria este una complexă, marcată de istorie, identitate și influențe culturale reciproce. De-a lungul timpului, aceste două țări au fost unite de geografie, dar separate de limbă, cultură și percepțiile asupra trecutului. Totuși, paradoxal, ele împărtășesc mai multe asemănări decât ar părea la prima vedere.
Cea mai evidentă și profundă diferență dintre cele două țări este limba și originea etnică. România face parte din familia țărilor cu limbi romanice, limba română având rădăcini latine puternice, influențate de substratul dac, precum și de influențe slave, grecești și turcești, pe când Ungaria este o țară cu anomalie lingvistică în Europa Centrală și de Est, făcând parte din familia limbilor fino-ugrice. Limba maghiară nu are legătură cu limbile slave, germanice sau romanice din jur, fiind înrudită cu limbi precum finlandeza și estoniana. Această diferență fundamentală de limbă și cultură a creat de-a lungul timpului bariere semnificative de comunicare, dar și o conștiință distinctă a apartenenței naționale. România și Ungaria au avut evoluții istorice distincte, chiar dacă au fost de multe ori implicate în aceleași evenimente geopolitice. Ungaria a fost un regat medieval puternic, fondat de Ștefan I (Sfântul Ștefan) în anul 1000.
Până în 1526, a fost o mare putere europeană, dar cucerirea otomană și mai târziu dominația habsburgică au schimbat fundamental soarta sa iar România nu a fost un stat unificat în Evul Mediu, ci un ansamblu de voievodate autonome–Țara Românească, Moldova și Transilvania. Primele două au fost vasale Imperiului Otoman, în timp ce Transilvania a fost un principat autonom sub suzeranitate otomană și influență habsburgică. În timp ce Ungaria și-a pierdut independența timp de secole, România a reușit să-și păstreze o anumită autonomie sub dominație otomană, iar în secolul XIX a devenit un stat unificat.
Unul dintre cele mai sensibile puncte de divergență dintre România și Ungaria este Tratatul de la Trianon (1920). Pentru România, acest tratat a oficializat Unirea Transilvaniei cu România, considerată o realizare istorică națională, un pas spre consolidarea statului român modern. Pentru Ungaria, Trianon a reprezentat o tragedie națională, deoarece Ungaria a pierdut două treimi din teritoriul său istoric, inclusiv Transilvania, ceea ce a lăsat o minoritate maghiară semnificativă în afara granițelor Ungariei.
Această rană istorică este încă vie în discursul politic ungar, iar naționaliștii unguri consideră că acest act a fost nedrept. În schimb, România susține că unirea Transilvaniei a fost un act legitim de autodeterminare. România este predominant ortodoxă, ceea ce îi conferă o legătură spirituală și culturală mai puternică cu țările din Balcani și cu lumea slavă, pe când Ungaria este predominant catolică, ceea ce o apropie cultural de Europa Centrală și de tradițiile occidentale. Această diferență religioasă a influențat și organizarea socială și politică a celor două țări de-a lungul timpului.
În ciuda diferențelor istorice și culturale, România și Ungaria au mai multe puncte comune decât s-ar crede la prima vedere. România și Ungaria sunt țări vecine, iar acest lucru a determinat de-a lungul secolelor schimburi economice, culturale și politice. De la influențele culinare până la arhitectura urbană a marilor orașe, cele două țări au împărtășit mai multe elemente comune decât s-ar fi crezut. Cluj-Napoca, Oradea sau Timișoara sunt exemple de orașe cu influențe arhitecturale austro-ungare puternice, și bucătăria românească și maghiară au multe preparate similare, cum ar fi gulașul, paprikașul, sarmalele și plăcintele tradiționale. Atât România, cât și Ungaria au fost parte din blocul comunist după cel de-al Doilea Război Mondial. Ungaria a fost sub regimul lui János Kádár, care a introdus o formă mai „relaxată” de comunism, cunoscută sub numele de „Gulasch-Kommunismus”. România, în schimb, a fost guvernată de Nicolae Ceaușescu, care a impus un regim represiv și izolaționist.
După căderea comunismului în 1989, ambele țări au trecut printr-un proces dificil de tranziție spre democrație și economie de piață, confruntându-se cu corupție, instabilitate economică și migrație masivă. Ambele țări au devenit membre NATO și UE, Ungaria în 1999 și România în 2004 (NATO) și 2007 (UE). Aceasta le-a plasat pe o traiectorie comună în ceea ce privește securitatea și economia europeană. Chiar dacă abordările politice diferă (Ungaria având un guvern naționalist sub Viktor Orbán, iar România un parcurs pro-european mai stabil), ambele țări sunt influențate de aceleași procese globale și regionale. România și Ungaria sunt două țări fundamental diferite din punct de vedere lingvistic, istoric și religios, dar care împărtășesc aceeași regiune, aceeași istorie comunistă și aceleași provocări post-comuniste. De-a lungul timpului, rivalitățile istorice au fost alimentate de naționalism și de viziuni diferite asupra trecutului. Cu toate acestea, realitatea contemporană impune o cooperare economică, politică și culturală!
Dr. Christian Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat) coresopondent extern și membru în Staff al Jurnalulului Bucureştiului
Articole asociate
Notă. Alte articole ale scriitorului și poetului trilingv brașovean Christian Schenk în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] „Două țări diferite și totuși asemănătoare” – Țara mea natală și țara mamei mel… […]