Contul meu de facebook era să fie deturnat, din Vietnam, de undeva de lângă Hanoi. Am activată autentificarea în două trepte, altfel nici nu aveam cum să aflu de faza cu Hanoi/Vietnam. De pe telefon nici nu mai puteam intra pe fb, contul nu mai recunoștea e-mail, număr telefon, nimic. După câteva ore, de pe computerul de acasă, am reușit să îl recuperez, cu parola nouă. E o senzație aparte să îți vezi blocată... identitatea virtuală. Cam la fel de vulnerabile sunt toate în era asta digitală. Site-uri web, bloguri, pagini facebook, canale youtube șamd. Doar te trezești că nu mai exiști online. Nu că ar mai conta atât de mult facebook, că oricum a decăzut mult de tot, dar… când nu mai ai nici asta… Ca și cum ai rămâne o vită pe câmp. Un oarecare animal.
Am auzit că o firmă din Satu Mare, care se ocupa de afaceri în turism, avea o pagină fb cu circa 40.000 de urmăritori. Doar că odată a fost deturnat contul lor. Și după 2 ani de încercări de a îl recupera, rezultatele sunt zero barat. Cred că îți este clar că asta poate aduce ușor o afacere în pragul familentului, când se bazează pe dezvoltarea unor aspecte de marketing digital care sunt pe de o parte vulnerabile, pe de altă parte la cheremul unor decizii ale unor angajați de la ceva corporații care dețin platforme de comunicare, sau setări făcute de terți la tot felul de algoritmi de care depinde toată afacerea.
În plus, am văzut o emisiune în care se analiză cum inteligența artificială (AI) poate decripta în timp destul de scurt cam orice parole. Odată cu creșterea capacității de procesare a datelor, nu doar că devine computerul respectiv capabil să testeze catralioane de variante, dar învață, intuiește patternurile de creare a parolelor de către mintea umană. În emisiunea respectivă se zicea că un computer serios dotat cu programe de inteligență artificială poate decripta parole standard ale oamenilor cam între un minut și jumătate de oră. Doar să se dorească să se afle de chestiile tale.
Dacă te gândești că sunt sparte site-urile și bazele de date ale firmelor de securitate cibernetică, ale guvernelor și ale agențiilor de informații, ale ministerelor apărării din state dezvoltate, îți dai seama că de facto funcționalitatea și siguranța uneltelor tale este temporară, cât timp nu deranjezi pe nimeni sau ești mult prea nesemnificativ, sau ai noroc să nu pici e fraier. Poți crește oarecum gradul de securitate, prin parole aberant de complexe, dar la o adică, tot are cineva cheia la intregul sistem, chiar și la cel care deține datele tale de logare și parolele. Așa că asta este realitatea, cu asta trebuie să trăim. Brave new world.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la„ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Nota redacției
În informatică, inteligența artificială (IA) este inteligența expusă de mașini, spre deosebire de inteligența naturală, expusă de oameni și de unele animale. Informatica definește cercetarea IA ca studiu al „agenților inteligenția”: orice dispozitiv care își percepe mediul și efectuează acțiuni care maximizează șansa de a-și atinge cu succes obiectivele. Mai exact, Kaplan și Haenlein definesc IA ca fiind „capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”. Termenul „inteligență artificială” este utilizat colocvial pentru a descrie mașinile care imită funcțiile „cognitive” pe care le asociază oamenii cu alte minți umane, cum ar fi „învățarea” și „rezolvarea problemelor”. Întrucât mașinile devin din ce în ce mai capabile, sarcinile considerate a necesita „inteligență” sunt deseori eliminate din definiția IA, un fenomen cunoscut sub numele de efectul IA. O observație în teorema lui Tesler spune că „IA este ceea ce nu a fost încă făcut”. De exemplu, recunoașterea optică a caracterelor este adesea exclusă din domeniul AI, după ce a devenit o tehnologie de rutină. Capacitățile moderne ale mașinilor clasificate în general ca IA includ înțelegerea vorbirii umane, concurarea la cel mai înalt nivel a unor sisteme de jocuri de strategie (cum ar fi șah și go), autovehiculele autonome și rutarea inteligentă în rețelele de distribuție a conținutului, și simulările militare.
În practică (realitatea care ne înconjoară), Inteligența artificială (AI/Artificial Intelligence) este o disciplină vastă care urmărește să înțeleagă și să proiecteze sisteme care prezintă proprietăți ale inteligenței, emblematică și definitorie fiind capacitatea „de a învăța”, adică de a obține cunoștințe din date. Este o definiție amplă care în niciun caz nu acoperă complexitatea acestui domeniu. În „Artificial Intelligence: A Modern Approach”, autorii Peter Norvig și Stuart Russell scriu că inteligența artificială este „studiul agenților care primesc percepții din mediul înconjurător și, prin analiza acestora, reușesc să efectueze acțiuni”.
Explozia recentă a progreselor din acest domeniu se datorează, primul rând, unui subansamblu al inteligenței artificiale–învățarea automată și, în special, a dezvoltării tehnicilor de învățare profundă, în care computerele sunt programate „să învețe” asociații pe baza unor cantități foarte mari de date brute introduse, cum ar fi pixelii imaginilor digitale. Sistemele de învățare profundă au început să fie aplicate pe scară largă, stabilind noi repere în diferite domenii de activitate în care datele digitale joacă un rol esențial, existând un stimulent economic major în ceea ce privește automatizarea sarcinilor și predicția diferitelor răspunsuri: un robot n-are nevoie de salariu, nu cere zile libere și poate lucra chiar și 24 de ore pe zi.
Ultimele articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter
Dr. biolog Péter Lengyel (expert în conservarea biodiversității): „Homocromia în contextul evolutiv”
Articole asociate
Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
