Cea mai simplă versiune a analfabetismului funcțional este cazul în care persoana știe să citească, dar nu are capacitatea de a înțelege sensul unui text citit; deși poate chiar reproduce textul, nu percepe ideile profunde, contextul și esența textului respectiv. Deoarece sistemul de educație din zona noastră se bazează foarte mult pe reproducerea papagalicească a textelor–și evită gândirea critică rațională, la care se mai adaugă o masivă îndoctinare religioasă cu cele mai absurde tâmpenii predate ca adevăruri, ai putea deduce că analfabetismul funcțional care afectează o mare parte a populației este efectul direct al sistemului. Ca efect al analfabetismului funcțional viziunea individului despre lume este foarte șubredă în comparație cu etapa istorică în care civilizația lumii vestice se află azi. Oameni europeni care în secolul 21 cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, că biserica nu greșește niciodată și multe altele de acest gen…. au un primitivism incredibil și nu e de mirare că pot să fie manipulați la modul penibil de orice fel de șarlatani, de eventuale activități de tip război hibrid, fie ele managerizate de actori statali din Rusia, din SUA sau de la Brussel, sau orice fel de alte entități mai difuze. În lumea civilizată, primitivismul și manipulabilitatea populației este percepută ca o vulnerabilitate strategică; când proporția celor săraci cu duhul este foarte mare, riscul unor derapaje este uriaș.
Cum de se ajunge ca o țară să aibă o proporție atât de mare de inculți, ignoranți, de înapoiați cu gândire medievală bazată pe superstiții, de oameni care nu au nimic de a face cu gândirea rațională, capacitatea de analiză critică a situației și abordare științifică a subiectelor de care depinde viața noastră? Cred că este evident că nu e doar vina profesorilor, sau doar a familiei, sau doar a mass-media șamd; este un context societal cu apă stătută cu miros învechit și putred, cu behăiturile soboarelor de preoți la deschiderea anului școlar, cu tone de bani publici pentru a ridica o catedrală comunistoid-megalomană în secolul 21 în Uniunea Europeană (în timp ce se taie banii de alocație de hrană pentru copiii care au HIV-SIDA). Societățile umane au tendința de a persista pe traiectorie, iar dacă traiectoria este cea a ignoranței, a antiștiinței și pro-superstițiilor, acestea rămân caracteristicile de la generație la generație. Se selectează cei de tipul și asemănarea lor, se perpetuează aceeași abordare, ajung în poziții cheie în societate tot felul de retardați sau care fac pe retardații să fie pe placul maselor în alegeri democratice.
Îmi aduc aminte de o dezbatere dintre doi candidați la funcția de președinte a României în 1996, geologul profesor universitar și rector al Universității București la vremea respectivă, dr. Emil Constantinescu, și fostul comunist Ion Iliescu, inginer hidrotehnist cu studii la Moscova. „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Asta este întrebare pe care să o pună un dr. geolog, care teoretic a înțeles istoria naturală a Planetei în context larg, inclusiv formarea de miliade de galaxii, fiecare cu miliarde de stele, unele cu planete de genul Pământului; tectonica globală, încrețirea munților și vulcanismul, seriile succesive de fosile ale unor vietăți din ce în ce mai complexe, marile extincții globale, modul în care noi am ajuns ceea ce suntem azi? Analfabetism funcțional înseamnă că ai citit dar nu ai înțeles mai nimic din esența textului.
Deși nu este singurul vinovat, sistemul de învățământ este printre principalele cauze ale analfabetismului funcțional. Să luăm spre exemplu predarea biologiei. Printre profesorii/profesoarele de biologie foarte multe, mai ales femei, sunt religioase, și chiar puternic îndoctrinate cu idei pocăite; am văzut exemple destule; adică, nu au nimic de a face cu evoluționismul, cu abordarea științifică a fenomenului vieții; în științele biologice firul roșu, singurul care dă sens multitudinii de date empirice este constatarea evoluției; este singurul concept esențial al științelor vieții, fără de care toată povestea cu natura, inclusiv cu ființa umană, este o jalnică colecție de timbre. Atunci când ai în sistemul de învățământ un procent consistent de profesori de științe ale naturii care nu au ajuns la conștientizarea acestei esențe a fenomenului vieții… la ce te poți aștepta? Bine, clar nu e doar vina lor ca persoane că au trăit în medii șubrede intelectual, zone marginale unde gândirea critică este în umbra miturilor și superstițiilor de toate felurile, că nu au avut legătură cu știința, că au fost de mici îndoctrinate religios și au ajuns cumva în mod ciudat să memoreze elemente din biologie ca niște papagali și să devină profesori/profesoare în domeniul acesta….dar…efectul activității lor profesionale timp de o viață este catastrofal. Acești profesori de biologie îndoctrinați religios taie șansa elevilor/studenților de a ajunge să gândească rațional în privința subiectului vieții. Bazând cunoașterea pe acest sistem de învățământ, absolut deloc nu e o mirare că sunt atât de mulți cei care ajung analfabeți funcțional. Oameni în toată firea, bine îmbrăcați, unii chiar cu mari succese financiare, dar din punct de vedere intelectual sau cultural la nivelul pitecantropilor.
Un sistem de învățământ modern bazat pe mentorat, este o schimbare profundă față de sistemul învechit în care profesorul știa totul (sau făcea pe grozavu’, dar de fapt era paralizat de teamă să nu i se pună o întrebare la liber…la care putea să răspundă dar prin represalii). În acest sistem modern profesorul trebuie să învețe în paralel cu elevii/studenții, nu doar pentru:
- 1. a își actualiza și împrospăta cunoștințele, a se pune în simbioză cu subiectele de actualitate, a nu rămâne penibilul papagal care timp de zeci de ani recită sau dictează sau citește un curs care demult nu mai are nimic de a face cu lumea momentului…dar și pentru
- 2. a dezvolta noi metode pedagogice, mai adecvate mentalului generațiilor actuale. Oricum, falia dintre generații crește și tot crește, odată cu dezvoltarea din ce în ce mai rapidă a societății, odată cu schimbările tehnologice și de mentalitate; pentru a păstra punți de legătură între aceste generații separate de falie, profesorul trebuie să aibă tactul, inteligența, dibăcia să păstreze deschiderea și comunicarea… ceea ce nu se poate impune cu forța. De altfel, impunerea cu forța a predatului unor subiecte care nu prezintă interes pentru elevi și studenți a contribuit masiv la ceea ce se numește analfabetism funcțional.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), născut în 1973 la Sighetul Marmației este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume publicate „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Bibliografie
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea I)
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea a II-a)
- Grindul Lupilor–o minune a naturii incredibil de frumoasă
Notă. Articolele lui Peter Lengyel în Jurnalul Bucureștiului
Articol asociat












































