








OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației


Avem în aceste prime imagini un exemplar din genul Carabus, din bazinul Ronișoara, Maramureș; mai 2026. Carabus (Eucarabus) ulrichii ulrichii Germar, 1824; este un mascul; putem zice asta pe baza opiniei unor persoane care se ocupă de acest gen și care au făcut afirmații publice pe grupuri online, văzând imaginile în cauză: Ief Peeters, Roberto Bartoloni, Panin Ruslan, Θάνος Τάδε; de altfel, o altă persoană considera că este vorba de Carabus cancellatus, pe baza unei poze din lateral, deci imagine nu atât de relevantă.

Pentru a avea o imagine clară cu un astfel de animal, aparatul face o serie lungă de poze decalate câte un pic, din care un soft recompune imaginea, din feliile clare din fiecare imagine inițială. Problema este că un animal viu se și mișcă, își mai schimbă poziția, își aranjează antenele șamd; cea mai mică schimbare a poziției compromite seria de imagini… așa că e nevoie de destul de multe încercări ale căror rezultat se vede doar la final, pe monitorul mare. Când și când poate să iasă o imagine mai decentă, în rest… pierdere de vreme. Poți spera că măcar în unele serii animalul a stat calm și aparatul a reușit să tragă informația de care e nevoie. Dar ceea ce e clar e că altfel nu se pot obține astfel de imagini, în care vietatea să se vadă în reala ei splendoare.

În Munții Igniș, undeva pe traseul dintre Cheile Tătarului și stațiunea Izvoare am observat un gândac care era interesat de dejecțiile oilor care au trecut prin zonă. Era evident un scarabeu sau gândac de bălegar. Când îi zici scarabeu, îți aduci aminte de abordarea egiptenilor antici care considerau scarabeul un fel de zeitate; dacă îi zici gândac de bălegar, își aduci aminte de abordarea mai realistă din zonele noastre. Nu știu care e mai bună variantă. Eu aleg să îi zic scarabeu, să îl scot cumva din bălegarul de care este iremediabil atras.

Am făcut o serie de imagini cu exemplarul în cauză. Cu ajutorul dat de Denis Keith, exemplarul este încadrat la specia numită Anoplotrupes stercorosus (Scriba, 1791). În engleză se numește Woodland Dor beetle. Îi putem zice scarabeul de pădure. E interesant să îl vezi de aproape. Pe lângă ridurile longitudinale de pe elitre (aripile chitinoase), această specie are și riduri transversale, prin care se deosebește de Geotrupes stercorarius, un alt scarabeu care trăiește prin Europa.

Dintre speciile genului Carabus prezente în Maramureș, Carabus coriaceus este cel mai ușor de recunoscut, în primul rând după dimensiunea mai mare decât a celorlalte specii ale genului, apoi prin elitrele care au un aspect asemănător cu pielea, de unde și denumirea engleză a speciei: leather beetle; în maghiară denumirea ei face referire tot la piele: bőrfutrinka. Specia este activă noaptea, când vânează melci, râme, larve de insecte sau insecte adulte. Ziua stă ascuns sub bușteni, prin găuri în pământ, printre pietre etc.


Carabus (Hygrocarabus) variolosus Fabricius, 1787. În maghiară se numește vízi futrinka, adică carab de apă. În română i se încearcă câteva denumiri, precum carabul de pârâu, carabul amfibiu, carabul de apă.

Un coleopter prădător care își duce viața pe la marginea apelor din zone de munte; preferă zone ripariene de-a lungul pâraielor cu soluri umede și vegetație mai puțin abundentă (Matern et al., 2007; Tyszecka et al., 2023), dar a fost semnalată și din tinoave și de la marginea acestora (Brigi´c et al., 2017). Adulții vânează în apă și în vecinătatea ei, mai ales pe timp de noapte; larvele sunt și ele prădătoare; specia se hrănește atât cu nevertebrate mai ales acvatice cât și cu mormoloci de broaște, chiar pești mici (Turin et al., 2003). Adulții se pot observa între aprilie și iunie; din ouăle depuse larvele apar în august; iernarea se face în lemne putrede sau în sol (Drovenik & Pirnat, 2003). În iulie adulții intra în diapauză, iar după iernare, în primăvară unii dintre ei ajung să se reproducă, împreună cu exemplarele tinere care sunt în primul lor an de viață (Matern et al., 2008). Unele exemplare adulte apar toamna, după metamorfozare, și imediat întră în iernare.

Din 2004 C. variolosus este inclusă pe anexa II și IV a Directivei Habitate a UE (specie Natura 2000 având cod 4014); specia este considerată indicator al habitatelor naturale bine conservate; este periclitată de degradarea habitatelor. Complexul Carabus variolosus (incluzând C. variolosus și C. nodulosus) este cosiderat un relict glaciar; studii ale populațiilor din Germania au arătat diferențieri genetice și adaptări la diferitele refugii glaciare din care populațiile respective provin (Matern et al. 2008, 2010; Mossakowski et al. 2020). Pentru a înțelege cerințele de habitat și nevoile de conservare a speciei au fost făcute analize precum cea din lucrarea: Habitat modelling for the conservation of the rare ground beetle species Carabus variolosus (Coleoptera, Carabidae) in the riparian zones of headwaters, Biological Conservation, Volume 136, Issue 4, May 2007, Pages 618-627, Andrea Matern, Claudia Drees, Meike Kleinwächter, Thorsten Assmann.

O mică baltă în pădure pe Platoul Vulcanic Igniș în zona Ștedea, undeva între Cheile Tătarului și stațiunea Izvoare. Aici am întâlnit o specie de Carabus care semăna C. variolosus; doar că m-am uitat în Monografia genului Carabus în Bazinul Carpatic (The Genus Carabus in the Carpathian Basin (Coleoptera, Carabidae). Systematics, faunistics and iconography. (2nd edition). Budapest, January 2022, Imre Retezár, Győző Szél) și acolo erau prezentate atât C. variolosus cât și C. nodulosus, specii foarte asemănătoare. Pozele cu exemplarul din Maramureș au fost puse pe mai multe grupuri online cu specialiști și pasionați de genul Carabus sau cu coleoptere la modul mai general. Nu am menționat părerea mea, oricum nu era prea relevantă, plus că nu doream să influențez părerea altora–ce avem în imagine. Esența era să ajungem cât mai aproape de adevărul științific actual, cu baza logistică/ de cunoaștere pe care o avem. De departe cea mai mare probabilitate este pentru Carabus (Hygrocarabus) variolosus (conform lui Olivier Gillet, Rafał Kondrat, Květoslav Novák, Jíří Broukmen, Емил Маринов); unii se întrebau dacă nu e oare Carabus nodulosus, dar Ief Peeters arăta că distribuția acestor două specii (Carabus nodulosus/Carabus variolosus) are un pattern vest-est, cu toate că limita dintre areale se suprapune; C. nodulosus trăiește în partea centrală și vestică a Europei, pe când C. variolosus este predominant răspândit în zona estică și sud-estică a continentului; demarcația între areale este dinspre sudul Germaniei, prin Austria și Cehia, vestul Slovaciei, Slovenia și nord-vestul țărilor Balcanice. La vest de această linie populațiile sunt atribuite în general lui C. nodulosus iar la est dominant este C. variolosus. De altfel, C. variolosus este prezent în Europa Centrală, Alpi, Carpați și Stara Planina iar C. nodulosus este prezent în Europa Centrală, Alpi și partea de vest a Balcanilo (Breuning 1926); Serbia este singura țară care are ambii taxoni (Ćurčić et al. 2007; Kulijer et al. 2019).

Roberto Bartoloni zicea pe baza pozelor de pe net că este Hygrocarabus variolosus nodulosus. Ai zice că este o glumă, dar există și o abordare care consideră taxon Carabus (Hygrocarabus) variolosus nodulosus Creutzer, 1799 (Rediscovery of Carabus (Hygrocarabus) variolosus nodulosus Creutzer, 1799 on Shar Planina Mt.; December 2023, Macedonian Journal of Ecology and Environment 25(2): 113-117; Slavco Hristovski, Gabor Mesaroš, Marjan Komnenov, Aleksandra Cvetkovska Gjorgjievska). Așa cum se arată în această lucrare, subgenul Hygrocarabus are în Europadoi taxoni: Carabus (Hygrocarabus) variolosus variolosus Fabricius, 1787 și Carabus (Hygrocarabus) variolosus nodulosus Creutzer, 1799; ceea ce este interesant e că uneori acești taxoni sunt considerați subspecii diferite (Breuning 1937; Löbl and Löbl 2017), semispecii (Casale et al. 1982), iar recent ca specii diferite (Turin et al. 2003; Mossakowski et al. 2020). Vedem aici că avem niște vietăți care sunt considerate ba specii diferite, ba subspecii, ba semispecii, asta depinzând de abordarea pe care o au variați specialiști; nu e de mirare, când știința evoluează, încercând să înțeleagă procesele evolutive complexe derulate în natură, cu refugii, izolare geografică și reproductivă, diferențieri care continuă și azi… și vor continua cât timp există viață pe Terra.
Există o altă lucrare interesantă, „Winter and summer conditions affect the mountain population of Carabus variolosus, a ground beetle of European conservation concern”; March 2025, The Science of The Total Environment 972:179149. Katarzyna Tyszecka, Krzysztof Zając, Marcin Kadej. În sud-vestul Poloniei au fost capturate și marcate 821 exemplare de C. variolosus; a fost urmărită activitatea lor sezonieră, longevitatea; majoritatea capturărilor a avut loc în mai și iunie, după care adulții intră în diapauză; toamna apariția adulților tineri este greu de detectat.

Bibliografie
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea I)
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea a II-a)
- Grindul Lupilor–o minune a naturii incredibil de frumoasă
Notă. Articolele lui Peter Lengyel în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…



















































Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului























