

Cred că nu e greu de ghicit că există mii și poate zeci de mii de cărți americane despre păsări. Sigur nimeni nu le poate citi pe toate, sau măcar majoritatea, chiar dacă doar asta ar face toată viața. Cu toate astea, merită răsfoite câteva. Birder on Berry Lane–Three Acres, Twelve Month, Thousands of Birds.
O carte scrisă cu suflet de Robert Tougias. EdImagine, 2020. În 210 pagini avem o frumoasă prezentare a activităților de observare a păsărilor, pe timp de un an, în preajma locuinței autorului–unde el trăiește cu fiica lui adolescentă, pe coasta de est a Statelor Unite; păsările puse în contextul realităților din curtea casei, pajiștea, tufărișurile și păduricea din imediata vecinătate; capitolele prezintă lunile anului, fiecare cu speciile ei depinzând de anotimp, cuibărire, migrație, oaspeți de iarnă, specii rare șamd. Experiența observării unui grup de curcani sălbatici care vin în zbor și se hrănesc prin mozaicul de habitate pajiște/tufăriș/pădure; păsările colibri care sunt prezente vara; bufnițe și păsări răpitoare de zi, paseriforme din tot felul de specii și genuri care pe la noi nu există. Relația personală cu natura imediată, cu aripatele care vin la hrănitoare, culorile penajului, comportamentul, trilurile, cuiburile, stilurile de viață ale lor…specie de specie, fiecare cu strategia lui aparte pentru a exista și a persista.
Toate acestea în contextul general al dezvoltatorilor care mai betonează câte o parcelă, mai ridică un supermarket, mai antropizează un teren din vecinătate care își pierde caracterul natural, iar viața sălbatică se restrânge din ce în ce mai mult. La fel dispare locul unde sufletul uman poate să se simtă liber. Finalul cărții este și el destul de dur, fiica lui pleacă la studii, iar el rămâne singur, să iasă în nopți friguroase să strige după bufnițe. Cu toate acestea, cartea are o atmosferă pozitivă, a omului care își găsește pentru moment sensul și fericirea în viața cotidiană–înconjurat de tufe, păduri și păsările…lui.
Atelierul de ceramică albastră–Saschiz
Mureș, comuna Saschiz, satul Saschiz. Pe o stradă paralelă cu șoseaua care trece prin localitate, există un atelier de ceramică. Clădirea reamenajată este fostul sediul al pompierilor, aici își țineau cândva și mașina de intervenție. Acum putem asculta povești despre lut, despre olărit și despre viață–de la Marinel Györfi. Ne prezintă sculele folosite, plus o prezentare practică a transformării lutului amorf în ceva care are formă. Pregătirea lutului pentru a nu avea bule de aer, impurități, pentru a avea consistența perfectă, nici prea moale nici prea tare. Bila de lut pusă pe roata olarului–olarul cu stabilitate modelează obiectul. Detalii ale procesului de creație.
Băiatul care se ocupă de atelier a învățat detaliile meseriei în Anglia. Acum face farfurii, vaze, căni, ulcioare, platouri mari, oale pentru sarmale, ghivece mari pentru flori pentru câte un castel etc. Are comenzi destule, fix cât poate duce. Uneori mai mult. Povestea nu e simplă, să faci obiectele astea. Necesită timp mult, îndemânare, perseverență. Se folosește lut alb. Făcutul vaselor durează o săptămână, apoi sunt lăsate la uscat două săptămâni, iar arderea mai durează încă o săptămână. Deci, procesul durează cam o lună. Se glazurează cu albastru, obiectele sunt decorate manual; cobaltul din glazură devine albastru la ardere. Se arde la 1.280 grade Celsius. Prima ardere durează 10-12 ore, apoi obiectele se răcesc timp de 35 de ore; urmează a doua ardere care durează 12 ore, după care răcirea a doua ține 30-40 de ore.
Ajung înapoi la un hotel de lux din cetatea Sighișoara și văd că la masă avem căni din Saschiz. E ceva senzație plăcută în a utiliza obiecte făcute manual, procesul în care se pune și ceva suflet, nu doar obiecte făcute mecanic la serie mare. Ne scoate un pic din banalul standard. Sper ca data viitoare când trec prin Saschiz să fie disponibile pentru vânzare niște căni sau farfurii de astea albastre, să am și pentru acasă.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…